Foto / Muzeu

Hai să te plimbi acasă la Gellu Naum

De Larisa Baltă

Publicat pe 8 august 2017

Pe 1 august, calendarul ne-a zis că s-au împlinit 102 ani de când Gellu Naum a venit în vizită pe Pământ. Așa că săptămâna trecută, am făcut un drum la casa memorială de la Comana, deschisă timp de două zile pentru Festivalul „Gellu Naum”, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române. 

În curtea Lyggiei și a lui Gellu Naum a apărut o pisică. E a nimănui și vine doar când se adună poeții aici. E 5 august și, în curtea casei de la Comana, se citește poezie și se derulează amintiri. Se stă pe scară, pe scaune, pe jos, pe iarbă. Se ascultă.

Casa lui Naum e mare, acoperită de verdeață și, după ce treci de intrare, vezi dealul care coboară înspre mlaștină; îl vezi și de la biroul la care lucra scriitorul, cocoțat la etaj, parcă aplecat peste stuf. Deasupra capului îți atârnă gutui și prune, iar sub bolta de verdeață de la intrare se ascunde un foișor, cu o masă într-un colț, unde lui Gellu Naum îi plăcea să-și bea cafeaua. În casă, sunt obiecte pe care prietenii i le aduceau din călătoriile lor prin lume, printre oale de pământ sau pahare Berzelius. În bucătărie răsare un „roșu indian” pe care l-a vrut în mod special Lyggia, iar în dormitor lumina blândă cade fix pe pozele cu Japonica, prima pisică a soților Naum. 

În toată casa e răcoare. Sus, în camera de lucru, pe birou, se întind călimările cu cerneală și pipele. Niște vase înșirate de-a lungul ferestrei încadrează peisajul din fața geamului și, în ciuda ferestrei mari, în cameră e ușor întuneric și toropeala rămâne pe-afară.

În camere, paturile sunt făcute. Balansoarul așteaptă. Cheile sunt agățate în cui, ceasul merge. „Aici făcea pasențe”, spune cineva. „Aici dormeam când veneam în vizită”, spun alții, care i-au cunoscut pe Gellu și Lyggia Naum, ca și cum de-abia ar fi plecat.  Într-un colț, stă timid Apolodor. „Ferestre, ochelari, oglinzi și ce se vedea ieri pe ferestre la Comana, unde nu e un muzeu, ci o casă vie, în care Gellu și Lyggia Naum trăiesc în continuare, lăsându-i și pe ceilalți, ca de obicei, să intre, să se odihnească un pic pe pat, să mănânce pe colțul mesei din bucătărie, să își aranjeze părul într-o oglindă, să se uite pe geam până-n vale, să stea sub roata lampadar, să mângâie pisica”, scrie Svetlana Cârstean, unul dintre poeții invitați la festivalul dedicat scriitorului suprarealist. Și-n timp ce afară se citea poezie, m-am plimbat prin casa doar în aparență tăcută și-am comprimat călătoria asta în 26 de imagini, însoțite de versuri din volumele lui Gellu Naum. 

„ce gest va izbuti să mai desfacă / zăvoarele secrete ale iederei”
„Aici pe stâlpi avem toți aripi se văd cu ochiul liber / le folosim la una și la alta în orice caz țin cald”
„era ca într-un vis și era / Ca și când s-ar fi dezvăluit deodată locul intrării de dincolo de vuiete și spaime”
„mâna care se deschide în degete cu o cheie / marea cheie care descuie si piciorul”
„Apoi mai târziu ne-am mutat în altă încăpere / cu lumini prevăzute cu perdele groase / cu un scaun albastru cu sfeșnice de aramă pe jos / într-un pat în care iubeam”
„Visam în colaborare cu Isaac Newton / într-un pendul într-o melancolie manufacturată”
„Poate că totul se petrece într-o vacă”
„În odaie printre ziare venite din regiuni depărtate / ca un animal blând ca un om minunat te iubeşti şi stai pe marginea / patului cu palmele pe genunchi”
„ca atunci când e în noi o plutire”
„și fiecare geme în colțul gurii celuilalt”
„ce prăpădiți eram în noi se afla un copil ne prefăceam că doarme”
„pentru a putea pricepe limba clopotului aceluia, e neapărată nevoie să nu fii singur”
„Fericită dezordine / cu cele 54 de sunete / cu cele 18 feluri de disperare / și casa plutește cu noi”
„Uneori lucrurile arată ca și cum s-ar arunca în gol spre un repaus veșnic”
„Dormeam ca un cartof apoi plecam / mă lipeam de spinarea unui copac bătrân”
„Gândiți-vă eram singur de tot pe o insulă”
„pe degetele de la mâinile noastre stângi se așezau părinții preschimbați în păsărele albăstrii”
„era călăuza mea rătăcită într-un loc foarte îngust într-o casă”
„şi odată am plâns patru ore în şir eram bărbat de treizeci şi opt de ani şi plângeam singur încuiat în odaia mea şi nu ştia nimeni”
„Cum am putea cu degetele oarbe să descifrăm o urmă de potecă spre un orice pe care nu-l cunoaștem”
„Hei golanilor pe aci / se petrece ceva de necrezut”
„porii zidurilor sunt cele mai superbe dantele / pentru cearceafurile nupțiale”
„Nu m-aș mira deloc dacă, într-o bună zi, Japonica ar începe să râdă și mi-ar spune «Măi, prostule...»"
„eram pasărea de lemn și de tablă care ședea pe un scaun și se uita pe fereastră”
„cine îmi va îngriji pajiștea unde bombăne cărăbușul meu”

Text și fotografii: Larisa Baltă

DJ-i poetici: Luiza Vasiliu & Andra Matzal

Versurile au fost selectate din Gellu Naum, Opere vol. I - Poezii, Polirom, 2011, Ediție îngrijită și prefață de Simona Popescu

8 august 2017, Publicat în Foto /

Text de

  • Larisa BaltăLarisa Baltă

    Fotografiază cu drag banalul și rutina. Nu e cea mai sociabilă, dar caută oamenii și nu crede în cuvântul „nefotogenic”. O găsiți (și) aici.


Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK