Am intrat în sala pe jumătate luminată de club de undeva din spate. Pe scenă, un băiat bătea cu sete în tobe, iar altul testa microfonul într-o română cu puternic accent australian („Mooltsoomesck. Mawsh Cretchoon. Oonoo. Zetche.”). Ajunsesem la repetițiile pentru concertul The Temper Trap la București de pe 21 februarie, în genul ăla de atmosferă aproape de Almost Famous pe care o au mereu interviurile cu trupe străine aterizate în România.
Băieții aveau 15 minute la dispoziție, între probe și un alt interviu. Cinci s-au dus pe hlizeală, poze și alte mărunțișuri de fan girl. La montaj au mai picat vreo patru, pe hăhăieli, bâlbe și timpi de gândire. A rămas asta: ceva short & sweet cu The Temper Trap - care nu-s nici așa happy-happy, joy-joy cum i-ai bănui dacă nu-i știi și nici chiar one hit wonder, după cum îți explică aici fanii lor cu state mai vechi. Edifică-te, deci, iar apoi dă „play”, să vezi ce-i cu trupa asta de imnuri pop-rock de pe meleaguri cu soare și surf.
