Teatru / Intelectual

Pe viață, în limbo

De Paul Petrache

Publicat pe 18 aprilie 2016

Există oameni dispuși să-și taie o mână pentru ca Îngropați-mă pe după plintă, spectacolul precedent al lui Yuri Kordonski, să se reia. Eu sunt unul dintre ei. Nu am renunțat total la idee, dar până una-alta am amânat gândurile de auto-mutilare cu ultima montare la Bulandra a regizorului ucrainean. Se numește Marmură.

Înainte de a primi Nobelul şi de a fugi în state, poetul rus Iosif Brodski a fost declarat parazit social de regimul lui Brejnev şi deportat în Siberia. Piesa lui e toată o metaforă: doi condamnați pe viață contemplă ce au trăit și se contrează într-un turn de fildeș, înconjurați de busturile marilor poeți romani, într-un soi de limbo al umanității. Tullius e Marian Râlea și vorbește despre timp, dragoste, libertate și alte lucruri atât de complicate, încât se scriu de obicei cu majusculă. Publius (Victor Rebengiuc) e mai degrabă preocupat să-i fure mâncarea canarului și să pice în reverii erotice cu domnișoarele cunoscute în contexte postbelice. Nu cred că ar fi cazul să povestesc ce se întâmplă sau cu atât mai puțin despre ce ar fi vorba de fapt. Să faci din concepte abstracte altceva decât truisme sforăitoare, să le laşi să te sfârtece şi să-ţi creeze, dacă nu nedumeriri, măcar un spleen de nedescifrat, asta e ceva ce numai nişte uber-actori o pot face. Actori ale căror sensibilitate şi talent sunt completate de curiozitate şi inteligenţă. Și nu e puțin lucru ca un spectacol care citează la tot pasul din Horațiu să nu privească de sus îndeletniciri mai triviale, dar care îți pot oferi un (alt) fel de iluminare: holbatul la nimic, discuțiile cu o pasăre care nu poate să-ți răspundă sau masturbarea cu o noptieră.

Pentru că ai un text extrem de intelectual, pe care nu ai voie să-l lași să-ți scape nicio secundă, iar în fața ta tocmai au venit la aplauze Râlea și Rebengiuc, îți vine la final să te eliberezi denumind spectacolul „o capodoperă” sau „o experiență cathartică”, să pui o etichetă confortabilă la ce ai văzut până acum și să scapi. Dar n-ai cum. Marmură e ceva prea visceral ca să-l transformi într-o statuie.

***
Marmură de Iosif Brodski – Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu
Traducere de Mașa Dinescu

Regia: Yury Kordonsky
Decor și costume: Nina Brumușilă
Distribuție: Victor Rebengiuc și Marian Râlea

Foto: Cosmin Ardeleanu, pentru Bulandra.ro

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK