Înainte să-nceapă la FITS, Sibiu cel mai mare festival interanțional de teatru din RomâniaScena9, împreună cu BRD, au invitat 9 ilustratori români să reinventeze afișul de teatru. Fiindcă majoritatea afișelor ni se par un pic prăfuite, am vrut să vedem cum ar putea arăta cel mai vechi mijloc de chemat lumea în jurul scenei, dacă artiștii i-ar da un boost. Am făcut toate astea, „Din dragoste pentru teatru” - campania-experiment prin care vă invităm să dați mai departe afișele celor 9 ilustratori. Fie că le dați share, că vi le puneți cover sau wallpaper, fie că le printați sau vi le puneți pe tricou, orice mic gest este o mare declaraţie de dragoste pentru teatru. 

I-am invitat pe toți cei 9 ilustratori să ne spună pe scurt povestea afișului pe care l-au creat, dar și povestea lor personală cu teatrul. Continuăm cu Georgiana Chițac, al cărei afiș îl puteți în galeria de mai jos, disponibil la download în format hi-res și în format numai bun de pus wallpaper pe telefon / desktop sau cover de Facebook. 

Cum îți amintești prima experiență pe care ai avut-o vreodată legată de teatru?

Nu prea îmi amintesc primul contact cu teatrul adevărat, poate a fost foarte devreme și nu m-a marcat, poate a fost foarte târziu, la adolescență, când totul se accelerează îngrozitor și nu mai știi să pui experiențele în ordine cronologica. Știu doar că la un moment dat, când aveam în jur de 11-12 ani, citeam multe piese de teatru și aveam o slăbiciune pentru Caragiale. Deși cu siguranță nu văzusem multe piese la viața mea și e foarte posibil sa fi văzut doar la televizor până atunci, îmi plăcea sa închid ochii și sa  îmi imaginez personajele. Cu siguranță nu mi-a plăcut niciodată teatrul pentru copii. Asta ţin minte, că mergeam cu grădinița, cu școala, dar niciodată nu a fost o experiență pentru sufletul meu.

Care e lucrul care îți place / te emoționează cel mai mult când mergi la teatru?

Variază mult de la piesă la piesă. Uneori e ingeniozitatea decorului, alteori e abilitatea regizorului de a manipula simbolistica, iar alteori sunt performanțele actorilor. Dacă e vorba de piesa de teatru în sine, o apreciez întotdeauna mai bine când o citesc și am timp să o rumeg mai mult și să-mi folosesc propria imaginație. Uneori se întâmplă să fac asta, iar după aceea să o vad transpusă pe scenă și să-mi dau seama cât de tare e regizorul ăla, pentru că viziunea lui e mult mai mișto decât a mea.

Povestește-ne puțin despre cum a apărut posterul pentru campania „Din dragoste de teatru” - din ce ți-ai luat inspirația și cum ai rezonat la tema pe care ai avut-o de ilustrat.

Practic nu am făcut mare lucru, am luat inspirația din piesa lui Ionesco și am filtrat-o prin experiența zilelor actuale. Cu o mică diversiune, ca să nu fie prea ușor de înghițit.