Am început săptămâna cu răcoare, numai bună să ne învioreze pentru o săptămână care - dacă ar fi să împrumutăm câte ceva din jargonul media-meteo - pare să aibă cod galben la evenimente culturale valoroase. Ne așteaptă câteva expoziții de zile mari, un program întreg de Bucharest Pride și câteva discuții absolut esențiale.
Artă născută dintr-o arhivă comunistă, de la Diana
Deschiderea expoziției Objects in the Mirror Are Closer Than They Appear, la galeria Eastwards Prospectus din București, joi, 7 iunie, ora 19
Expoziția de joi a pornit de la salvarea unei arhive. Acum câțiva ani, un istoric din Cluj-Napoca a recuperat de la gunoi câteva cutii cu peste 33.000 de negative foto. Acestea proveneau din redacțiile singurelor cotidiene din Cluj din perioada comunistă, Făclia and Igazság. Dar odată ce posibila lor distrugere a fost evitată, au apărut o mulțime de întrebări. Cum valorifici o arhivă foto uriașă dintr-o perioadă pe care o privim încă mai mult ideologic decât istoric? Pe cine inviți în procesul de recuperare a arhivei? Treptat mai mulți artiști au intrat în joc, căutând noi interpretări legate de acest imagini. Printre ei Răzvan Anton, Dénes Miklósi sau Miklós Szilárd. Lucrările lor le puteți vedea la galeria Eastwards Prospectus, începând cu joia asta.
Un tur ghidat, de la Luiza
Tur ghidat | Uși Închise, Plicuri Deschise. Iosif Király, MNAC București, joi, 7 iunie, de la 18.30, și sâmbătă, 9 iunie, de la 16.00
Mereu am crezut că una dintre cele mai bune variante de-a vedea o expoziție e să mergi prin ea însoțit de artist și/sau curator, să te uiți la lucruri, să pui întrebări, să auzi explicații despre contextul nașterii lor, despre felul în care au intrat în dialog cu epoca, despre munca din spatele lor, despre relevanța și însemnătatea lor astăzi. Joia și sâmbătă asta avem două rare ocazii de-a vedea expoziția „Uși Închise, Plicuri Deschise. Iosif Király – Lucrări timpurii, 1975 – 2000” împreună cu însuși Iosif Király, unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din România, și curatoarea Ruxandra Demetrescu.
Cum lucrările expuse (printre care și multe plicuri, semn al dialogului atent supravegheat în ultimii ani ai comunismului) se întind pe un sfert de secol, s-ar putea să aflăm și câteva răspunsuri posibile la întrebarea cum funcționa arta contemporană românească în perioada comunistă?
Participarea la cele două tururi se face pe baza biletului de acces în muzeu.
Manuale vechi și întrebări noi, de la Andra
Expoziție de manuale vechi de geografie, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, vernisaj joi, 7 iunie, la ora 18
Aș vedea o istorie a lumii în manuale - cărțile-astea după care generații după generații învață abc-ul despre lume. Fiindcă fiecare manual e îmbibat cu ideologia vremii când a fost scris, care modifică, mai vizibil sau mai subtil, însuși conținutul sau cel puțin perspectiva asupra lui. Tocmai de-asta mi se pare foarte interesantă expoziția asta despre manuale de geografie vechi, dinte 1873 - 1947, un interval complicat pentru însăși geografia țării. Pe lângă manuale și atlase, vor fi expuse și caiete ale câtorva elevi din perioada aia, numai bine cât să putem arunca un ochi în procesul de învățare, cu toate schimbările lui de la un secol la altul.
Dialog pe tema ”Respect for truth. What it is, what it means”, Ateneul Român, luni, 4 iunie, ora 18:30
Trăim vremuri cât se poate de pasionante pentru filosofii care cercetează adevărul - luptăm cu fake news și ne întrebăm dacă am ajuns în epoca post-adevărului. Și vremuri în care dezbaterea și discuția rațională se aud din ce în ce mai încet, în bruiajul spamului. Într-un asemenea context, discuția din seara asta între Pascal Engel (profesor de filosofie modernă și contemporană la Universitatea din Geneva, directorul de studii al Școlii Superioare de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris) și Mircea Dumitru (profesor de filosofie și logică, rector al Universității București și fost ministru al Educației) e fix genul de exercițiu cât se poate de necesar. Doi oameni preocupați de ce mai înseamnă adevăr, se întâlnesc să caute răspunsuri la întrebarea: de ce ar trebui să respectăm adevărul? Pentru încălzire, un interviu puternic cu Mircea Dumitru pe Scena9.
O expoziție despre corp și o arhivă de fotografie, de la Vlad
Verisajul expoziții Porți și vicleșuguri. Aruncarea umbrei, de pe 5 iunie (ora 19.00) până pe 28 iulie
Doi artiști din generații diferite dialoghează despre corp. Proiectul, inițiat de Ștefan Sava și dus la capăt împreună cu Ion Grigorescu, a început de la reprezentările iconografice din manuscrisele medievale, mai greu de interpretat, și a ajuns la o explorare a propriilor anxietăți. „Modernitatea și hipermodernitatea devin contexte culturale apropriate și contestate, de pe poziții mai degrabă viscerale, marcate de căderi în anonimat și de explorări constante ale limitelor și mecanismelor interne ale corpului uman. Porțile lui Grigorescu sunt praguri fizice ale propriului corp pe care le trece cu ironie și curiozitate în doze egale: în unele momente se simte păcălit de ele, indus în eroare, alteori preia controlul asupra acestor «erori» personale și le re-stăpânește de pe poziții culturale. Ceea ce rezultă este o expoziție curajoasă în care dialogul inter-generațional e redat printr-un puzzle de fragmente și suspine”, spune Ștefan Sava.
Arhiva fotografică: memorie și cercetare (lansare), Salonul de Proiecte, București, joi, 7 iunie, ora 19.00
De-a lungul mai multor decenii, Mihai Oroveanu, fostul director al Muzeului Național de Artă Contemporană, a strâns imagini și negative pe care voia să le includă într-o instituție dedicată mediului fotografic. Oroveanu a murit însă în 2013, fără să-și poată duce la îndeplinire planul, însă colecția sa oferă o bază de studiu pentru diferite fenomene culturale, devină martoră a transformărilor sociale și un important instrument de analiză antropologică. Programul lansat joi - inițiat și organizat de Asociația Salonul de proiecte - își propune cercetarea, conservarea și să digitalizarea arhivei.
Filme queer & Bucharest Pride, de la Ioana
A început luna Pride-ului, deci e clar că pe agenda mea evenimentele din program o să fie sus de tot. Săptămâna asta, evenimentul central din București, marșul pentru diversitate, plus o super selecție de filme queer irlandeze, pe acoperiș.
Rooftop Cinema • Irish Queer Shorts | Bucharest Pride 2018, Deschis Gastrobar, joi, 7 iunie, de la ora 20 la 23
Joia de scurtmetraje de la Deschis Gastrobar se desfășoară sub curatoriatul Alexandrei Safriuc, selector la Shorts’UP. (Apropo, nu le rata nici anul ăsta Marele Picnic de la Grădina Botanică.) Selecția de joi seara e realizată în parteneriat cu Ambasada Irlandei la București și explorează, prin intermediul filmelor scurte, moștenirea LGBTQIA+ pe insula de smarald, plus provocările de a trăi queer sau trans acolo – într-o cultură profund catolică, cu provocările sale conservatoare. Filmele de joia asta au și homofobie și victorii împotriva ei, și moarte și sex și bucurie de a trăi, și activiști pentru drepturile persoanelor cu HIV/SIDA și explorări ale corpurilor queer prin dans. Aici, un foarte, foarte mic sneak peek.
Marșul Bucharest Pride 2018, Piața Victoriei, sâmbătă, 9 iunie, de la ora 17:30 la 20:30
Am pierdut șirul Pride-urilor la care am fost - ăsta trebuie să fie al șaptelea sau al optulea din București la care ajung. Și în fiecare an a fost o bucurie, o sărbătoare, dar și un reminder al naibii de important că: am fost ultima țară membră a Uniunii Europene care a dezincriminat homosexualitatea (în 2001); că marșul e și ca să ne amintim câți au suferit, în închisoare sau bătuți de homofobi, respinși de familie, discriminați la serviciu și bullied la școală; că, atât timp cât nu suntem toți egali, nu e niciunul dintre noi liber. Altfel, în România veșnic așteptatului referendum pentru redefinirea familiei în Constituție, abia aștept să-mi plimb, în sfârșit, convingerile pro-LGBT pe una dintre principalele artere ale orașului, Calea Victoriei, și nu printre copacii de pe pustiul Kiseleff, ca-n anii trecuți. Ne vedem la Pride :)
Un one-man show despre boală și obsesia vindecării, de la Ionuț
„Terapii în desfășurare. Vă rugăm păstrați liniștea” (performance), Centrul de Sănătate Verna, București, sâmbătă, 9 iunie și duminică, 10 iunie, ora 19.30
Un one man show de Robert Bălan care se joacă într-o sală de yoga și care se rezumă așa: o durere, o vizită la doctor și un diagnostic / un accident și o perioadă de recuperare, iar viața ți se schimbă brusc - corpul nu te mai ascultă și nu-ți mai aparține, e, de acum, al doctorilor și al terapeuților și al substanțelor pe care le introduci în tine. Am publicat chiar azi un material despre cum lucrează Robert împreună cu soția lui, poeta Elena Vlădăreanu, unde el spune că Terapii în desfășurare e inspirat de iureșul terapeutic, obsesiv în care l-au trimis niște probleme cu spatele, în căutarea unei soluții salvatoare. „Pastile, unguente sau leacuri naturiste? Bicarbonat de sodiu, turmeric sau ceai? Kinetoterapie, înot, acupunctură sau yoga? Medicină clasică sau alternativă? Pe bază de trimitere sau la privat? Vetebrolog sau osteopat? Post negru sau mâncare sănătoasă? Cât de departe ești dispus să mergi în căutarea vindecării?”. Intrarea este liberă, în limita a 20 de locuri, pe bază de rezervare. Detalii aici.
Foto main: Lucrare a artistului Răzvan Anton, ce va fi prezent în expoziția Objects in the Mirror Are Closer than They Appear
_thumb.jpg)
