Sigur și săptămâna asta va trece ca vântul și ca gândul și va aduce cu ea o mulțime de știri care să ne pună răbdarea la încercare, așa că am strâns câteva recomandări culturale cu scop terapeutic.

A happy, happy gay day și o lectură publică, de la Diana

Expoziție Vasile Mureșan Murivale: Happy, Happy, Gay Day, joi, 15 februarie, la Centrul Artelor Vizuale/Galeria Căminul Artei-Parter

Murivale e un pictor cu plete albe de sihastru, care face zilnic live-uri pe Facebook. Are o voce de teatru radiofonic, pictează madone, câini și bărbați, și e vesel ca un copil, deși nu a avut mereu o viață ușoară. Săptămâna asta, expune la Galeria Căminul Artei. Expoziția se numește Happy, Happy, Gay Day și se poate vizita între 15 și 28 februarie. E despre prieteniile LGBTQ. Mergeți neapărat să o vizitați și poate apucați să stați de vorbă cu acest pictor minunat. Spoiler alert: Pregătim un material amplu despre Murivale pe Scena9.

Maxime Coton reading la Muzeul Naţional al Literaturii Române, joi, 15 februarie, 18.30

Maxime Coton e un scriitor belgian cu față de puști care a locuit două săptămâni în Mangalia în toamna asta, în cadrul unei rezidențe artistice. Maxime a lucrat acolo la noul lui roman Tendre Maquis (The Tenderness We Fight With), iar joi seara va citi câteva fragmente din carte la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Lui Maxime îi place să experimenteze cu diferite formate artistice. De exemplu, pentru proiectul Living Pages a combinat poezia cu experiența de realitate virtuală (VR). Sunt curioasă cum l-a inspirat Mangalia pe tânărul scriitor belgian. În plus, lecturile publice sunt prea rare în România și trebuie susținute.

Afișul expoziției pe care pictorul Murivale o va avea la Căminul Artei

Muzică tenebroasă și antropologie românească, de la Ioana

Black Hair - Nick Cave & PJ Harvey edition w/ Iulian Morar, Control Club, București, miercuri, 14 februarie, de la ora 21

Erau vremuri când nu mă dezlipeai de Control 4 zile din 7 săptămânale. Vremurile alea au cam apus, odată cu schimbarea crowd-ului de-acolo, a scenei, a decorului și-a prefixului cu care începe vârsta mea, din 2- în 3-. Cu toate astea (sau poate pentru că s-au schimbat atâtea), o miercuri în Control sună mega exotic – și cu-atât mai bine cu cât e cu bruneții mei palizi și tenebroși preferați. Au fost puțin împreună, au o singură melodie notabilă, pe albumul lui Cave Murder Ballads (despre ucigașul Henry Lee). Ar fi previzibil să vă las cu piesa asta mai jos, indiferent cât ar fi ea de sexy și lirică. În schimb, o să păstrăm nota (erotico-macabră) și-o să facem un fel de mix, care sper să se dovedească un preview la seara de miercuri.

Începuturile antropologiei la români, Clubul Țăranului, București, joi, 15 februarie, de la ora 19

Există o serie de motive pentru care vreau neapărat să ajung joi la Clubul Țăranului. Primul ar fi vorbitorii: Vintilă Mihăilescu mi-a fost prof un an la un master de Studii Vizuale pe care nu l-am terminat niciodată (dar după cursurile lui am ieșit cea mai câștigată); Lila Passima e actualul director interimar al Muzeului Țăranului și principalul motiv pentru care au existat reacții rapide în urma scandalurilor de după proiecțiile cu 120 BPM, respectiv Soldații. Poveste din Ferentari; pe Ioana Popescu am citit-o aici; pe Șerban Anghelescu l-am mai auzit povestind la MȚR; iar pe Rucsandra Pop o cunosc din contexte personale. Apoi, pentru că mi se pare important ca în bătălia care pare să se dea la Muzeu, să fiu prezentă de partea corectă, fie și ca simplu audient al unei conferințe despre ceea ce pentru mine e cea mai relevantă disciplină socială: antropologia.

Realism socialist și jazz electro-acustic, de la Andra

Irina Cărăbaș - Lansarea cărții „Realismul socialist cu fața spre trecut. Instituții și artiști în România 1944-1953”, Salonul de proiecte, 14 februarie, ora 18

Ne cunoaștem foarte puțin istoria artei și cu atât mai puțin ne cunoaștem istoria artei din perioada comunistă, expediată angro ca realism socialist, de parcă legătura ei strânsă cu politicul și propaganda ar fi de-ajuns s-o arunce în recycle bin-ul uitării. Poate a trecut destul timp ca reflexul negării să cedeze și să ne întoarcem cu detașare de cercetător spre deceniile trecute sub tăcere. Cartea istoricului de artă Irina Cărăbaș, despre cum arăta lume artelor românești imediat după Al Doilea Război Mondial și cum unii dintre artiști au făcut trecerea de la un regim la altul, mi se pare un pas foarte necesar în sensul ăsta. Dacă nu ajungeți la lansare (deși ar fi bine, fiindcă discuțiile vor fi cu siguranță de ajutor), găsiți cartea la Editura Idea Design & Print.

