Carte / Literatură
Soarele negru
Scena9
Citește un fragment din cel mai nou roman a lui Bogdan-Alexandru Stănescu, care încheie trilogia memoriei și a familiei începută cu „Copilăria lui Kaspar Hauser” și continuată cu „Abraxas”.
Citește un fragment din cel mai nou roman a lui Bogdan-Alexandru Stănescu, care încheie trilogia memoriei și a familiei începută cu „Copilăria lui Kaspar Hauser” și continuată cu „Abraxas”.
Mândrie și prejudecată (un fel de) este un muzical un pic politic, dar fără ostentație, bine scris, care reinterpretează intersecțional celebrul roman al lui Jane Austen pe două coordonate, cu o perspectivă feministă și una de clasă.
Isabela Tent urmărește, în debutul său documentar Alice On & Off (acum în cinematografe), zbaterea dark a unei tinere incapabile să spargă cercul traumei.
Citește un fragment din „Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024" de Radu Vancu.
Platforma HENRI a acumulat o selecție de filme mute, care strânge laolaltă capodopere și curiozități timpurii într-ale imaginilor în mișcare. Printre ele, „Within our Gates” (1920).
Proiectul „PerformAccess: Traduceri Performative ale Tăcerii” cercetează cât le este de ușor sau de greu persoanelor cu deficiențe auditive să intre la o facultate de actorie și ce șanse au să facă performanță în domeniu.
Iulia Gorzo, traducătoare de cărți și filme, discută cu fratele ei, criticul de film Andrei Gorzo, despre ultima lui carte, în care surprinde povestea tumultuoasă a familiei lor și România ultimilor 40 de ani din perspectiva tatălui celor doi.
Muzică electronică din Țara Galilor, o compilație cu muzică din Indonezia, Thailanda și alte țări din Marea Chinei de Sud, din anii ’70 și ’80, și alte recomandări pe care să le descoperi.
Citește în avanpremieră un fragment din „Ce am învăţat de la Graham Greene” de Andrei Gorzo. O carte de memorii care se citește ca un thriller despre un tată misterios și o evadare prin filme.
Citește un fragment din „Dorința de schimbare”, de bell hooks, un volumul despre masculinitate și nevoia de iubire.
„Anora” – de săptămâna trecută în cinematografe – e un film ca un trip euforizant sfârșit în valea plângerii, acolo unde nimic nu mai poate susține iluzia fericirii sintetice.
Două filme pentru copii, dar în același timp pentru adulți, spun lucruri profunde despre viață în limbaje complet diferite.
Bienala de Scenografie, care a revenit după 32 de ani, m-a inspirat s-o experimentez ca și cum ar fi fost un veritabil joc de D&D.
Citește un fragment dintr-o carte de literatură (și, simultan, album de artă contemporană) care reunește zece autoare și artiste.
O artistă profită de o rezidență în Întorsura Buzăului pentru a crea o hartă afectivă a apei și a poveștilor pe care aceasta le spune.
Documentarul „O familie aproape perfectă” (r. Tudor Platon) e pe un subiect (încă) destul de rar în documentarul românesc, deși familia – ca fundal – a fost la loc de cinste de când există documentar independent în limba română.
Citește un fragment din volumul lui Edward J. Watts, o explorare a modului în care creștinismul a schimbat viața în Imperiul Roman.
De fapt, trupa asta are fani? Dacă fanii sunt cei care nu (mai) pot asculta decât vrei două, trei cântece de pe „Disintegration”, ci au câteva albume din primii ani ai trupei pe care le apreciază, atunci mă număr și eu printre ei.
Citește un fragment din „Determinat“ de Robert Sapolsky, cartea care îți explică de ce nu există liberul-arbitru.
Festivalul Național de Teatru 2024 (18-28 octombrie 2024) a fost extrem de bogat – multe spectacole, multe evenimente conexe, cu lecturi, concurs de dramaturgie, dezbateri, prezentări de carte și expoziții.
Noii Cititori au citit „Memoriile lui Jacques Papier“, o carte înduioșătoare, plină de umor și candoare.
Un interviu cu regizorul Ali Abbasi, care „e clar că gândește profund despre ce pune pe ecran, dar nu se apucă să facă paradă cu asta – lasă tumbele intelectuale pentru alți saltimbanci și laudele pentru lăudători.“
Am citit cele patru volume din seria „Olguța” a lui Alex Moldovan din mai multe motive. Principalul e că seria a avut mare succes. Un motiv secundar e că mă așteptam să-mi placă și mie. Cel puțin una dintre așteptări mi-a fost infirmată.
Date fiind vicisitudinile distribuției alternative de la noi, „Vampiru’ Zombi“, noul film al franc-tireurului Sebastian Mihăilescu, riscă să fie văzut de mai puțini oameni decât a putut să adune pe un generic. Ar fi însă păcat ca, după numai o proiecție în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, turneul lui să ajungă deja la sfârșit.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.