Teatrul mai trebuie să și distreze, până și eu simt nevoie de asta, deși văd toate tristețile lumii, iar când textul piesei e scris de un britanic, umorul e ca și asigurat. Habar n-aveam ce urmează să văd când am ajuns la premiera spectacolului P.A.R.T.Y., uneori nu e bine cu surprize, dar uite că tura asta n-a fost așa de rău.
 
Anca Maria Colteanu, o regizoare total necunoscută mie, a montat un text contemporan semnat de Tom Basden, un soi de băiat teribil al teatrului britanic - actor și dramaturg, cu nominalizări la Premiile BAFTA și premii la Fringe Edinburgh. O poveste cu cinci personaje, căreia echipa de la POINT i-a dat un aer hipsteresc autohton (scenografia lui Bogdan Costea e foarte colorată, modernă, ca o poză dintr-un catalog IKEA, deși în textul original acțiunea se petrece într-un șopron). O petrecere care e de fapt o întrunire pentru definirea unui nou partid (joc de cuvinte care sună bine numai în original, dar de care te prinzi pe parcurs, că doar ai mai dat și tu pe la orele de engleză din liceu), care m-a făcut să mă gândesc la întrunirile recente ale USR (asta dacă ești genul care urmărești și cancanul politic).


 
DUNCAN : Dar, ce vreau să spun e că nu înțeleg în ce sens suntem în favoarea Chinei. JARED: În general, ca și concept.
MEL: Ca și țară.
JARED: Ca și „concept de țară”.
DUNCAN: Cum adică? Ce înseamnă „concept de țară”?
JARED: Nu e mare chestie, Duncan. E ceva de genul, dacă eu aș fi China, tu ai vrea să fii prietenul meu?
MEL: Păi, nu e chiar atât de simplu, Jared.
DUNCAN: Pentru că sunt anumite lucruri cum ar fi masacrul din Piața Tiananmen și chestiunea cu Tibetul, care nu au fost foarte ok.
JARED: Ei bine, da, sunt și chestiile asta, dar totuși
PHOEBE : Și Burma.
JARED: Myamar.
PHOEBE: Ce e?
JARED: Se pronunță Myamar.
PHOEBE: Ce anume?
JARED: Burma.
 

Nimic nu le scapă celor cinci, de la încălzirea globală, la lumea musulmană, cafea comercializată în sistem fair-trade, sponsorizările date de marile corporații, political corecteness-ul în exprimare, feminismul și drepturile LGBT, situația săracilor în lume. E un dialog alert între oamenii care citesc un articol pe net și cred că au devenit experți într-un subiect anume. Basden e ironic și acid, personajele sale întruchipează prostia, ignoranța și superficialitatea, și mimează empatia. O să recunoști câțiva dintre oamenii din lista ta de Facebook, fără doar și poate.
 
P.A.R.T.Y e genul de spectacol pe care îl vei aprecia în primul rând pentru text. Actoricește vorbind pare un show de final de facultate, jucat ca la școală, cu o scenografie statică (nici spațiul de la POINT nu e cel mai generos din punctul ăsta de vedere) și fără mari giumbușlucuri actoricești. Dar merge pentru o seară de sâmbătă, după care să ieși cu prietenii la vin și să dezbați politică internațională.
 
 
Următoarea reprezentație a spectacolului P.A.R.T.Y va avea loc pe 13 octombrie, ora 20:00, la POINT. Bilete aici.

 

Foto: Andrei Gîndac

 
P.A.R.T.Y

De: Tom Basden
Regia: Anca Maria Colteanu
Cu: Radu Micu / Emilian Mârnea, Andrei Morariu, Ilinca Hărnuţ, Simona Cuciurianu, Rareş Andrici
Traducerea: Deea Avram, Ilinca Hărnuţ, Simona Cuciurianu
Scenografia: Bogdan Costea
Asist. scenografie: Ana Ivan
Video design: Matei Mihai Visuals & Cristina Zainea
Make-up: Mihaela Vasiloi
Sound design: Ovidiu Savu
Traducerea: Andreea Vasile