Recomandări / Timp Liber

Ai puțin timp? (#8)

de Scena 9

Publicat pe 13 ianuarie 2017

Share-uim cu voi peste weekend chestii pe care le-am descoperit de-a lungul unei săptămâni, lucruri care ne-au bucurat/surprins/emoționat/revoltat/amuzat și care nu sunt neapărat de actualitate. 

Ce am descoperit? „All Disco”, al doilea single de pe Little Fictions, cel mai nou album Elbow (care o să fie lansat pe 3 februarie).

Cât te ține? 4 minute și 28 de secunde.

De ce? Pentru că e încă un exemplu minunat al trupei din Manchester despre ce poate ieși dacă pui împreună în același studio de înregistrări hiperbola și tandrețea. Sau, mai simplu, pentru că face cărări largi și te ține să nu aluneci când navighezi prin zăpezile din oraș. Sau, încă și mai simplu, pentru că Guy Garvey, frontman-ul de la Elbow, l-a întrebat acu 10 ani pe Black Francis aka Frank Black de la Pixies cum navighează de la o identitate muzicală la alta, iar tipul i-a răspuns „It s really all disco” și a adăugat că cel mai important e să „put everything into it, invest everything into it, but remember it’s not everything”. A, și pentru că „Let's be a bird laughing at not having learned.” (Luiza Vasiliu)

Ce am descoperit? Blackbird (de David Harrower), piesă jucată la unteatru

Cât te ține? O oră și jumătate

De ce? Pentru a fi inconfortabil de aproape la întâlnirea dintre doi oameni. Pentru a-i vedea cum se tot învârt în jurul unei mese, fug unul de celălalt și se apropie și își povestesc bucățile lor de suferință. Pentru a auzi adevăruri spuse pe sfert, apoi pe jumătate și a împărți pe baza lor sentințe, așa cum se procedează. (Vlad Odobescu)

Constantin Cojocaru în „Blackbird”. Sursa: unteatru

Ce am descoperit? HyperNormalisation, ultimul documentar al lui Adam Curtis

Cât te ține? 2 ore și 46 de minute

De ce? Fiindcă jonglează cu multe întrebări importante ale prezentului: mai putem schimba lumea într-un loc mai bun? cum am ajuns să trăim cu toții în propriile bule? ce s-a întâmplat cu realitatea odată intrată în malaxorul media și al politicii? mai e bun adevărul la ceva? Și fiindcă, la fel ca-n zecile de documentare pe care le-a făcut până acum, Curtis e un arheolog al informației și scormonește-n arhivele BBC după înregistrări și le remixează în logica unui eseu vizual care seamănă cu un vis încâlcit al lumii în care ne mișcăm. Și fiindcă, deși HyperNormalisation e tocmai despre lumea reală, pe care se presupune că o cunoaștem, reușește să dezgroape o mulțime de lucruri de care habar n-aveam sau despre care știam prea puține. La sfârșit, rămâi cu mult mai multe întrebări decât răspunsuri și te apuci să cauți în dreapta și-n stânga, doar-doar te reorientezi în haosul pe care-l privești în fiecare zi prin hubloul ecranului. Puteți vedea documentarul integral mai jos. (Andra Matzal)

Ce am descoperit? Love (2016), o nouă comedioară romantică serializată, cu hipsteri, de la Netflix

Cât te ține? Un prim sezon de 10 episoade a câte aprox. 25 de minute + un pilot de 45 de minute. Al doilea sezon vine în februarie 2017.

De ce? Pentru că în genul lui e greu de crezut c-ai putea să ai parte de ceva mai bun – iar genul, comedia romantică, e numai bun de încâlzit serile de iarnă, post-drumul prin frig de la birou acasă. Serialul e scris de Judd Apatow (40 Year Old Virgin, Brides Maids, Freaks and Geeks), iar în rolurile principale îi ai pe Paul Rust (I Love You, Beth Cooper) și Gillian Jacobs (Community). Ce iese din combinația asta e un produs mai bun decât suma părților sale.

Ai tocilarul neatrăgător, neadaptat, fără succes la femei (Rust, cu un personaj scris în buna tradiție a veșnicilor virgini cu care te-a obișnuit Apatow). Ai o manic pixie dream girl (Jacobs, într-un rol care-ar putea la fel de bine să funcționeze ca prelungire biografică a personajului ei din Community). Ai peisajul strălucitor-arid al Los Angelesului, colorat de lumile care-l animă: Gus (Rust) lucrează la un studio de film și televiziune), iar Mickey e o fostă puștoaică rebelă, genul „îi cam place viața”, care nu ratează nicio petrecere, niciun restaurant nou și cool, niciun joint, nicio combinație pe Tinder. Amândoi au niște relații recent ratate la activ. Și, evident, ajung să se îndrăgostească.

Felul în care se-ntâmplă asta e exact ce-o să te țină lipit de serial. Se-ntâmplă cu cringe humor, sarcasm, threesome-uri ratate, probleme provocate de adicție și cu ocheade aruncate pe furiș în mașinăria serialelor produse la Hollywood. Personajele sunt exact ce-ar trebui să fie niște personaje atașante de serial: fix arhetipurile la care te-aștepți, dar scoase din zona de confort și târâte prin situații cu care poți să empatizezi, până ajungi să crezi c-ar putea fi persoane reale – și până ajungi să nu mai râzi de ei, ci cu ei. (Ioana Pelehatăi)

Tema de gândire

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK