★★★★★☆☆☆☆☆ Film / Bani
Triumful trufiei
Victor Morozov
„Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
★★★★★☆☆☆☆☆ Cu această nouă adaptare după „Nimic nou pe frontul de vest”, regizorul Edward Berger se asigură manu militari că n-a mai rămas nicio fărâmă de fascinație sau entuziasm pentru ideea războiului.
★★★★★☆☆☆☆☆ Cel mai liber film al anului, proiectat la noi în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”, îi aparține veteranului polonez Jerzy Skolimowski.
★★★★★☆☆☆☆☆ Blonde se dovedește un caz mai incitant, fie și doar pentru că pe teritoriul lui se dă o luptă care m-a ținut în priză de la un capăt la altul.
Într-o zi de octombrie, în urmă cu 61 de ani, într-un cinematograf din New York, a avut loc premiera filmului „Mic dejun la Tiffany”.
★★★★★☆☆☆☆☆ Aureolat de selecția unui mare festival european, „Athena” dă buzna pe Netflix cu ditamai arsenalul pirotehnic.
★★★★★☆☆☆☆☆ Aici e Miller cel vechi – Miller cel interesat de acțiunea forțelor primare, generatoare ale unui spectacol tot mai rar văzut.
Victor Morozov scrie despre „Le Livre d'image” - o realizare superbă despre lumea (imaginilor) de ieri și azi.
★★★★★☆☆☆☆☆ Gaspar Noé dă mai încet șmechereala și zgomotul de fond în numele unei confruntări directe (cum altfel?) cu lucrurile pentru care nu mai există rezolvare: boala și moartea.
★★★★★☆☆☆☆☆ Forma lui Jordan Peele preia cu generozitate deopotrivă din sensibilitatea prezentului și din istoria cinematografului, brodând sprințar și inventiv pe genuri încetățenite.
★★★★★☆☆☆☆☆ După pauza estivală, Cinematograful „Elvira Popescu” revine cu „Les Magnétiques”, film prezentat în exclusivitate.
★★★★★☆☆☆☆☆ Unde cineastul Xavier Giannoli ne servește o morală cu damf de naftalină despre corupția breslei criticilor, pe spinarea lui Balzac.
Pentru că mă tot întreabă lumea „la ce te mai uiți?”, vin cu o listă personală de recomandări. Țin să vă avertizez că sunt fan true crime.
★★★★★☆☆☆☆☆ În peisajul cinematografic de la noi, documentarul „Pentru mine tu ești Ceaușescu” vine să confirme o benefică tendință mai generală de experiment și joacă cu coordonatele genului.
★★★★★☆☆☆☆☆ În „Răzbunarea e a mea” (1979), inclasabilul Shôhei Imamura pătrunde adânc într-o Japonie tenebroasă.
Cum e să organizezi de 21 de ani cel mai mare festival de film din România?
_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ „Katzelmacher”, filmul lui Rainer Werner Fassbinder din 1969 e o realizare sobră și corozivă, greu de egalat în luciditatea rece cu care denunță xenofobia.
★★★★★☆☆☆☆☆ Începând cu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007), Mungiu pare că se simte tot mai confortabil în hainele celui care deține adevărul despre națiune. Cum arată acest adevăr?
★★★★★☆☆☆☆☆ Cineastul brazilian Karim Aïnouz traversează țări și mări pentru a dibui locul în care s-a născut tatăl său. Dar pleacă înapoi așa cum a și venit: ca un turist.
★★★★★☆☆☆☆☆ Ca multe alte producții recente cu buget mare de la Hollywood, „Top Gun: Maverick” e scena unei bătălii între viitorul imaginilor fără autor și trecutul emoțiilor fără subînțeles.
★★★★★☆☆☆☆☆ Distins cu premiul de regie în secțiunea canneză „Un certain regard”, „Metronom” există ca film numai în prima sa parte. După care se transformă – lucru de neînțeles – în „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
Câteva gânduri despre cea de-a 75-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, la rece – față în față cu un palmares care te lasă cam rece.
★★★★★☆☆☆☆☆ „La Nuit des rois” lucrează cu material contradictoriu: el vrea să cadă în instinctualitate dezlănțuită, dar folosind numai mijloacele cinemaului de autor cuminte.
Azi e ziua cea mare, în care se decernează cel mai important trofeu al industriei, dar spre deosebire de alți ani, nu există un singur mare favorit.
În București se taie ilegal copaci după niște tipare deja încetățenite. Care e miza tăierilor și cine sunt cei care încearcă să le oprească?
