La „Ora liniștită”, persoanele cu deficiențe senzoriale se pot plimba prin sera cu fluturi exotici de la „Antipa”. În curând vor avea un program special și pentru vizite în interiorul muzeului.
Într-o dimineață de luni, curtea Muzeului „Grigore Antipa” e o insulă decupată din marea de asfalt a Bucureștiului. Treci de o portiță și intri pe o alee îngustă, ce ocolește spatele clădirii. Pe stânga sunt tei, stejari, frasini și oțetari; trunchiuri subțiri, crescute în toate direcțiile, pe care se mișcă pete de lumină și autostrăzi de furnici. Oprește-te un pic aici și o să simți cum claxoanele, sirenele, tramvaiele și vocile din stradă încep să se topească.
În capătul aleii e sera cu fluturi exotici, care la ora asta se dezmorțesc. Fluturii cap-de-bufniță (caligo memnon) zboară ce zboară, apoi se așază pe bucățile de portocale și banane din mijlocul serei. Un fluture de malachit (siproeta stelenes) se lipește de plasa laterală, în cea mai însorită latură a serei. Împăratul (morpho peleides) se odihnește pe o frunză și își strânge aripile lui imense, albastre.
Copiii întind spre ei câte un deget sau îi privesc de la distanță, cu uimire. Alex e fascinat de albinele sălbatice, așezate într-un stup transparent. Ioan se oprește în fața lăzii cu crisalide, ce arată ca niște frunzulițe; un biolog tocmai a cules cu penseta câțiva fluturi ce au atins stadiul de adult și i-a mutat pe plante, iar în câteva ore vor zbura pe-aici. Afară trăiesc două săptămâni, aici viața lor e de o săptămână, maxim 10 zile. Radu ar vrea să ia unul acasă, dacă se poate.
E „Ora liniștită” la „Antipa”, pusă deoparte pentru vizitatorii cu deficiențe senzoriale, asociate diferitelor tipuri de diagnostic. În mod obișnuit, programul serei e de marți până duminică, însă, printr-o colaborare între Asociația Supereroi printre noi și muzeu, a fost posibilă intrarea în seră a celor pentru care aglomerația și gălăgia unei zile obișnuite pot fi greu de dus.
Ruxandra Mateescu, fondatoarea Asociației Supereroi printre noi, spune că nu a inventat roata cu inițiativa asta: „Am aflat despre evenimente de felul ăsta când am început să învăț despre accesibilizare culturală și muzee. Tot citind și luând muzeele din afară la rând, am dat de «Ora liniștită» și mi s-a părut foarte mișto”. A început să caute muzee din București care să fie dispuse să găzduiască așa ceva și a găsit deschidere aici. Ar fi vrut ca „Ora liniștită” să existe acum câțiva ani, când fiica sa, Olga, care are o boală genetică rară de natură neuro-cognitivă și acum are 13 ani, s-ar fi bucurat din plin de experiența asta.
E important ca și acești copii să afle câte ceva despre lumea care-i înconjoară, iar muzeul e o cale de-a le da informații pe care școlile — fie ele speciale sau de masă — nu le pot oferi pe înțelesul lor.
Cunoștințele astea sunt bune pe de-o parte pentru că toți copiii au dreptul să știe, dar și pentru că ajung să le populeze lumea interioară. „De la adolescență în sus [cei cu deficiențe senzoriale - n.r.] fac depresie, sunt pe medicație. Oamenii ăștia sunt foarte predispuși depresiei pentru că nu au repere: e ca și cum s-ar uita toată ziua numai la filmulețe pentru copii și ar face două-trei chestii accesibile. Și vin momentele alea când le e greu să adoarmă, când sunt singuri și nu îi bagă nimeni în seamă, când stau pe o bancă în parc. «La ce te uiți? La ce te gândești?» «La nimic». Universul tău e foarte steril. Nu mai bine te gândești la fluturi?”
Știai că, atunci când se așază pe tine, fluturele te gustă cu piciorușele?
Știai că sunt fluturi care provin din omizi ce obișnuiau să se hrănească cu frunze toxice, iar substanța rămâne și în insecta adultă și-o apără de prădători?
Știai că, atunci când fluturii dau des din aripi, înseamnă că se tem?
***
Ruxandra Mateescu lucrează acum la o prezentare accesibilizată a muzeului, care „traduce” informațiile din timpul vizitei într-o poveste simplă, însoțită de imagini. Au nevoie de asta în special copiii cu dizabilități neurologice și intelectuale, pentru care cantitatea de stimuli senzoriali și cognitivi pe care o presupune prezența în muzeu poate deveni copleșitoare. Textul este însă mai degrabă destinat părinților: un soi de ghid care-i învață cum să le povestească copiilor cele văzute, pe înțelesul lor.
„Muzeul «Antipa» are o colecție foarte mare de insecte, mai mici sau mai mari.
Acestea sunt moarte, nu îți pot face rău.
Tot la etaj poți vedea foarte mulți fluturi, frumos colorați.” (Poveste socială, extras din draftul prezentării)
Asociația a început demersuri similare cu încă două instituții la care a găsit sprijin: Muzeul Național de Artă Contemporană și Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. Ruxandra și-ar dori ca vizita la muzeu să devină o experiență de familie, una incluzivă: să vină cât mai mulți părinți cu copiii de mână, inclusiv cu frații sau surorile care nu au o dizabilitate. După ce-a fost cu băiatul ei la fluturi, o mamă îi spune Ruxandrei că îi pare rău că n-a venit și cu fratele lui geamăn: n-a știut că va fi așa de lejer. Credea că n-o să se descurce cu amândoi, mai ales că celălalt „e mai agitat” defel. Data viitoare o să-i aducă însă pe amândoi.
Și e mare nevoie de ieșirile astea, după un an și jumătate în care pandemia a remodelat obiceiurile copiilor. Înainte, Ioan voia să stea toată ziua în parc, spune tatăl său. „Acum nu mai putem să-l scoatem: «Hai în parc!» «Nu vreau!»”. Apoi, e nevoie de timpul petrecut în felul ăsta pentru că adesea părinții separă foarte clar programul copiilor între orele de terapie sau școală și viața de-acasă. Sub forma unei vizite la muzeu, educația poate continua și în familie, fără eforturi mari nici pentru copil, nici pentru adulții din jurul său. În aceeași idee, asociația a organizat în august două ateliere în curtea muzeului, în care copiii au pictat, au asamblat obiecte decorative, au ascultat povești despre fluturi și muzică clasică.
În funcție de cum va permite vremea, „Ora liniștită” în sera cu fluturi va mai avea cel puțin o ediție în septembrie, până spre jumătatea lunii, iar următorul atelier în aer liber e programat pentru 8 septembrie. După asta, programul special va continua în interior: s-ar putea întâmpla tot lunea dimineața, însă Ruxandra și-ar dori să fie înaintea programului obișnuit din weekend al muzeului, pentru ca mai mulți părinți să poată veni. Tot în septembrie va fi disponibilă și prezentarea accesibilizată a sălilor de la „Antipa”.
„La etaj, în zona de anatomie, poți vedea câteva dintre organele umane. (...) Corpul nostru este o mașinărie perfectă, chiar dacă uneori nu ne ascultă atunci când îi spunem să facă ceva. Și totuși avem o inimă care bate fară oprire și care ne ține în viață. Avem plămâni, care ne ajută să respirăm.” (Poveste socială, extras din draftul prezentării)
_thumb.jpg)
