Înainte să-nceapă la Sibiu FITScel mai mare festival interanțional de teatru din RomâniaScena9, împreună cu BRD, au invitat 9 ilustratori români să reinventeze afișul de teatru. Fiindcă majoritatea afișelor ni se par un pic prăfuite, am vrut să vedem cum ar putea arăta cel mai vechi mijloc de chemat lumea în jurul scenei, dacă artiștii i-ar da un boost. Am făcut toate astea, „Din dragoste pentru teatru” - campania-experiment prin care vă invităm să dați mai departe afișele celor 9 ilustratori. Fie că le dați share, că vi le puneți cover sau wallpaper, fie că le printați sau vi le puneți pe tricou, orice mic gest este o mare declaraţie de dragoste pentru teatru. 

I-am invitat pe toți cei 9 ilustratori să ne spună pe scurt povestea afișului pe care l-au creat, dar și povestea lor personală cu teatrul. Continuăm cu Matei Branea, al cărui afiș îl puteți găsi în galeria de mai jos, disponibil la download în format hi-res, în format numai bun de pus wallpaper pe desktop / telefon sau cover de Facebook. 

Cum îți amintești prima experiență pe care ai avut-o vreodată legată de teatru?

Tatăl meu a fost, printre multe altele, și actor, în generația lui Repan, apoi a dat teatrul pe cinematografie. Îi știa așadar cam pe toți actorii dintr-o parte sau alta. De câte ori îi ceream bani să merg la teatru, primeam același „trainig day” how to. Trebuia să merg la intrarea actorilor și să caut un anume actor din distribuție, să îi spun că sunt băiatul lui Viorel Branea și că vreau să văd piesa. Era super fain să am acest acces, dar și un motiv pentru care am mers rar la teatru :)

Care e lucrul care îți place / te emoționează cel mai mult când mergi la teatru?

Să stau în primele 3 rânduri, după rândul 1, unde emoția e prea mare, deoarece riști să fii tras în piesă.

Povestește-ne pe scurt cum a apărut posterul pentru campania „Din dragoste de teatru” - din ce ți-ai luat inspirația și cum ai rezonat la tema pe care ai avut-o de ilustrat.

Nu am un răspuns clar. Simbolul teatrului cu cele două măști m-a fascinat de mic. Presupun că am făcut o adaptare pe ideea integrării spectatorului, în relație cu funcția revelatoare pe care... dar uite ce cuvinte! Reiau mai concis: am integrat spectatorul în contextul spectacolului. Așa văd eu funcția artelor: îți relevă, când ești pe aceeași lungime de undă, ceva despre tine. E interpretarea mea. În plus, m-am jucat la nivel formal cu ideea de umbră. La bază, am încercat să elimin linia și chiar să fac desenul prin decupare și iluminare. Până la urmă, am păstrat linia. E greu să o abandonez. Mi se pare mai articulată imaginea și mai potrivită funcției de poster. Data viitoare însă... ;)