Pentru cinefilii români, Elina Löwensohn este un fel de „best kept secret”. Născută la București și stabilită în SUA, actrița e cunoscută pentru o apariție iconică în „Seinfeld”. Însă cariera ei în fimul independent și experimental e mult mai bogată și aventuroasă.
Lui Eugen Raportoru i se spune „pictorul suburbiilor”. Pânzele sale arată fosta mahala bucureșteană, în care artistul și-a petrecut copilăria, demolată în anii 80. După ani buni în care a lucrat ca zugrav, cărăuș sau salahor, la peste 40 de ani a decis să se dedice picturii. De atunci, a devenit artist cu normă întreagă. L-am vizitat în atelierul lui din București.
★★★★★☆☆☆☆☆
Revenirea Tatianei Țîbuleac cu romanul „Când ești fericit, lovește primul” construiește, ca și-n trecut, o poveste pe marginea unei intrigi de familie, dar, de data aceasta, autoarea optează pentru o arhitectură ceva mai complexă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul titlu al italianului Paolo Sorrentino, „La Grazia”, este o recapitulare aproape comică a trucurilor din jobenul cineastului, mai toate așezate sub zodia lipsei de inteligență artistică. Nici nu e de mirare că filmul se strofoacă să găsească grația numai în lucrurile grațioase. Până la greață.
Spectacol creat în programul Teatrelli work in progress, care presupune prezentarea publică după o etapă de lucru și premiera după finalizarea repetițiilor, „Ora Zero" este un gaming theatre care implică spectatorul.
La proiectul Opus Noisy, o serie de evenimente unde se întrepătrund diferite genuri muzicale și alte arte: un recital de pian în dialog cu o voce AI, videomapping, artă mobilă pe catwalk, sau deschideri către jazz-flamenco și dans contemporan.
Festivalul de Film Documentar și Drepturi ale Omului One World Romania își începe a 19-a ediție „la limită”. Uite ce filme îți recomandăm noi din program și află cum poți să susții unul dintre cele mai statornic curajoase festivaluri de film de la noi.
„Românii nu citesc”, știți refrenul. Și totuși, în București și-n țară, grupuri de necunoscuți se adună lună de lună ca să vorbească despre ultima carte citită. Cum se manifestă fenomenul cluburilor de carte (book clubs) la noi și ce ne poate învăța despre imaginație, empatie și comuniune? Am fost la patru astfel de întâlniri ca să aflăm.
★★★★★☆☆☆☆☆
Trecut relativ discret prin sălile noastre, noul film regizat de Kristoffer Borgli, „The Drama”, presară mugurii unei noi nevroze prin căminul plin de armonie al clasei creative de azi, apoi privește de pe margine la tămbălăul absurd iscat în urma sa. Atenție, cronica asta conține spoilere!
O expoziție momentan inaccesibilă publicului, asumată nu de unul sau mai mulți curatori, ci de o instituție diplomatică de stat, ridică întrebări despre folosirea artei ca vehicul pentru narațiuni politice.
Construită de 16 artiste și artiști gen Z din România, cu sprijinul a opt mentori din generații mai mari, expoziția de artă contemporană „Brain Bloom” de la Malmaison îndeamnă vizitatorii să exploreze cum se rescrie identitatea atunci când memoria transcende marginile trupului.
Există multe feluri de a-ți arăta umanitatea. „Oameni suntem” este un volum de povestiri care se uită tocmai la cum ne mișcăm în lume. Citește un fragment.
Cum ar trebui negociat statutul de artist/ă în raport cu cel de părinte? Cum facem ca egalitatea între sexe să se traducă onest și în domeniul artistic?
★★★★★☆☆☆☆☆
Festivalul Filmului Francez include în programul de anul acesta „Mektoub, My Love: Canto Due”, în regia lui Abdellatif Kechiche.
Descoperă cum s-a împăcat cu trecutul cea mai tânără laureată a Premiului Nobel.
★★★★★☆☆☆☆☆
Prozatoarea Cecilia Ștefănescu debutează în regia de lungmetraj cu „Un loc sigur”, o poveste despre nevrozele românilor middle class desfășurată pe malul mării, într-o melancolică – și, treptat, tot mai angoasantă – vară indiană.
De Ziua Internațională a Poeziei, o selecție de poeme făcută de prietenii de la ZONA9, platforma dedicată poeziei tinere.
Spectacolul „Muzici și faze" nu are pretenția să redea cărțile lui Ovidiu Verdeș, nici măcar ca atmosferă, ci să arunce o privire din prezent către trecut, poate ca să reparăm ceva din fracturile generaționale.
Handpoke, una dintre cele mai vechi tehnici de tatuare, funcționează astăzi și ca un contrapunct la viteză. Ce-i face pe oameni să aleagă acest gest în această lume obsedată de eficiență? Am căutat răspunsuri de la trei artiști tatuatori: trei filosofii diferite, aceeași tehnică.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Proiectul Hail Mary” e un SF plin de suflet, ca scos din vremurile bune, pentru vremuri mai puțin bune. Poate într-un sens rău?
Am văzut în ultima vreme mai multe spectacole și acțiuni performative care au implicat publicul fie pentru a lua decizii etice care influențează narațiunea, fie pentru a reacționa față de teme provocatoare.
Un secol de istorie presărat cu revolte, război și doliu, dar și iubire. Citește un fragment din „Ca o piatră în cădere".
★★★★★☆☆☆☆☆
Cum a arătat lunga viață la pensie a lui Josef Mengele, alias „Îngerul morții de la Auschwitz”? La o asemenea întrebare cu iz sulfuros pare firesc să răspundă tocmai cineastul Kirill Serebrennikov, chitit în ultimii ani să-și fabrice o imagine – în aceeași măsură artificială și înduioșătoare – de teribilist al artei.
Patru dintre cele zece titluri care concurează de anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun film au fost construite, mai liber sau mai fidel, pe baza unor cărți. Trei dintre aceste cărți – „Frankenstein”, „Hamnet” și „Train Dreams” – au apărut sau sunt în curs de apariție și în România. I-am invitat pe traducătorii lor să scrie despre cum au privit adaptările romanelor pe care le-au transpus, cuvânt cu cuvânt, pentru cititorii români.
Care sunt cele trei cărți care i-au schimbat viața poetei Cătălina Stanislav? Și ce sentimente complicate are despre prima ei carte, volumul de poezie „Nu mă întrerupe”? Află din primul episod al seriei „Cabinetul de Literatură”.
