În lume / Podcast
Shit Town - București și retur
Ioana Pelehatăi
Am stat de vorbă cu Brian Reed, omul care a creat cel mai ascultat podcast din lume, despre un orășel american de căcat.
Am stat de vorbă cu Brian Reed, omul care a creat cel mai ascultat podcast din lume, despre un orășel american de căcat.
Citește un fragment din cartea Nadiei Murad, laureată a Premiului Nobel pentru Pace 2018.
De vorbă cu Andy Mills, omul din spatele podcasturilor Caliphate și The Daily
_thumb.jpg)
De vorbă cu un antropolog spaniol despre cum români care au format enclave în Spania, despre rețelele sociale ale migranților și primele generații de copii români născuți în Spania.
La începutul lunii, Muzeul Național din Rio de Janeiro a fost distrus de un incendiu. Am rugat un jurnalist brazilian să ne scrie despre cauzele și implicațiile dezastrului.
Capitala Macedoniei e un mare parc de distracții al corupției materializată în sute de monumente de artă publică.
Cosmin Popan, sociolog & biciclist, ne povestește puțin despre Bogotá: despre autobuze miraculoase, despre „primarul fericirii” sau graffiti-uri anti-imperialiste.
Climă. Orez. Toaletă. Gecko. Autobuze. Durian. Fantome. Trotuar. GoJeck. Apă. Scriitorul Vasile Leac surprinde atmosfera celei mai mari țări musulmane din lume.
Timp de două săptămâni m-am întâlnit cu unii dintre artiștii mei islandezi preferați, pentru a înțelege din ce-i compus sufletul locului și cum se naște pofta de viață din întuneric.
În Perugia, un oraș din centrul Italiei, o gheretă de ziare a răsărit parcă de nicăieri ca să scuture lumea de praf.
În Texas, Statele Unite, o mamă se chinuie să-l trimită pe traficantul fetei ei minore după gratii, iar o organizație religioasă salvează victime cu Biblia sub braț.
Michael Cory Davis povestește cum a ajuns, din actor de soap operas cu jumătate de normă ca bodyguard într-un club din LA, să fie activist împotriva traficului de persoane.
Erin McElroy, activistă feministă radicală, cercetează istoria IT-ului underground din România și face hărți împotriva evacuărilor abuzive.
Am pus pe-o hartă manifestările cultural-artistice anunțate în diferite localități și am stat de vorbă și cu o parte dintre organizatori, ca să vedem de ce-s importante evenimentele de felul ăsta.
2017 a fost un an politic mizerabil, dar și unul excelent dpdv literar, la toate capitolele: poezie, proză, nonficțiune.
Peste o sută de copii de refugiați și migranți musulmani au serbat împreună Crăciunul alături de copii romi și români, într-o biserică mormonă din București.
Află, călătorule, că și pe-aici sunt tiribombe, doar că-s gratuite.
Scriitorul Adrian Georgescu a mers vara asta 840 de kilometri pe traseul El Camino del Norte.
Am rugat unul dintre autorii celui mai nou ghid Lonely Planet despre România să ne istorisească din călătoriile lui prin țară. Ne-a plimbat până-n Maramureș.
Am trăit mulți ani în Maroc și apoi în Mozambic, unde tata a supervizat culturi de floarea soarelui și bumbac.
Azi, când în Marea Britanie au loc alegerile generale, ne-amintim cum arată drumul de la granițe închise și vize, la o Europă a Brexitului.
Francezii și-au ales drept președinte un copil teribil. Emmanuel Macron are 39 de ani și aduce cu el în imaginarul simbolic al instituției prezidențiale o mulțime de detalii atipice.
Despre lucrurile mici și mijlocii care ne scot din minți și din pepeni și pe care ar fi bine să le exorcizăm.
De 8 martie, ilustratoarea Andreea Chirică și-a ales opt femei strașnice din literatura română, de la personejele Hortensiei Papadat-Bengescu până la cele ale Laviniei Braniște.
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Cum programa de literatură română pentru bac e exclusiv masculină, am întrebat câțiva profesori ce autoare din România ar vedea în manuale.
Împreună cu prietenii de la Cărtureși, am pus pe Lista de citit 6 cărți pe care nu le-am lăsat din mână, în timp ce ne-au dus în jurul lumii.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Atâta timp cât femeile continuă să fie invizibile sau făcute invizibile pe scena oficială a culturii, impresia pe care o s-o perpetuăm este exact asta: adevărații oameni mari sunt bărbații.