Aveți grijă ce scrieți pe Facebook, că vor veni extratereștrii și se vor uita la ce am postat în ultimele zile. Un nou episod dintr-un fals jurnal din anul gripei, ținut de scriitorul Mihai Radu.
Teoria conspirației e Netflixul săracului. Fals jurnal din anul gripei, ținut de scriitorul și jurnalistul Mihai Radu.
Am dat o fugă până la Slatina ca să încercăm halvița și braga de la prăvălia Atletul albanez și să vedem cum e viața culturală în orașul cu o populație de 70.000 de locuitori.
Cu ocazia Dragobetului, am invitat mai mulți bucătari & pasionați de gastronomie să contribuie cu câte o rețetă românească afrodiziacă.
12 artiști și jurnaliști vorbesc despre eșecurile, regretele și speranțele lor la sfârșit de an.
Antropologul Vintilă Mihăilescu analizează sistemele de sănătate din România și Franța, pe care le-a cunoscut îndreaproape în calitate de „bolnav” și „pacient”.
Andreea Chirică s-a întors în lumea poetului postmodern Leonid Dimov și i-a ilustrat gândurile.
În loc de o mare ruptură, ne fărâmițăm treptat, lăsând câte puțin din noi peste tot pe unde trăim.
În miezul vacanței de vară, am scotocit prin amintiri și am scos la suprafață cele mai nereușite vacanțe din viețile noastre.
_thumb.jpg)
Conform Barometrului de gen, România înțelege că are probleme cu discriminarea împotriva femeilor, dar nu-i e clar cum sau dacă să le rezolve.
O echipă de fotbal din divizia a opta aduce împreună de 13 ani români imigranți și englezi pro-Brexit.
Am fost o fată care a făcut toată viața scufundări în biblioteca pregătită special de tatăl ei. Mai întîi cărțile le-a cumpărat numai el. Apoi și eu, tot mai multe și tot mai altfel.
După zece ani petrecuți într-un sat din Germania, scriitorul Ionuț Chiva scrie despre cum s-a întors la Bucureștiul copilăriei, dar care în continuare nu-i spune nimic.
Dacă e să citiți o singură carte anul ăsta, sugestia mea ar fi să citiți În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului a antropologului Vintilă Mihăilescu, de-abia apărută la Editura Polirom
Am stat de vorbă cu Valentina Gârlea, una dintre cele mai cunoscute clarvăzătoare din România
Ce facem online după despărțiri? De ce dăm block și unfollow? Am stat de vorbă cu zece oameni, ca să aflu despre negocierile lor post-relație, pe net.
Sinuciderea directoarei Muzeului Iulia Hasdeu din Câmpina a redeschis discuțiile despre încărcătura mistică a locului. Am fost la castel, ca să explorăm istoria familiei Hasdeu și să aflăm cine a fost directoarea Jenica Tabacu.
O carte de filosofie te învață cum să respecți copiii, într-o lume a adulților care, de multe ori, îi desconsideră și îi uită.
Prima arhivă digitală a culturii romilor te invită să cunoști istoria prin artă și muzică.
De ce fugim din noi înșine uneori? Am vorbit despre anorexie, automutilare, Alzheimer, alcoolism, activitate fizică - și alte forme de evadare din sine, cu antropologul francez David Le Breton.
Am umblat prin șase sex shop-uri din București (și unul online), ca să aflu cu ce fel de vibratoare, cătușe sau creme pentru orgasm se joacă oamenii cu care împart un oraș.
_thumb.jpg)
Pentru că luna trecută am devoalat un fals Nobel, ne-am gândit să ne întrebăm cititorii ce cred că e adevărat sau fals.
Răspund: un antropolog, o psiholoagă, o profesoară de filosofie și un istoric.
Lavinia Braniște s-a întors în Brăila, orașul unde a crescut. Scrie despre îndepărtarea de București și apropierea de o Românie tristă, despre cum e să te întorci adult în locurile unde ai fost copil.
De 8 martie, ilustratoarea Andreea Chirică și-a ales opt femei strașnice din literatura română, de la personejele Hortensiei Papadat-Bengescu până la cele ale Laviniei Braniște.
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Cum programa de literatură română pentru bac e exclusiv masculină, am întrebat câțiva profesori ce autoare din România ar vedea în manuale.
Împreună cu prietenii de la Cărtureși, am pus pe Lista de citit 6 cărți pe care nu le-am lăsat din mână, în timp ce ne-au dus în jurul lumii.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Atâta timp cât femeile continuă să fie invizibile sau făcute invizibile pe scena oficială a culturii, impresia pe care o s-o perpetuăm este exact asta: adevărații oameni mari sunt bărbații.
