Despre proiect
Singurătatea e ca o cameră goală, fără geamuri. Ca o sârmă ghimpată care te strânge și te trage în întuneric. Ca un dor de ceva ce ai avut sau credeai că ar trebui să ai. Ca o prezentare în fața unei mulțimi care nu e atentă la tine. Ca o cameră de spital în care ești ținut la izolare pentru că ești bolnav. Ca o bulă în care nu poți atinge pe nimeni și nimeni nu te poate vedea.
E atunci când te simți izolat chiar dacă ai oameni în jur. Când vocea ți se aude, dar nu vine nimeni spre tine. Când nu ai pe cine să suni ca să plângi la telefon. Te face să halucinezi și să te simți ca Alice după ce a băut din sticluța care o micșora. E ca o pedeapsă divină chiar și dacă ești ateu.
Așa descriu singurătatea o parte din tinerii care au răspuns la un chestionar lansat de „Atlasul Singurătății @GenZ”, un proiect multimedia în care explorăm singurătatea la Generația Z. Adică la cei care au azi între 13 și 28 de ani. Studii și relatări din media o etichetează drept „generația singurătății”, mai ales datorită contrastului dintre cât de conectați online sunt membrii ei și cât de puține legături „reale” și profunde simt că au dincolo de ecrane.
Inițiativa s-a născut într-un context mai larg, în care singurătatea a ajuns să fie considerată o problemă de proporții epidemice la nivel global. Pandemia de COVID-19 i-a amplificat impactul și a atras atenția cercetătorilor și a decidenților. Comisia Europeană a început să monitorizeze fenomenul – în 2023, raporta că 1 din 10 cetățeni ai UE se simte frecvent singur și că tinerii sunt printre cei mai afectați. În 2024, o analiză a fundației Bertelsmann Stiftung sugera că 57% dintre tinerii europeni cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani se confruntă adesea cu singurătatea. Organizația Mondială a Sănătății a creat o comisie pentru conectare socială și a raportat anul acesta că 1 din 6 oameni din lume se simte singur, mai ales tinerii și cei din țările cu venituri mici sau medii. Aproximativ 17–21% dintre persoanele între 13 și 29 de ani ar fi afectate de singurătate, cel mai des adolescenții.
„Singurătatea este o criză pentru toate generațiile, dar de fapt tinerii sunt generația cea mai singuratică”, întărea și economista Noreena Hertz, care a scris cartea Secolul Singurătății. O pledoarie pentru relațiile interumane, într-un interviu pentru Panorama.ro. Ea crede că tehnologia și cu precădere rețelele sociale sunt factori centrali, mai ales la cei mai tineri.
Social media, spune Hertz, sunt construite să ne țină captivi și creează un mediu plin de tensiune și comparații sociale care amplifică nemulțumirile și senzația de izolare. Răutatea dialogului și competiția pentru validare pe care le întrețin ne fac să ne simțim mai puțin auziți și susținuți. Smartphone-ul „e o problemă în sine”, crede ea: simpla lui prezență la o masă reduce conexiunea și empatia dintre oameni. În plus, tehnologia ne-a schimbat obiceiurile. Înlocuim interacțiunile reale cu activități online: facem yoga pe YouTube, comandăm mâncare prin aplicații, vorbim prin ecrane în loc să ne întâlnim. Facem mai puțin din lucrurile pe care le făceam împreună.
În Statele Unite apar tot mai multe studii despre singurătatea Generației Z. Unul din 2025, citat de Newsweek, o confirmă drept cea mai singuratică generație: aproximativ 8 din 10 tineri spun că s-au simțit singuri în ultimul an, iar circa 2 din 10 trăiesc acest sentiment în mod constant. Specialiștii citați de publicația americană cred că în spate se află cel mai des senzația falsă de conexiune și comunitate pe care îl creează tehnologia, dar și stima de sine scăzută, anxietatea socială și presiunea de a reuși în viață și a avea relații cât mai repede, într-o lume tot mai competitivă și instabilă. Tinerii GenZ au crescut într-un context marcat de crize economice, academice și globale, iar toate acestea le-au adâncit sentimentul de deconectare.
În România nu avem încă date clare legate de singurătatea la Generația Z. Așa cum nu avem nici o definiție clară a singurătății. E o experiență universală, toți o simțim la fel indiferent de vârstă sau statut social, dar o putem defini în numeroase feluri. Prin „Atlasul Singurătății”, am vrut să vedem cum o percep anumiți tineri GenZ, cu ce situații & fenomene o asociază și ce alte provocări ale generației se conturează prin lentila asta.
Am încercat să surprindem atât partea grea a singurătății – lipsa unor conexiuni umane satisfăcătoare sau senzația de a fi out of place, chiar și între oameni –, cât și latura ei pozitivă, care se confundă cu solitudinea: un timp petrecut cu tine, pentru reflecție și reașezare interioară. „Singurătatea e golul care te face să stai cu gândurile tale, să te analizezi și să îți găsești liniștea în propria persoană”, spune unul dintre respondenții la chestionarul de mai sus – pe care l-am adresat tuturor persoanelor GenZ. Pe lângă asta, am făcut o documentare multimedia cu 12 tineri și tinere din București & Timișoara.
I-am vizitat în spațiul intim și am vorbit deschis despre singurătate. Am filmat mici ritualuri pe care le au când sunt doar ei cu ei: cum își fac o cafea, cum dau un doomscroll, cum se uită la anime-uri sau la emisiuni despre fenomene paranormale. Am înregistrat sunete ale solitudinii și le-am integrat în soundscape-uri muzicale. Am făcut fotografii cu camera obscură – care proiectează spațiul exterior al locuințelor în interior, răsturnat peste personaje și încăpere, printr-un ochi de lumină dintr-o fereastră obturată – pentru a crea o metaforă a singurătății în relație cu orașul. Au ieșit texte, podcasturi, videouri & fotografii, tapetate cu analize de la un psihoterapeut și un antropolog, pe care le puteți urmări aici.
Am aflat, de pildă, că singurătatea poate izvorî din spiritul de competiție și individualismul impuse de școală și societate. Din lipsa unor „baze” solide despre ce înseamnă o prietenie și o relație. Din presiunea de a studia în afară și a te rupe de rădăcini. Din lipsa timpului și a interacțiunilor
face to face
. Din ritmul tot mai accelerat în care trăiește GenZ și noianul de opțiuni care îi generează confuzie. Din perfecțiunea iluzorie promovată pe rețelele sociale, care provoacă teama de a fi judecat și duce la legături superficiale. Din refugiul găsit de unii în substanțe sau în autoizolare, la umbra
texting-ului ce reformatează comunicarea. E legată de spații și tranziții. De senzația că ești neînțeles, nu neapărat de absența oamenilor. De nevoia de a te cunoaște mai bine pe tine și de a-i înțelege și pe ceilalți. De maturizare.
„Atlasul Singurătății” este un proiect derulat de Patrupetrei în parteneriat cu Scena9.ro și beneficiază de două finanțări publice, din partea Administrației Fondului Cultural Național, respectiv a Centrului de Proiecte din Timișoara.