Lansarea albumului „Introspection”, al trupei Essential Notes, Green Hours, 17 februarie, ora 20

Apariția unui album nou de jazz în România e, în sine, o veste bună pentru mine, fiindcă mi-aș dori ca zona asta din muzică să se miște mai vioi, odată cu interesul publicului de a-i susține pe artiști și cu un zvâc din partea unor label-uri curajoase. Dacă mai pun la socoteală că Essential Notes e o trupă foarte tânără, care s-a închegat în urmă cu doi ani la Satu Mare, care n-a mai cântat până acum la București și care abia acum își scoate primul album, vestea e și mai bună. Iar dacă țin seama de sound-ul fresh, care păstrează fluxul improvizației, dar care-n același timp construiește atent atmosferă din beat-uri electronice și instrumente live, un sunet jucăuș și atmosferic, atunci apariția albumului Introspection e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le pregătește săptămâna asta. 

Teatru despre maternitate și aventuri din lăutărie, de la Ionuț

Aventuri din lăutărie cu Țagoi de la Clejani, Londophone, vineri, 16 februarie, ora 20.00

Dacă vă plac muzica lăutărească - mai ales aia din Clejani - și poveștile, atunci n-aveți niciun motiv să nu mergeți vinerea asta la Londophone, unde Țagoi de la Clejani va urca pe scenă nu doar ca lăutar, ci și ca povestitor. Cu ce se duceau lăutarii pe timpuri să cânte în alte sate? Ce născoceau ca să plece mai devreme de la nunțile care durau trei zile la rând? Cum li se arătau demonii în toiul nopții? Răspunsurile la întrebările astea și la altele (publicul va avea undă verde la ele) vor fi însoțite de balade și cântece lăturești sub acompaniamentul lui Nelu Răducanu (țambal). Evenimentul va fi moderat de Delia Marinescu, Shaun Williams și Ehsan G Mashadi, membri ai colectivului Șaraiman. Artist support: 20 de lei.

Spectacol „Habemus bebe”, MACAZ - Bar Teatru Coop., duminică, 18 februarie, ora 19.00

„Ce a ajuns în cuvinte sunt eu. Cu schimbări, cu frustrări, cu ezitări, confuză, neîncrezătoare, apucată, panicată, nedormită, cu burtă, instinctuală, citind tot mai multe despre nutriţie şi creşterea copilului şi punându-mi tot mai multe întrebări – de fapt, variante la <<oare fac bine ce fac?>>. Aşa a apărut Habemus bebe”. Descrierea îi aparține scriitoarei Elena Vlădărăeanu și se referă la un performance despre experiența autobiografică a maternității, despre condiţia femeii-artist, despre confuzie şi crize, despre identitate şi panică, despre limite, corp şi nutriţie. Habemus Bebe este un spectacol scris de o mamă (care a transformat piesa și într-o carte) şi interpretat de trei actriţe care sunt, la rândul lor, mame. Intrarea costă 20 lei / 10 lei pentru elevi, studenți, pensionari.

Afiș pentru piesa „Habemus bebe”, realizat de artistul Andrei Gamarț

Un film despre moarte și o conferință despre adevăr, de la Vlad  

Conferință Mircea Dumitru - „Despre teama de adevăr: frământări ale unei epoci confuze”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”,  București, duminică, 18 februarie, ora 11.00

„Post-adevărul” e poate cel mai discutat concept care nu există. Alături de „faptele alternative” și „eșecul noțiunii de adevăr obiectiv”, „post-adevărul” e un simptom al unei frici iraționale de cunoaștere, explică Mircea Dumitru, rector al Universității București, profesor de logică.  

Într-o lume în care adevărul pare negociabil, scuzele pentru greșeli evidente nu-și au sensul. Politicienii pot ieși în public pentru a invoca câte-o eroare de comunicare, în fapt pentru a compune un adevăr propriu din opinii. Mircea Dumitru va vorbi la TNB despre frământările legate de adevăr ale zilelor noastre. Săptămâna aceasta vom publica pe Scena9 un interviu cu rectorul UB, care include răspunsuri pe același subiect. 

Joia de film: Fiul lui Saul / Saul fia, Spațiul Public European, București, joi, 15 februarie, ora 19.00

Filmul premiat la Oscarurile de acum doi ani îl are în distribuție pe actorul clujean Levente Molnár. Dincolo de asta, e de văzut pentru povestea puternică pe care o prezintă: un evreu maghiar pus să incinereze cadavrele celor uciși în camerele de gazare de la Auschwitz încearcă să salveze din flăcări trupul unui băiat pe care-l ia drept propriul fiu și găsește în asta o salvare morală.