_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ Film / Femei
Vederi dintr-o lume spargă
Georgiana Mușat
„Distanța dintre mine și mine” e ca un poem despre excentricitățile Ninei Cassian - un personaj ca un copil care voia să schimbe lumea, dar s-a ciocnit de capriciile adulților.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Distanța dintre mine și mine” e ca un poem despre excentricitățile Ninei Cassian - un personaj ca un copil care voia să schimbe lumea, dar s-a ciocnit de capriciile adulților.
A venit acel moment al anului, când ne pregătim să facem ocolul lumii în documentare și să devenim un pic mai buni.
Am stat de vorbă cu unii dintre cei mai importanți actori din „Game of Thrones” despre cei 8 ani intenși de lucru la unul dintre cele mai mari fenomene de TV-ficțiune.
_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ „The Wild Pear Tree”, noul film al lui Nuri Bilge Ceylan, are aerul unui film care împacă generații - e despre reconcilierea cu familia și recunoașterea propriei neputințe în fața unui vis prea mare.
_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ Am văzut „Green Book” și discut pe larg problema amestecării unui buddy film cu tema rasismului în America anilor ‘60.
_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ Noul film al lui Yorgos Lanthimos, „The Favourite”, e o bufoniadă excelentă despre lupte feminine de putere în Anglia secolului XVII.
„Ultimul tango la Paris”, celebrul film al lui Bernardo Bertolucci, cu Maria Schneider și Marlon Brando în rolurile principale, provoacă discuții raporturi de putere și abuz în artă.
_thumb.jpg)
Un fel de abecedar în lumea cinematografică a lui Jacques Tati, unul dintre cei mai iubiți regizori francezi din toate timpurile - satiric, melancolic și comic.
_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ Câteva note despre noul film al lui Lars von Trier, care, dacă nu m-ar fi enervat, m-ar fi plictisit teribil.
★★★★★☆☆☆☆☆ Cine ar fi crezut că o să-l vedem pe John Malkovich jucând un bețiv superficial care doarme într-un garaj și mormăie chinuit chestii despre natura umană, cu apocalipsa pe fundal?
Un tur rapid prin cinci filme românești proaspăt lansate: „Lemonade”, „Moromeții 2”, „Un om la locul lui”, „Dragoste 1. Câine”, „Moon Hotel Kabul”.
Am adunat câțiva dintre oamenii NexTului pentru o ultimă tură de filme&amintiri. I-am rugat pe spectatori și pe organizatori să spună care e scurtmetrajul lor preferat din toți anii de festival.
★★★★★☆☆☆☆☆ Documentarul Monicăi Lăzurean Gorgan și al lui Andrei Gorgan, „Dacii Liberi”, e o incursiune într-o lume paralelă în care mai multe personaje își arată admirația și extazul față de strămoșii noștri.
★★★★★☆☆☆☆☆ Fac parte din procentul minim al populației care n-a citit încă tetralogia napolitană a Elenei Ferrante. Cu toate astea, m-am uitat fascinată la ecranizarea făcută de HBO.
★★★★★☆☆☆☆☆ „The Ballad of Buster Scruggs”, noul film al fraților Coen, sau când destinul e mai implacabil decât orice tentativă a individului de a-l fenta.
★★★★★☆☆☆☆☆ Am văzut „Bohemian Rhapsody” și am încercat să-mi explic fenomenul din spatele acestei mini-isterii colective - filmul e deja lider în box-office-ul românesc, deși e absolut mediocru.
Fără să-mi propun în vreun fel să văd la Les Films de Cannes familii netradiționale, am descoperit un tipar în felul în care sunt portretizate relațiile dintre părinți și copii.
Dacă vrei să înțelegi ceva din istoria noastră (foarte) recentă, atât cea intimă, cât și istoria cu I mare, uită-te la filmele astea românești. Repede, cât le prinzi în cinema.
Regizorul mexican Carlos Reygadas, un fel de clasic în viață pentru orice cinefil hardcore & un Cannes aficionado, ajunge somnoros la interviu și se așază pe un fotoliu crem.
Ce vedem la Les Films de Cannes? Body horror cu monștri tentaculari, filme de Pintilie, Reygadas, un trip pe LSD și ce vrăji a mai făcut Godard.
Regizorul răspunde întrebărilor dlui Movilă, funcționar la primărie și avocat mucalit al diavolului, personaj în cel mai nou film al lui Jude, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”.
O selecție de documentare mai necesare ca oricând, despre probleme care gravitează în jurul corpului, al dragostei și-al sexualității.
Am stat de vorbă cu Ioana Iacob, protagonista filmului regizat de Radu Jude, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”.
★★★★★☆☆☆☆☆ În filmul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, o regizoare tânără pregătește un spectacol în Piața Constituției despre masacrul evreilor de la Odessa (unde în jur de 18 000 au fost uciși de armata română).
Toamna asta, a avut loc la București prima petrecere la care oamenii cu deficiențe de auz au simțit muzica cu ajutorul interpreților în limbaj mimico-gestual.
