Carte / Sex

În punctul ge

De Mihai Iovănel

★★★★★☆☆☆☆☆
Publicat pe 13 februarie 2017

În urmă cu vreo doi ani pasaje din prima carte de proză a lui Dan Alexe, Miros de roșcată amară, au circulat pe Facebook ca meme de bad writing. Volumul promitea o literatură erotică îndrăzneață și subtilă, dar, prin căi misterioase, reușea doar să cadă în fund de fiecare dată, ca în vechile comedii.

Spun „prin căi misterioase” pentru că Dan Alexe este, totuși, un ins special – inteligent, erudit, poliglot, care și-a încercat mâna de-a lungul timpului cu literatură, jurnalism, critică literară, film documentar și probabil multe altele.

Pe de altă parte, n-ar fi fost prima dată când cineva dotat cu toate aceste calități rupe creionul când îl ia în mână (sau găurește foaia, sau își prinde degetele în taste – mă rog, ați prins ideea). De fapt, Alexe are în el ceva de loser. O arată întârzierea cu care și-a publicat primele cărți, la peste 50 de ani. O arată dezinteresul pentru valorificarea academică a erudiției lui lingvistice și literare. O arată și persona, profilul pe care și l-a confecționat pe  Facebook (mediul în care pare că se simte optim): alternanța rapidă între dispoziția agresivă și mahmură, între deconstrucții briliante ale „dacopatiei” (căreia i-a dedicat o carte) și machisme de doi lei, între poze vulnerabile lăcrămoase și ranturi conspiraționiste anti-Putin, între misoginisme jalnice și postări contra rasiștilor, între eseuri despre Ezra Pound și înjurături fără fantezie.  

Acestea fiind zise, ultima carte a lui Dan Alexe mi-a plăcut, și încă destul de mult. E vorba de volumul În punctul lui rebbe G., compus din 22 de povestiri organizate simbologic în jurul tarotului de Marsilia. (Dacă ar fi fost vorba de șeptic aș fi avut mai multe de spus despre această simbolistică, însă cum e vorba de tarotul de Marsilia, prefer să schimb subiectul.)

Ce-i drept, am găsit și aici vreo doua fraze à la Miros de roșcată amară:

„Am cercetat-o rapid, solicitând cu împrumut sarea”

și

„Orgasmul a făcut-o să urle urieşeşte, proiectând un muget smuls din foalele pământului. Intensitatea şi vibraţiile răgetului ei au făcut linişte în stradă”.

În rest, însă, Dan Alexe pare un cu totul alt scriitor. Sau poate nu chiar cu totul, dat fiind că, unu la mână, ca și în Roșcata…, textele din În punctul lui rebbe G. sunt fundamental, esențial, din capul locului și înainte de toate despre futut, sau mai bine zis despre cum f*t (sau NU f*t) personajele lui Dan Alexe (majoritatea semănând incredibil cu el și purtându-i, culmea coincidenței, și numele, și prenumele); și, doi la mână, am găsit câteva postări de pe Facebook integrate ici și colo, parcă pe ideea că fix când ți-e povestea mai dragă… pac postarea de pe Facebook, pac aforismul…., pac anecdota.

Dar, lăsând răutățile la o parte, cam jumătate din În punctul lui rebbe G. este al naibii de bun. Chestiile din cealaltă jumătate sunt fix glumițele cocoșești de Facebook, plate și anecdotice (Cum nu m-am bătut în Vama Veche, Riga Fripto şi Lapona Ienicer, După-amiaza unui faun, „Magdalena, de ce minţi?“, Fetiţa mea, în pat). Dar primele compensează cu brio.

Părțile cele mai bune sunt cele în care Alexe turează absurdul din poziții non-macho, nu în sensul că naratorii săi ar fi mai puțin sexiști, ci în acela că au decența de a ieși un pic jumuliți, combinată cu calitatea de a avea umor și cu o melancolie ce nu pare doar efectul unei sieste proaste. Dintre aceste texte amintesc Tartina Lol (satiră a unui personaj în genul Lorena Lupu, doar că mai spelcuită), În punctul lui rebbe G. (o piesă căreia îi iese și erotismul, și misterul, și lecția de interpretare a cărților de tarot – conține totuși și o scenă lame de sex), Ciudaţi prieteni are Mollusque (comedie neagră și poetică despre un apartament închiriat pe trei luni pentru o partidă de sex ce va fi ratată), Agony ants (Vacanţă la Roma) (despre o escapadă erotică ratată la Roma, ff autoironică și autolezantă), Botoşel, sau o iniţiere în ascetism (rescriere a două texte de Eliade – La țigănci și Cele trei grații), Mina în labirintul flasc (incursiune în viața claustrofobică a unui cuplu otrăvit de spațiul prea meschin al apartamentului). De asemenea, mi-au plăcut bucățile care explorează copilăria într-un sat prăpădit din Buzău (În faţă la Vădana – ceva erotism old&young combinat cu un subiect legionar) și ritualurile de maturizare prin care trece același copil, ajuns elev navetist, în autogara din Buzău (Cor antic în pisoarul din Buzău).

Mai puțin convingătoare am găsit piesele mai pretențioase (Majadahonda, fantezie pe marginea episodului în care s-au curățat Moța și Marin în Războiul Civil din Spania); totuși, o metaficțiune ca O proiecţie alchimică în Avignon e suficient de reușită pentru a mă face să aștept și altele de acest fel.

Pe scurt, Alexe e un scriitor bun, chiar excelent atunci când uită de persona machistă cocoșistă confecționată pentru Facebook și își exploatează atuurile – inteligența, umorul, cunoașterea plauzibilă a multor medii, erudiția; când nu, e doar un hater care spune bancuri.


Dan Alexe, În punctul lui rebbe G., Editura Polirom, 2016, 232 pag., 28 lei

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK