Spectacol despre declinul satelor și despre cei care au rămas acolo până la final, „Ceilalți" funcționează ca un aparat de fotografiat performativ, prin mărirea unor detalii și panoramarea ansamblului, de la povești personale la paradigma politică a momentului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Sud-coreeanul Na Hong-jin revine după zece ani cu „Hope”, un proiect de o monstruoasă ambiție. Filmul morph-ează în delir de la o secvență la alta – începe ca o comedie cu copoi tembeli și crește până la invazia extraterestră a planetei –, impunându-se fără discuție ca trăsnaia cinematografică a anului.
Citește prefața unui volum care îți explică cum s-a schimbat concepția noastră despre rasă.
Weekendul acesta se deschide la Cluj-Napoca Fundația Plan B, „un spațiu muzeal” și „o mică instituție. Relaxată, dar cu un program bine definit”. Noua instituție dă o nouă viață Casei Bogdánffy, a cărei restaurare și reamenajare a durat aproape un deceniu.
Azi începe la Cinema Muzeul Țăranului Român Bucharest Feminist Film Festival. Tema care străbate selecția de anul ăsta are de-a face cu comunitatea, cu multiplele ei forme, de la prietenia intimă, la societate.
Unele amintiri sunt atât de comune, încât nici nu mai știm când au devenit ale noastre. Mihaela Borza le reconstruiește în miniatură, pe suprafața unei unghii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu, „3 zile în septembrie", orchestrează un mic tărăboi prin Eforie Sud, acolo unde o mireasă amenință că-și ia lumea în cap. Departe de a ne purta cine știe unde, alergătura filmului se epuizează repede într-un vid de idei.
Un interviu cu pianistul Cătălin Șerban despre Bucharest International Piano Festival, experiența recitalului solo și întâlnirea cu ceilalți prin muzica de cameră și trac.
Citește o carte despre identitatea transilvăneană și istoria unei regiuni importante din România.
N-am avut niciodată atât de multe festivaluri, scene și concerte. Și, probabil, nici atât de mulți bani în muzica live. Atunci de ce muzica românească pare că se mișcă tot mai mult în cerc și sună tot mai previzibil?
★★★★★☆☆☆☆☆
În ciuda unui scenariu simplist și a unui parcurs șubred, „Coyote vs. Acme” reușește să fie unul dintre cele mai simpatice filme de public de anul acesta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Printre resturile lui 2025 ajunse de-abia acum pe ecranele noastre se numără și „Fuori”, filmul cannez despre scriitoarea italiană Goliarda Sapienza regizat de Mario Martone. Departe de a o revela în toată splendoarea unor complexități de-o viață, rezultatul se împotmolește într-un portret generic despre prietenie între femei.
Un tată, un fiu și o întrebare teribil de greu de rostit, amânată între mici și beri la Obor. O proză scurtă despre familie, violență și povara de a fi „fratele cel mare”.
„The Rocky Horror Picture Show" are o aură de legendă: catalog satiric al ticurilor și obsesiilor pop culture, fantasmă hedonistă despre sexualități fluide, premoniție a punk-ului. Nimic din toate astea nu ar fi fost posibil în lipsa protagonistului său de neuitat, interpretat de un tânăr aflat la debut. Formidabilul Tim Curry a murit acum câteva zile, la vârsta de optzeci de ani.
O prietenie între două femei a ocupat, timp ani întregi, spațiul unei mari iubiri. Acum, însă, într-o zi de festival, cu body glitter, pizza, foști iubiți și mici cruzimi, legătura alcătuită din tandrețe, gelozie, încredere și abandon se desface încet, în fâșii.
Citește un fragment din „Delfinariu", cel mai nou volum al Laviniei Braniște.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Carpenter’s Son”, noul proiect trăsnit al lui Nicolas Cage, aterizează în golul verii cu ambiția de a face din evanghelie un bazin pentru trucuri horror get-beget, de la semne prevestitoare pe cer la întrupări schimonosite ale necuratului.
Pentru ultimele zile de vară, am rugat trei prozatori contemporani să scrie despre anotimp în orice fel vor ei. În proza lui Dan Panaet, un jurnalist prost plătit și cam împotmolit în propria viață se trezește într-o vară bucureșteană fără bani și cu mult prea mult timp liber. Însă așa ajunge să-și descopere marea misiune în viață.
Ce rămâne în urma unui profesor de pian care a format zeci de generații de elevi.
Am dat o fugă până la 2 Mai, acolo unde am prins ultimele zile din ȘI festival – ȘI teatru. ȘI film. ȘI mare. Am ținut un fel de jurnal.
Citește un interviu cu Ilinca Păun Constantinescu. curatoarea a 6 rezidențe artistice în 9 stațiuni balneare.
Nu mai e mult din vară, iar pentru perioada rămasă am ales câteva titluri, majoritatea de ficțiune, cu care nu riscați să vă pierdeți vremea. Nu totul e serios și grav, dar nivelul de satisfacție după lectură cred că are mari șanse să rămână sus.
★★★★★☆☆☆☆☆
Jurassic Park de buzunar? Angoasă capitalistă à la George Romero ambalată frumos pentru fanii imaginilor generate pe computer? Lectură critică a ecofascismului? „The End of Oakstreet", neașteptatul film cu dinozauri al verii, presară aventuri americane vechi și noi într-un gen popular vetust, pe care vrea să-l resusciteze.
Într-un climat profund polarizat, în care refuzul de a-l asculta pe celălalt alimentează ura, Rau insistă aducă în arenă indezirabilii de o parte și alta a baricadei, să forțeze limitele instituțiilor și pe cele artistice, să sfredească vâna atrofiată a teatrului până dă de viață.
Poposim în biblioteca scriitoarei Ruxandra Burcescu pentru o discuție despre cel mai nou roman al acesteia: „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni”. O conversație despre istorie, iubire, proces creativ și planurile Ruxandrei Burcescu pentru o nouă carte, dedicată prieteniilor între femei.
