Creat în paradigma Republic of Gods / Time for New Gods, Wiener Festwochen 2026 nu putea exista fără Florentina Holzinger, artista radicală a momentului, amazoana deconstrucției catolicismului și capitalismului prin forța corpului feminin.
Am trecut valvârtej pe la TIFF, prilej să adaug câteva titluri la bagajul cinefil. Departe de vreo coerență forțată, ele fac cu ochiul la panoplia de posibilități ascunse în această selecție stufoasă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regele divertismentului Steven Spielberg antrenează spectatorul într-o nouă alergătură pe urmele omuleților verzi care îl obsedează de la începuturi. Mai degrabă film mutant decât recapitulare docilă a filmografiei sub formă de ceremonial, „Disclosure Day” aduce a anti-blockbuster care își asumă riscul bizareriei.
Citește un fragment în avanpremieră dintr-una dintre cele mai importante cărți care încearcă să explice de ce trăim cum trăim și cum va arăta viitorul nostru.
Între 15 mai și 21 iunie, în al treilea an de mandat al lui Milo Rau ca director artistic, Wiener Festwochen / WF se derulează în paradigma „Republic of Gods - Time for New Gods!”.
Sănătatea muzicienilor e mai precară decât crezi. Oamenii care te bucură prin muzică ascund boli profesionale, dureri și anxietăți.
Citește o poezie scrisă de cel mai bine vândut poet contemporan de limbă spaniolă, un român.
★★★★★☆☆☆☆☆
Printre terapeuți care ne învață să ne iubim singuri și necondiționat, intelectuali care ne arată calea nobilă spre virtute și ruinarea treptată a vieților apropiaților din jur, „Sufletul te face om”, volumul de poezii al Oanei Paler, ne învață să acceptăm eșecul – caracterul nostru de „oameni frumoși și căcăcioși”.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Comatogen" al lui Igor Cobileanski țese un ghem de intrigi printr-o societate vagă, care se vrea a fi a noastră. În ciuda unor intenții lăudabile de a explora posibilitățile filmului de gen, totul e foarte generic aici.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Backrooms” e horror-ul viitorului și al nostalgiei, un film care te sperie fără să înțelegi de ce, pentru că nu înțelegi de ce nostalgia inspiră acum groază.
Criticul literar Mihai Iovănel a radiografiat oferta celei de-a XIX-a ediții a Târgului de carte Bookfest 2026 (3–7 iunie, Romexpo, pavilionul B2). Invitata de onoare a acestui an este Bulgaria.
Un roman care ne provoacă să ne gândim la câte roluri jucăm în viața noastră.
Meciul de handbal și Roșu direct aduc pe scenă universul sportului de performanță, ca turnantă socială aflată în interdependență cu comunitățile și indivizii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criza economică, consumul de droguri, creșterea extremei drepte. Sunt episoade aparent independente din istoria ultimilor aproape 20 ani în România. Și totuși, spectacolul studenților de la UNATC, Regnuri, demonstrează pertinent conexiunea dintre aceste realități.
Cât de des te întrebi care e procesul din spatele cerceilor pe care îi porți? Sau al inelelor de care îți este greu să te desprinzi? Suntem obișnuiți să purtăm bijuterii și să le cumpărăm, însă rareori știm și care a fost intenția artistului din spatele acelor creații și de cât de multă muncă a fost nevoie până când accesoriile respective au ajuns pe corpul nostru.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rece precum climatul zonei în care îi este plasată acțiunea, „Fjord”, cel mai nou film al lui Cristian Mungiu, este mai degrabă o demonstrație retorică decât o reflecție autentică asupra unui caz, celebru în epocă, în care copiii unei familii de români au fost luați din familie de protecția copilului din Norvegia.
Critica de film a ieșit de ceva vreme din revistele culturale și a ajuns în feed-uri, comentarii și dispute publice, care depășesc adesea filmele în sine. Am invitat regizori, critici, curatori, jurnaliști și autori care scriu despre cinema să răspundă la câteva întrebări despre rolul criticii de film astăzi și relația dintre cinema, public și mediul digital.
★★★★★☆☆☆☆☆
Animat de un tur de forță al actriței Ana Dumitrașcu și lansat ieri în premieră mondială la Festivalul de Film de la Cannes, „Jurnalul unei cameriste” de Radu Jude este un omagiu incredibil adus milioanelor de românce care fac muncă de îngrijire în Vestul Europei.
Cum trăiești într-o lume în care nu ești al tău, ci al mărilor corporații.
O arhivă inevitabil subiectivă a ultimului deceniu, în reportaje, eseuri, analize, micro-documentare, fotografii și ilustrații.
În Panou (ART, 2025), cel mai recent volum de poezie semnat de Andrei Doboș, vedem perspectiva unui subiect dintr-o altă încăpere a Floreștiului, „dormitorul” orașului în plin boom economic Cluj-Napoca, modular și totuși postmodern. De data aceasta, perspectiva e a cuiva care își aprinde lemnul de palo santo și se pierde în meditație după o altă zi trăită la periferia lumii corporate.
Am povestit cu cercetătoarea Cat Bohannon despre fascinantele Eve care si-au lăsat amprenta asupra corpurilor noastre, despre maternitate și provocările vieții în cercetare, dar și despre amenințările cu moartea pe care le-a primit după ce cartea a devenit bestseller în SUA.
Ediția 2026 a Sepsi Theatre ShowCase a inclus două producții Afrim (text și regie), ambele conectate cu realitatea imediată, a timpului și a locului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Prea gentil pentru a provoca cine știe ce revelații, „Sora cea mică” al Hafsiei Herzi contează mai ales ca descoperire a tinerei Nadia Melliti, excelentă în rolul acestei adolescente musulmane închise în sine, care se confruntă cu realitatea copleșitoare a propriei dorințe.
Ce (nu) uită și ce iartă Tatiana Țîbuleac? Despre ce e vorba în cartea la care lucrează acum și, mai ales, va mai scrie ficțiune? O conversație între două scriitoare, despre, printre multe altele, mame, iubire și limba moldovenească.
