După ce a urmat cursurile de la École Normale, Françoise Pétrovitch predă arta gravurii la École Estienne din Paris încă de la sfârșitul anilor '80. Opera sa cuprinde o varietate de tehnici, printre care desenul, pictura, ceramica, tehnica laviului, gravura și arta video. În creațiile sale singulare și ambigue, artista explorează granițele dintre copilărie și maturitate, dintre uman și animal, dintre prezență și absență. Începând cu anii '90, ea dezvoltă un vocabular vizual inspirat din adolescență, copilărie și basme. Personajele sale recurente — fetițe, băieți — sunt arhetipuri interschimbabile, lipsite de o narațiune specifică, surprinse în acțiuni universale, uneori violente.

În această sculptură din bronz pictat, Françoise Pétrovitch reunește trei teme majore, dragi ei: bestiarul, masca și adolescența (ca stare de tranziție). În paralel cu pictura, artista dezvoltă de câțiva ani o practică sculpturală prin care explorează materialitatea, jocul culorilor și ideea de disimulare. Tânăra se ascunde în spatele unui animal hibrid – sau poate că animalul însuși este cel care visează să devină om. Această ambiguitate rezonează cu universul poetic al Leonorei Carrington – în special cu lucrarea Debutantul (The Debutante) –, care înfățișează situații domestice deopotrivă familiare și tulburătoare, în care o figură feminină și o hienă se întâlnesc.