„Dolce far niente” (1998) este unul dintre cele mai exotice filme făcute vreodată de un regizor român – „exotice” în sensul de plasat departe, foarte departe de terenul pe care regizorul operează de obicei.
Criticul Victor Morozov scrie despre două filme care rulează în cinematografe în această perioadă: „Miracol” (r. Bogdan George Apetri) și „Belle” (r. Mamoru Hosada).
★★★★★☆☆☆☆☆ Filmul Anei Katz „The Dog Who Wouldn’t Be Quiet”, un fel de mumblecore argentinian filmat în alb-negru, s-a văzut în România la TIFF, iar acum a poposit online, pe MUBI.
Citește a doua parte dintr-un schimb de scrisori între Victor Morozov și Călin Boto, doi dintre cei mai importanți tineri critici de film de la noi.
★★★★★☆☆☆☆☆ Există escrocherie mai stridentă, în ierarhiile cinemaului din toate timpurile, decât propulsarea lui Paolo Sorrentino la rang de mare „autor”?
★★★★★☆☆☆☆☆ „Don’t Look Up” e o poantă isterică și isteață – cu-atât mai isteață cu cât reușește să prindă între două generice cât mai multe clișee bien-pensants, care să ne dea senzația că ne-am făcut datoria de cetățeni.
Citește prima parte dintr-un schimb de scrisori între Victor Morozov și Călin Boto, doi dintre cei mai importanți tineri critici de film de la noi.
Festivalul Filmului European perseverează și aduce la Cinema „Elvira Popescu”, pentru finalul acestui an pandemic, o mini-selecție de filme care altminteri nici n-ar fi luate în seamă de către distribuția eratică de la noi.
★★★★★☆☆☆☆☆ Filmul lui Jane Campion nu reînnoiește nimic, ci plachează oportunist un conținut revizuit politic peste o înlănțuire de imagini fără drepturi de autor.
★★★★★☆☆☆☆☆ Ca mai toate producțiile Netflix cu pretenții, „Passing”, debutul actriței Rebecca Hall, stârnește admirație pentru piruetele sale tehnice și indiferență pentru virtuțile sale sufletești.
Înainte să devină un star cu ticuri provinciale – adică un afiș –, Jean-Paul Belmondo (1933-2021) a fost un corp. Un corp mereu agitat, prin care curgea nevoia de acțiune.
_thumb.jpg)
Înainte de lansarea noului sezon din „Gomorra” , am stat de vorbă cu regizorul Claudio Cupellini și cu Marco D’Amore & Salvatore Esposito, actorii principali din acest serial-fenomen care s-a clasicizat deja în Italia.
★★★★★☆☆☆☆☆ A devenit ceva de la sine înțeles că, odată cu fiecare nou film de Leos Carax, vom simți cum ne fuge pământul de sub picioare.
Într-o lume pandemică, în care avem din ce în ce mai mare nevoie unii de alții, cum facem să ieșim din cercurile în care ne plasează orașele, comunitățile și rețelele noastre de socializare?
★★★★★☆☆☆☆☆ Greu de înțeles cum de „La civil” a putut fi distins, la Cannes, cu „Prix de l’audace”, când ceea ce frapează din capul locului e tocmai conformismul său festivalier, care nu se dă o dată în lături din a bifa căsuțele „corecte”
Am închis ochii, am pus degetul pe harta selecției de filme și m-am oprit în dreptul a două nume.
★★★★★☆☆☆☆☆ Câștigător al Trofeului Transilvania la TIFF – și disponibil pe TIFF Unlimited –„The Whaler Boy” e poate cea mai plăcută surpriză venită din Rusia de la „Leto” al lui Kirill Serebrennikov încoace.
★★★★★☆☆☆☆☆ Un tânăr cineast își amintește că are o soră și pleacă în căutarea ei. Sora e la fel de tânără, dar corpul ei poartă însemnele adicției
★★★★★☆☆☆☆☆ Dacă cineaștii verii ar forma o școală, atunci maestrul Éric Rohmer ar trebui să aibă fotografia la panoul de onoare, iar discipolul Guillaume Brac ar fi actualul șef de catedră.
★★★★★☆☆☆☆☆ În primul ei lungmetraj, regizoarea Andra Tarara analizează prin intermediul cinemaului relația anevoioasă cu tatăl său diagnosticat cu schizofrenie.
★★★★★☆☆☆☆☆ Viggo Mortensen face pasul uriaș până în spatele camerei, de unde orchestrează o încleștare feroce între doi bărbați pe care totul îi separă.
Trei filme românești & trei (micro)recenzii de la trimisul nostru special la TIFF, criticul Victor Morozov.
Trei (micro)recenzii de la trimisul nostru special la TIFF, criticul Victor Morozov.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Tata mută munții” pare un film sufocat din cauza efortului prost dozat: începe în trombă, apoi își autodevorează acțiunea prin repetiție (tatăl vrea mai mult și mai mult), ajungând la final cu toată emoția risipită.
„Ar trebui să fie un milion de oameni care protestează pe străzile Moscovei”, susține Jeff McMahan, unul dintre cei mai importanți eticieni ai războiului.
