Recomandări / Timp Liber

Ai puțin timp? (#9)

de Scena 9

Publicat pe 20 ianuarie 2017

Share-uim cu voi peste weekend chestii pe care le-am descoperit de-a lungul unei săptămâni, lucruri care ne-au bucurat/surprins/emoționat/revoltat/amuzat și care nu sunt neapărat de actualitate. 

Ce am descoperit ?: Podcasturile Longform.org 

Cât te ține?: Sunt cu totul 228 de episoade a câte aproximativ 50 de minute până acum, deci poți alege în voie.

De ce? Mi-e greu să mă desprind de presă chiar și când îmi propun asta cu toată puterea, așa că să ascult interviurile audio cu jurnaliști publicate de cei de la Longform.org intră atât la rubrica hobby, cât și la îndatorire de serviciu. Sute de jurnaliști vorbesc despre cum abordează subiecte grele și cum își rafinează materialele. Favoritul meu de până acum e interviul cu Ta-Nehisi Coates, autorul unui feature excelent despre mandatele și moștenirea lui Barack Obama.  (Vlad Odobescu)

Ta-Nehisi Coates. Sursa: University of Oregon

Ce am descoperit? Lera Lynn, o tipă de 32 de ani cu chitara ei cu tot, care cântă post-Americana

Cât te ține? Preț de trei albume (Have You Met Lera Lynn, 2011; The Avenues, 2014; Resistor, 2016) și-un EP (Lying in the Sun, 2014)

De ce? Pentru că e iarnă, n-am ce să fac și mă uit la seriale. Printre altele, am zis să dau o șansă semi-eșecului care-a fost sezonul doi din True Detective. Nu m-a prins, dar mi-a rămas în cap vocea senin-languroasă din trailer („Weren't we like a pair of thieves/ With tumbled locks and broken codes?/ You cannot take that from me,/ My small reprieves your heart of gold./ Weren't we like a battlefield/ Locked inside a holy war?/ Your love and my due diligence,/ The only thing worth fighting for”). Și-am văzut și din cine răsare, pentru că blonda din Texas joacă un rol recurent, de cântăreață în barul frecventat de personaje. Am abandonat rapid serialul, nu înainte să-i caut soundtrack-ul online și să mi-l așez meticulos pe telefon. Când pe-o coloană sonoră de produs TV se regăsesc Bonnie „Prince” Billy, Nick Cave, Cohen și Father John Misty, e bine; când coloana asta sonoră, fie ea și așa titrată, e cel mai bun lucru din film, mai bine scoteau doar LP-ul.

Apoi, însă, am ajuns la The Young Pope, care m-a sedus fără drept de apel. Și pe coloana sonoră a cadrelor cu grădini luxuriante și palate poleite, fie ele și recreate la green screen, curgea aceeași voce mieroasă, sudistă a Lerei. Ar fi fost disonantă în context de Vatican, dacă, pe de-o parte, Lenny Belardo al lui Jude Law nu era atât de american, iar, pe de alta, dacă vocea Lerei n-ar avea capacitatea să transforme orice peisaj peste care se rostogolește într-un deșert bântuit de scaieți.

Am crescut (sunt de vârsta Lerei) - știu că America nu-i în filme și mai ales nu în seriale. Dar am crescut cu Beverly Hills 90210, Buffy, Saved by the Bell, Seinfeld - nu pot să nu păstrez un pic de nostalgie după vremea când America era exact ca-n proiecțiile mele de copil est-european. Vocea Lerei Lynn, care reînvie o tradiție country & western fără desuetudine, care aleargă ca vântul peste preerii, care se prăvălește ca apele-n cascadă, care *inserează aici orice alt clișeu despre frumusețea și măreția Americii* e numai bună pentru vremurile astea, în care America se chinuie să fie din nou măreț-desuetă. (Ioana Pelehatăi)

 

Ce am descoperit? Canalul de YouTube al revistei Time, cu accent pe categoria de foto.

Cât te ține? Câteva minute x

De ce? Pentru că găsești acolo playlist-uri întregi cu mini-documentare despre... ă... tot. Eu am stat și am săpat în categoria 100 photographs, care, după cum îi spune numele, își propune să ia 100 de fotografi și imaginile lor memorabile și să le spună povestea, în 3-4 minute. De la Robert Capa, pe front, la William Anders, în spațiu. Dar la fel de bine poți să-i vezi și pe Neil deGrasse, pe Trump, pe Stephen Hawking și pe Emma Watson, fiecare cu povestea lui. Și felul în care sunt condensate e suficient de bun încât să poți trece prin ele chiar și când ai senzația că ai terminat internetul, când ai una din zilele alea în care nu mai intră muzică, sau când stai cu ochii pe pereți. Zău. (Larisa Baltă)

Ce am descoperit? Look who’s back, o comedie germană din 2015

Cât te ține? 1 oră și 56 de minute

De ce? Pentru că imaginează – cu un umor nesărat și pornind de la romanul bestseller cu același nume, scris de Timur Vermes – ce s-ar întâmpla dacă Hitler s-ar întoarce în lumea din prezent. Din motive care nu sunt explicate, fostul dictator se trezește în 2015 în fața unui bloc din Berlinul de Est, pe locul în care se afla pe vremea lui buncărul în care s-a sinucis. După ce are un mic șoc că lumea s-a schimbat și nu-l ia în serios la început, dibuiește repede prezentul și se folosește de el pentru a deveni star media. Ce e interesant e că, pe parcursul filmului, care e o experiență ciudată de la început până la sfârșit, personajul interacționează cu germani de rând care nu sunt actori, în stilul lui Sacha Baron Cohen în Borat. (Ionuț Dulămiță)

Ce am descoperit? Documentarul Lo and Behold. Reveries of the Connected World, al lui Werner Herzog

Cât te ține? O oră și 38 de minute

De ce? Trecând peste fetișul pentru filmele lui Herzog, Lo and Behold e un documentar necesar. Fiindcă, deși acum nu prea ne mai dăm seama unde începe și unde se termină www, se întoarce la locul nașterii internetului, ajunge în prezent, unde disecă implicațiile rețelei globale (de la socializare, la inginerie sau securitate) și deschide discuția despre viitoruri posibile . Fiindcă, atunci când folosești constant un mijloc, e greu să mai fii conștient de toate mecanismele lui, iar filmul lui Herzog tocmai asta face: scoate la lumină rotițele unor tehnologii devenite invizibile. Fiindcă nu e un documentar plicticos și atotștiutor, ci amestecă nedumerirea cu mirarea, poezia și cu știința, speculația cu calculele. Și, nu în ultimul rând, fiindcă Herzog știe să pună întrebări care schimbă cu totul soarta discuțiilor. Doar expresia celor doi cercetători întrebați dacă internetul nu a început cumva să viseze la sine însuși e un argument pentru Lo and Behold, disponibil de câteva zile pe Netflix. (Andra Matzal)

Foto main: Captură din Lo and Behold

Tema de gândire

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK