„Uau, efectiv citesc despre ursulețul Martinică în fața a treij’ de oameni”, m-aș gândi acum dacă aș sta față în față cu eu-cea-din-clasa-a-noua, povestind fără nicio rușine despre cum jucam fotbal prin casă cu bietul animal de pluș. La momentul respectiv a fost însă un hit, pesemne, altfel nu-mi explic de ce mi-a zis dirigă-mea „du-te și tu la ziarul liceului”. M-am dus, m-am speriat, am zis „pf, nu-mi trebuie”, m-a mustrat conștiința, m-am întors, am rămas etc. Story of my life.

***

Duminică la liceu? Desigur. Și sâmbătă uneori. Și zilnic, după ore. Uneori și în timpul orelor. Nu regret nimic. Anexa laboratorului de informatică ne servește drept redacție, o încăpere lungă ca un hol, întunecoasă și învăluită de mister: cei ce intră aici ne vorbesc cu „dumneavoastră”. Suntem doar doi oameni prezenți, articolele de la ceilalți le strângem pe mail; avem un ziar de 8 pagini, îl scoatem lunar în vreo 150 de exemplare. Suntem cei mai culți chiulangii.

***

Tot ce am avut vreodată de spus s-a concretizat în scris. Majoritatea chestiilor au rămas acasă, pe niște foi pitite prin cutiile de pe șifonier, de care, în principiu, știu doar eu, dar asta nu prea a contat. Probabil a fost un exercițiu bun pentru cap și mână. Teancuri de caiete în care scriam cu creionul, cu bucăți șterse cu guma de atâtea ori, încât se rărea hârtia (hashtag epoca de dinainte de backspace & ctrl+z). Unele au scăpat din anonimat și au intrat în paginile Jurnalului de liceu, apoi pe-un blog de care eram extrem de mândră, pentru că învățasem să-l customizez și ajunsese bleu, cu o bărcuță. Mă rog. Apoi, Facebook-ul a dus scrisul la un alt nivel, când provocarea a devenit aceea de a scrie mai concentrat, mai șugubăț, and with a twist.

Ce încerc să zic e că n-am luat niciodată chestia asta cu scrisul în serios. Era doar o extensie a obiceiurilor mele zilnice. Am făcut tot posibilul să nu ajung la facultatea de jurnalism. Am bătut cu pumnul în masă că eu n-o să fiu jurnalistă, chiar și după trei ani de lucrat cu știri. „Scriu și eu doar unu’ ”, când am trimis primul articol la SUB25.

Altfel, sunt un om de cuvânt.