Pe lângă cearșafurile imense cu reclame la telefonie mobilă, pe balcoanele în care angajați stresați își fumează țigările, de jur împrejurul unei piețe în care membrii sindicatelor din Ministerul de Interne își strigă nemulțumirile, Bucureștiul își arată încă vechile răni. E plin de urme de gloanțe din zilele Revoluției de-a lungul bulevardului Magheru, pe strada Dem. I. Dobrescu înspre fostul sediu al Comitetului Central, apoi în jos pe Calea Victoriei. Ochii locuitorului de azi refuză să le vadă din prima: sunt rămășițe dintr-o realitate care are prea puțin de-a face cu cea de azi.
La o privire atentă, din mușcăturile lăsate în cărămidă și piatră se pot reconstitui intenții. Se trăgea mai cu sete înspre etajele superioare din colțurile intersecțiilor, acolo unde se credea că se află teroriștii. Se trăgea înspre clădirile asociate instituțiilor de forță, precum sediul Direcției a V-a a Securității. Se trăgea înspre Sala Palatului, locul de desfășurare al marilor congrese atât de dragi lui Ceaușescu. Se trăgea la întâmplare, preventiv, paranoic, pentru că se putea.
În Bucureștiul de-acum 28 de ani, de-a lungul câtorva zile neobișnuit de calde, 564 de oameni erau uciși și alți 1.761 erau răniți. Primii au fost cei care, în noaptea de 21/22, au ridicat baricada de la Intercontinental. Cadavrele au fost luate, supraviețuitorii au fost arestați, iar mașinile pompierilor și Salubrității au spălat trotuarele în urma lor. Cele mai multe victime s-au strâns însă după fuga lui Ceaușescu, în urma diversiunilor practicate de noua putere instalată în România.
La începutul săptămânii, un comunicat al Parchetului General vorbea despre „rețeta” folosită în zilele Revoluției: declanșarea unui sunet cu efect de panică în timpul discursului lui Nicolae Ceaușescu, dezinformări constante lansate mai ales prin intermediul Televiziunii și Radiodifuziunii ce au dat naștere „psihozei teroriste”, prezența unor imitatoare de foc militare care să amplifice frica de pe străzi. „Este de așteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii și eventualele complicități în realizarea acesteia”, se mai spune în comunicat. Zilele acestea se va vorbi mult despre sacrificiu, se vor depune coroane de flori lângă cruci, iar adevărul o să mai aștepte un pic.
„Şi o vom reconstrui (ţara – n.r.) aşa cum au reconstruit-o şi bătrânii, şi bunicii, şi străbunicii noştri. Vom fi cei dintâi, ca întotdeauna. Vom lupta şi vom munci paşnic şi drept pe pământul României. Vom fi un popor cinstit şi onest în faţa tuturor naţiunilor lumii. Vom fi cei mai corecţi din lume. Vom fi cei mai buni. Vom munci şi iar vom munci. Vom învăţa şi iar vom învăţa. Va fi bine pentru toată lumea, să fie pace şi deplină securitate în lume şi la noi în ţară. Vă mulţumim foarte mult.” - din transmisia Televiziunii Române Libere, în zilele Revoluției
