Film / Animație
Ziua Coiotului
Dragoș C. Costache
În ciuda unui scenariu simplist și a unui parcurs șubred, „Coyote vs. Acme” reușește să fie unul dintre cele mai simpatice filme de public de anul acesta.
În ciuda unui scenariu simplist și a unui parcurs șubred, „Coyote vs. Acme” reușește să fie unul dintre cele mai simpatice filme de public de anul acesta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Printre resturile lui 2025 ajunse de-abia acum pe ecranele noastre se numără și „Fuori”, filmul cannez despre scriitoarea italiană Goliarda Sapienza regizat de Mario Martone. Departe de a o revela în toată splendoarea unor complexități de-o viață, rezultatul se împotmolește într-un portret generic despre prietenie între femei.
Un tată, un fiu și o întrebare teribil de greu de rostit, amânată între mici și beri la Obor. O proză scurtă despre familie, violență și povara de a fi „fratele cel mare”.
„The Rocky Horror Picture Show" are o aură de legendă: catalog satiric al ticurilor și obsesiilor pop culture, fantasmă hedonistă despre sexualități fluide, premoniție a punk-ului. Nimic din toate astea nu ar fi fost posibil în lipsa protagonistului său de neuitat, interpretat de un tânăr aflat la debut. Formidabilul Tim Curry a murit acum câteva zile, la vârsta de optzeci de ani.
O prietenie între două femei a ocupat, timp ani întregi, spațiul unei mari iubiri. Acum, însă, într-o zi de festival, cu body glitter, pizza, foști iubiți și mici cruzimi, legătura alcătuită din tandrețe, gelozie, încredere și abandon se desface încet, în fâșii.
Citește un fragment din „Delfinariu", cel mai nou volum al Laviniei Braniște.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Carpenter’s Son”, noul proiect trăsnit al lui Nicolas Cage, aterizează în golul verii cu ambiția de a face din evanghelie un bazin pentru trucuri horror get-beget, de la semne prevestitoare pe cer la întrupări schimonosite ale necuratului.
Pentru ultimele zile de vară, am rugat trei prozatori contemporani să scrie despre anotimp în orice fel vor ei. În proza lui Dan Panaet, un jurnalist prost plătit și cam împotmolit în propria viață se trezește într-o vară bucureșteană fără bani și cu mult prea mult timp liber. Însă așa ajunge să-și descopere marea misiune în viață.
Ce rămâne în urma unui profesor de pian care a format zeci de generații de elevi.
Am dat o fugă până la 2 Mai, acolo unde am prins ultimele zile din ȘI festival – ȘI teatru. ȘI film. ȘI mare. Am ținut un fel de jurnal.
Citește un interviu cu Ilinca Păun Constantinescu. curatoarea a 6 rezidențe artistice în 9 stațiuni balneare.
Nu mai e mult din vară, iar pentru perioada rămasă am ales câteva titluri, majoritatea de ficțiune, cu care nu riscați să vă pierdeți vremea. Nu totul e serios și grav, dar nivelul de satisfacție după lectură cred că are mari șanse să rămână sus.
★★★★★☆☆☆☆☆
Jurassic Park de buzunar? Angoasă capitalistă à la George Romero ambalată frumos pentru fanii imaginilor generate pe computer? Lectură critică a ecofascismului? „The End of Oakstreet", neașteptatul film cu dinozauri al verii, presară aventuri americane vechi și noi într-un gen popular vetust, pe care vrea să-l resusciteze.
Într-un climat profund polarizat, în care refuzul de a-l asculta pe celălalt alimentează ura, Rau insistă aducă în arenă indezirabilii de o parte și alta a baricadei, să forțeze limitele instituțiilor și pe cele artistice, să sfredească vâna atrofiată a teatrului până dă de viață.
Peste 150 de actori neprofesioniști au participat la ediția din acest an a Festivalului de Teatru InLight (ITF). Am discutat cu trei dintre aceștia despre cum au ajuns pe scenă la 17, 31 sau 62 de ani și despre ce află despre ei înșiși când devin alți oameni.
La zece ani de la ultimul său lungmetraj, cineastul Nicolas Winding Refn revine pe marile ecrane cu „Her Private Hell", o realizare defazată care dovedește că nici măcar acest stil scăldat în formol nu e imun în fața trecerii timpului.
Citește un fragment din volumul toereticianul anarhist David Graeber și descoperă de ce lumea merge așa cum merge.
Cu ce rămâi după 700 de kilometri parcurși singură prin caniculă, printre stâne și oi, păduri și animale sălbatice, săteni și preconcepțiile lor, dar mai ales printre propriile fantasme și blocaje. Citește un fragment în avanpremieră.
★★★★★☆☆☆☆☆
„God Will Not Help” este o anti-odisee care bate pasul pe loc în ținuturi ostile. Hâtru și uscățiv ca protagonista sa, o văduvă misterioasă, filmul sculptează afecte recognoscibile – răzbunare, înstrăinare, legături de familie tensionate la maxim – în piatra timpului.
O repetiție cu public ca o undiță fermecată de care să te agăți când simți că nu mai poți
FITS 2026 a adus în România câteva spectacole recente aflate în turnee internaționale și create de unii dintre artiștii mainstream ai Europei. M-am oprit la compania Dead Centre (Irlanda), care a prezentat „Baal - Prima piesă a lui Brecht"/ „Brecht’s First Play".
Am vorbit cu scriitoarea Tara Menon despre dezastre naturale, despre doliu și vinovăție, dar și despre restanțele pe care literatura le are de recuperat când vine vorba despre reprezentarea și înglobarea unor teme neglijate, de-a lungul istoriei, cum sunt doliul, prietenia și dezastrele climatice.
„Undă verde”, cel mai nou documentar al lui Pavel Cuzuioc, urmărește secvențe din viața unui neuropsihiatru german care ajută oameni în decizia de a muri prin sinucidere asistată. Am stat de vorbă cu regizorul despre ce poate (sau nu) să mai schimbe filmul documentar și despre câtă viață există, de fapt, în moarte.
★★★★★☆☆☆☆☆
Odiseea lui Chris Nolan e un spectacol de trei ore, prins între Scila dorințelor regizorului și Caribda materialului său sursă.
Poposim în biblioteca scriitoarei Ruxandra Burcescu pentru o discuție despre cel mai nou roman al acesteia: „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni”. O conversație despre istorie, iubire, proces creativ și planurile Ruxandrei Burcescu pentru o nouă carte, dedicată prieteniilor între femei.
