A XI-a ediție a Premiilor Gopo, cel mai important eveniment al industriei cinematografice din România, are loc marți, 21 martie, la Teatrul Național din București. Le-am trimis un chestionar câtorva dintre cei nominalizați. Astăzi răspund o actriță, un designer de costume și un monteur.


1. Când știți că filmul la care ați lucrat a ieșit bine?

2. Cel mai dificil moment de la filmări?

3. 3 lucruri care ar trebui să se schimbe în industria de film din România?

4. Dacă n-ați fi nominalizat anul ăsta, pe cine ați premia la categoria/categoriile dvs? De ce?

5. Regizor și roluri principale pentru un film românesc despre OUG13?


Alina Grigore, nominalizată la categoria Cea mai bună actriță într-un rol principal, pentru rolul Sasha din filmul Ilegitim

1. Personal, aștept câțiva ani de zile ca să trag o concluzie, deși în funcție de contextul social, un film poate fi bun și pentru momentul prezent. În general, la premieră, îmi place foarte rar filmul în care joc pentru că văd doar un rezultat final care a depins de zeci de variabile. Aceste variabile pot funcționa sau nu în avantajul produsului final. Un film nu e doar proiecția. Pentru mine, cel puțin. E mult mai mult. Cât despre filmele în care nu am jucat, e foarte important procesul. Mă fascinează să aflu cum au lucrat toate departamentele, de ce au ales ce-au ales și tot așa. Sunt atâtea variabile în realizarea unui film, încât dacă vrei să înveți ceva, cred că e mișto să afli în primul rând cum a luat naștere, cum s-a dezvoltat, cum lucrează regizorul, DOP-ul, montajul, etc..  

2. Cred că ieșirea din spațiul de lucru. Când s-a dat stop. N-am fost niciodată mai tristă la încheierea unui proces.

3. Trei? Sunt foarte multe. Cred că ar trebui să o luăm de la bază. Orice om care lucrează în industrie ar trebui să aibă acces rapid la principiile dreptului, mai apoi ar trebui să cunoască constituția și, nu în ultimul rând, să poată obține rapid noțiuni elementare din dreptul privat și din dreptul public. Mai apoi, e vital să înțelegem demersul economic la nivel european și mondial și să avem acces la noțiuni elementare de administrație și management. Eu am pus întotdeauna totul pe seama educației. Suntem artiști, dar ne lipsește cu desăvârșire baza științelor juridice. Nu toți putem avea acces la ea, deci asta aș face: open-source rapid, o aplicație ceva, ne descurcăm noi, că suntem foarte creativi. Din fericire, se dă o luptă, dar avem nevoie de unitate și nu mă refer aici la a fi uniți în fapte, ci a fi uniți în termeni. Dacă ne vom interesa cât mai mulți de ciorba juridică în care plutim, vom putea rezolva probleme legate de: regulile de finanțare la concursul CNC, de distribuția filmelor în țară, de celebra problemă a cinematografelor și tot așa. Cred că o mare parte dintre noi se ocupă cu a cârpi ceea ce e deja stricat și cred că e nevoie ca cei care vin din urmă să se educe juridic și administrativ pentru a pune baze reale de reformare a industriei.

4. E foarte greu. Sunt foarte bune toate: Plus că în funcție de ce decizi? Eu întotdeauna mă bucur când aceste premii sunt luate de cine are mai mare nevoie. Oricum simpla nominalizare e semn de bun augur.

5. Hahahaha! Well... Filmul se întâmplă. Jucăm toți în el. Cineva să-i dea o cameră lui Oleg Mutu și să facă un documentar. Sau... sunt convinsă că un film de animație, fără a încerca forțarea mecanismelor comice, ar ieși foarte bine. Un film de animație sub semnătura Gopo: câțiva omuleți goi care reprezintă, prin tot ceea ce fac, problemele vieții contemporane - Gopo față cu reacțiunea.

Dana Păpăruz, nominalizată la categoria Cele mai bune costume, pentru filmul Inimi cicatrizate

1. Atunci când vreau să-l văd și a doua oară, după prima vizionare. În perioada de pregătire și de filmare emoțiile sunt prea diverse pentru a fi mulțumită de contribuția mea la proiect. De obicei am observat că devin mai critică cu timpul, decât pe moment; și e posibil ca în toată evoluția asta, un film de care am fost mulțumită inițial să mi se pară mai apoi un film cu mari lacune sau chiar prost. 

2. Mai dificilă mi se pare pregătirea decât filmarea. În mod normal, filmarea ar trebui să meargă ca unsă atunci când în pregătire totul a fost concluzionat cu regizorul, toate probele făcute și aprobate; iar pe lângă acestea, ai mai păstrat pentru filmare și alte opțiuni în cazul în care la locul filmării ajungem la concluzia că ar mai trebui un detaliu, sau poate culoarea costumului nu intră în armonie cu întregul cadrului. Pentru Inimi cicatrizate, momentul cel mai dificil a fost demararea confecționării lenjeriilor de epocă ale personajului Solange și găsirea persoanei potrivite care să realizeze aceste părți de costum.

3. Mai multă susținere din partea statului, pentru ca producătorii sa nu mai fie nevoiți să facă tot felul de flic-flac-uri printre bugete pentru a duce la capăt un proiect care merită. Vechile săli de cinematograf redeschise și educarea publicului, care (din păcate) vine în majoritatea lui doar pentru comedii, popcorn și efecte speciale, mai puțin în scop cultural. Respingerea kitsch-ului încă de la selecția scenariilor, dar și evitarea folosirii lui în timpul producției doar pentru că asta ar aduce mai mult public.

4. Miracolul de la Tekir - pentru sensibilitatea construirii costumelor, sau Câini - pentru cromatica bine aleasă care intră în armonie cu imaginea generală a filmului.

5. Putem face haz de necaz cu subiectul acesta realizând un film; dar oare asta va schimba ceva?... mai mult decât zecile și sutele de mii de oameni ieșiți în stradă? Subiectul ar aduce în orice caz, teoretic, ceva mai mult public decât un film de artă.

Roxana Szel, nominalizată la categoria Cel mai bun montaj, pentru filmul Câini

1. Prima oară, când terminăm montajul. Apoi când ajunge în cinema si vezi reacțiile oamenilor din sală.

2. Pentru mine, când aștept primul material și am emoții de parcă ar fi primul film pe care îl montez. E frica aia pe care o ai înainte să înveți ceva nou. Mi se pare de fiecare dată că o iau de la zero, ceea ce e într-un fel adevărat pentru că fiecare film are viața, caracterul, resprația, ritmul lui, diferite de oricare altul. Odată început, dispare și frica și apar satisfacția si entuziasmul.

3. 1. Rețeaua de cinematografe și sistemele audio. Au dispărut prea multe cinematografe din orașe, iar mall-urile nu ar trebui să compenseze lipsa fostelor săli.
2. Starea arhivei naționale.
3. Concursul CNC.

4. Ar fi fost păcat să nu fiu nominalizată, mi-a plăcut super mult să montez filmul ăsta☺. Mi se pare că anul ăsta au fost făcute niște super filme, mă bucur că am nimerit o asemenea companie. E greu să alegi pentru că sunt foarte diferite și foarte bine făcute. Tocmai mă bucuram că anul acesta nu trebuie să votez această categorie. 

5. Cam greu de zis, încă nu are final.