Film / Horror

Zombies and chill

De Adela Marcov

Publicat pe 14 iulie 2016

Primii zombies pe care i-am întâlnit pe ecrane erau o gaşcă destul de veselă, dansau împreună cu Michael Jackson şi păreau că se distrează de minune. E adevărat, arătau cam descompuși, se mişcau ceva mai sacadat şi aveau o sclipire de nebunie în priviri, dar cozile la alimente pe care le făceam la vremea aia mă imunizaseră la demenţă, aşa că nu m-am speriat prea tare. Lucrurile au început să se schimbe la un maraton de filme pe video, organizat de un prieten al tatei. Ore în şir m-am zgâiat fascinată la ecran, tone de adrenalină mi-au pulsat prin vene - Blood Sport, Commando, The Delta Force. Însă nici Sfânta Treime a filmelor-pirat laolaltă - Van Damme, Schwarzenegger şi Chuck Norris - nu m-a impresionat la fel de tare precum morţii vii din Day of the Dead: sângele împroşca pereţii, capetele erau smulse din trupuri, totul devenise violent şi visceral şi mă mir că ai mei n-au avut prezenţa de spirit să mă alunge din cameră. Începând de atunci, am urât cu pasiune zombii - trupurile astea ambulante rămase fără suflet, canibali nătângi şi furioşi. Am jubilat la seria Resident Evil când Mila Jovovich îi măcelărea eficient şi fără emoţii; în Zombieland, când Woody Harrelson îi stâlcea în bătaie cu un banjo sau le tăia capetele cu foarfeca de grădina; în World War Z, aşteptând că Brad Pitt să-şi facă treaba de erou şi să ne scape de ciuma planetară. 

Asta până să o întâlnesc pe Olivia Moore (Rose McIver), eroina principală a serialului iZombie, o medicinistă tocilară a cărei viaţă perfect planificată s-a schimbat radical într-o noapte, la o petrecere transformată în mini-apocalipsă. Ce-i de făcut când te trezeşti mahmur într-o dimineaţă, cu o poftă insaţiabilă de creieri? Când pielea îţi capătă o nuanţă palid-bolnăvicioasă şi pigmentul îţi dispare din păr? Îţi tragi o costumaţie punk şi un job la morgă, îţi părăseşti logodnicul, ca să-l cruţi de noutăţile horror din viaţa ta, şi inventezi reţete noi de encefal în sos picant, care să-ţi facă noua dietă mai uşor de suportat. Iar atunci când şeful îţi află secretul, îl convingi să lucreze la un vaccin care, într-o bună zi, să te aducă înapoi printre cei vii.

Mereu m-am întrebat de ce nu sunt zombii mai inteligenţi, la câte creiere consumă. Nu suntem ceea ce mâncăm? În cazul Oliviei, sloganul ăsta e mai adevărat decât oricând: cu fiecare cerebel ingurgitat, ea absoarbe amintiri şi împrumută (temporar) noi trăsături de caracter. Apoi se foloseşte de viziunile care o bântuie că să rezolve cazurile de crimă ale căror victime i-au servit drept brunch. Liv face echipă cu detectivul Clive Babineaux (Malcolm Goodwin), un poliţist ambiţios, convins că are de partea lui un medium priceput care dezleagă mistere cu ajutorul spiritismului. Şi dacă The Walking Dead meditează la dezumanizarea post-apocaliptică („Don’t you get it? WE ARE THE WALKING DEAD!”), iZombie e preocupat mai degrabă de re-umanizare - lupta împotriva crimei e pentru Liv un motiv suficient că să rămână în viaţă. Sau, mă rog, în soiul ăsta de ne-moarte. 

Serialul e plină de umor auto-ironic şi ireverenţios, de momente meta de genul unuia în care Blaine (David Anders), cel mai simpatic personaj negativ întalnit în ultima vreme, îi spune unei progenituri proaspăt convertite la moarte ambulantă „Tu eşti trendsetterul, pe tine ar trebui să te întreb despre zombies: înţeleg că nu mai suntem la modă? Crezi că suprasaturaţia asta de filme ne-a terminat?”. 

Având la bază benzile desenate cu acelaşi nume, publicate de DC Comics, iZombie musteşte de glumiţe de culise şi referinţe din cultura pop. Avem episoade cu nume precum „Fifty Shades of Grey Matter”, „Even Cowgirls Get the Black and Blues” sau „Eternal Sunshine of the Caffeinated Mind”; moartea violentă a cobailor pentru vaccinul anti-zombie e comparată cu Nunta Roşie din Game of Thrones („The Lannisters send their regards” le spune Liv resemnată); iar după o partidă de sex în subsolul unei case mortuare, în timp ce iubita doarme epuizată într-un sicriu, Blaine, îmbrăcat numai în boxeri, cântă melancolic la orgă „A Whiter Shade of Pale”.

Pregătiţi-vă popcornul, închideţi telefoanele şi daţi drumul la Netflix - va aşteaptă două sezoane din acest cocktail fresh de thriller, serial poliţist şi comedie neagră. 

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK