Carte / Clasici
Cum (re)citim „Nostalgia” lui Cărtărescu în 2020
Mihai Iovănel
Pentru că Penguin UK va publica „Nostalgia” într-o colecție superprestigioasă (Modern Classics), am recitit cartea, publicată inițial în 1989, sub cenzură.
Critic literar. Sau ceva de genul.
Pentru că Penguin UK va publica „Nostalgia” într-o colecție superprestigioasă (Modern Classics), am recitit cartea, publicată inițial în 1989, sub cenzură.
Astăzi se deschid școlile într-o atmosferă de neliniște și îngrijorare. Am căutat în literatura română câteva cărți care să vorbească despre școala din alte timpuri, nu neapărat mai fericite.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Fight Club 2” duce mai departe povestea originară (reluând-o din punctul în care o lăsase romanul, nu filmul – finalurile erau diferite).
Pentru că încă suntem în august, o lună de vacanță, am ales două thrillere fără ambiții literare, scrise în media literaturii de consum, dar care au unele ambiții intelectuale.
Dacă trei ore trec prea încet pentru unii spectatori de film, îi invit să se cronometreze în timp ce fumează oricare dintre romanele de mai jos.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Pandemia veselă și tristă”: iată primul volum fiction de autor publicat în România despre pandemia de coronavirus, o culegere de șase povestiri semnată de Florina Ilis.
Cu prilejul avioanelor care bubuie afară de Ziua Aviației, o listă dedicată prezențelor aviatice în literatura română.
Facebook, după cum o spun mulți autori din „Viața pe Facebook”, este un dușman cam în aceeași măsură în care este și un prieten.
O listă de poeme, povestiri, romane, piese de teatru, care acoperă un spectru larg de emoții. Se pare că statuile n-au fost niciodată prea ușor de înțeles.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Istoria secretă” de Donna Tartt cuprinde un lung șir de aluzii culturale a căror descifrare este un roman polițist în sine.
★★★★★☆☆☆☆☆ În „Isus al meu”, Gabriel Liiceanu îl privatizează pe Isus așa cum l-a privatizat și pe Noica în „Jurnalul de la Păltiniș”.
★★★★★☆☆☆☆☆ În „Cartea pentru bărbați”, aurul înțelepciunii e tras într-un lănțic foarte pervers ascuns sub sutană: este de fapt o carte cu bătăi.
★★★★★☆☆☆☆☆ Zeii sunt magnifici, dar reci și morți, iar muritorii sunt supuși pieirii. Între aceste două lumi nesatisfăcătoare își duce Circe viața.
-2_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ Tatiana Niculescu scrie despre Coroană, Biserică și mișcarea legionară. Cea mai recentă biografie publicată de ea poate fi văzută ca o sinteză a cărților anterioare.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Creionul de tâmplărie”, cel mai recent volum al lui Mircea Cărtărescu, este mai mult o culegere decât o carte.
Ambivalența figurii doctorului, prinsă între erou și șpăgar/incompetent, nu e o invenție recentă.
Opera lui Paul Goma nu va avea parte de apoteoză, dar nici de uitare.
Aș căuta mai degrabă să recitesc cărți personale și specifice, care vorbesc despre moarte, despre materia vieții, despre iluzii, despre cum ne putem consola.
Acum doi ani, din diaspora venea speranța. Acum, vine pandemia de coronavirus. Cum s-a produs schimbarea?
★★★★★☆☆☆☆☆ Cel mai faimos început de roman românesc de după 1989 aparține Ioanei Bradea, al cărei „Băgău” a fost recent reeditat.
★★★★★☆☆☆☆☆ În romanul lui Aslı Erdoğan, „Orașul în mantie purpurie”, Rio de Janeiro este o formă de infern.
Pentru că tocmai a avut loc gala premiilor Oscar, iată o listă de 10 ficțiuni (romane, dar și povestiri și chiar poeme narative) care au ca temă cinemaul.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Și se auzeau greierii” este un roman pe cât de scurt, pe atât de intens, pentru că privește problema avorturilor din România anilor '80.
★★★★★☆☆☆☆☆ Deși manelele intraseră în circuitul academic al acceptabilității, încă nu produseseră influență la nivelul discursului artistic. Până la Timotei Drob.
★★★★★☆☆☆☆☆ O expoziție-reper despre artiștii români care au expus în Scoția în timpul comunismului recuperează nu doar un capitol vital din istoria artei, ci și din politicile culturale ale statului român din acei ani.
★★★★★☆☆☆☆☆ O expoziție esențială despre unii dintre cei mai valoroși artiști români, nevoiți să emigreze după ce comunismul le-a îngreunat viețile și confiscat libertatea. Despre durerea de dinainte și de după ruptură.
Într-un moment istoric în care în România pare să se instaureze autoritarismul, expoziția „The Influencing Machine” pare să se afle într-un acord periculos cu agenda politică a zilei.
O lucrare de artă în spațiul public devine atracție locală, magazin de suvenire și scoate la lumină o harababură imobiliară.
★★★★★☆☆☆☆☆ Din munca artistului Ion Bitzan, a cărui retrospetivă o puteți vedea la MNAC, cea mai interesantă pentru mine e munca lui pentru propagandă, și pentru că în ea pot vedea o parte din trecutul țării mele.
Un artist pe care l-am descoperit în ultimul an, ale cărui lucrări aduc pe pânză viața oamenilor invizibili.