Carte / Descoperiri
9 texte literare despre statui
Mihai Iovănel
O listă de poeme, povestiri, romane, piese de teatru, care acoperă un spectru larg de emoții. Se pare că statuile n-au fost niciodată prea ușor de înțeles.
Critic literar. Sau ceva de genul.
O listă de poeme, povestiri, romane, piese de teatru, care acoperă un spectru larg de emoții. Se pare că statuile n-au fost niciodată prea ușor de înțeles.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Istoria secretă” de Donna Tartt cuprinde un lung șir de aluzii culturale a căror descifrare este un roman polițist în sine.
★★★★★☆☆☆☆☆ În „Isus al meu”, Gabriel Liiceanu îl privatizează pe Isus așa cum l-a privatizat și pe Noica în „Jurnalul de la Păltiniș”.
★★★★★☆☆☆☆☆ În „Cartea pentru bărbați”, aurul înțelepciunii e tras într-un lănțic foarte pervers ascuns sub sutană: este de fapt o carte cu bătăi.
★★★★★☆☆☆☆☆ Zeii sunt magnifici, dar reci și morți, iar muritorii sunt supuși pieirii. Între aceste două lumi nesatisfăcătoare își duce Circe viața.
-2_thumb.jpg)
★★★★★☆☆☆☆☆ Tatiana Niculescu scrie despre Coroană, Biserică și mișcarea legionară. Cea mai recentă biografie publicată de ea poate fi văzută ca o sinteză a cărților anterioare.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Creionul de tâmplărie”, cel mai recent volum al lui Mircea Cărtărescu, este mai mult o culegere decât o carte.
Ambivalența figurii doctorului, prinsă între erou și șpăgar/incompetent, nu e o invenție recentă.
Opera lui Paul Goma nu va avea parte de apoteoză, dar nici de uitare.
Aș căuta mai degrabă să recitesc cărți personale și specifice, care vorbesc despre moarte, despre materia vieții, despre iluzii, despre cum ne putem consola.
Acum doi ani, din diaspora venea speranța. Acum, vine pandemia de coronavirus. Cum s-a produs schimbarea?
★★★★★☆☆☆☆☆ Cel mai faimos început de roman românesc de după 1989 aparține Ioanei Bradea, al cărei „Băgău” a fost recent reeditat.
★★★★★☆☆☆☆☆ În romanul lui Aslı Erdoğan, „Orașul în mantie purpurie”, Rio de Janeiro este o formă de infern.
Pentru că tocmai a avut loc gala premiilor Oscar, iată o listă de 10 ficțiuni (romane, dar și povestiri și chiar poeme narative) care au ca temă cinemaul.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Și se auzeau greierii” este un roman pe cât de scurt, pe atât de intens, pentru că privește problema avorturilor din România anilor '80.
★★★★★☆☆☆☆☆ Deși manelele intraseră în circuitul academic al acceptabilității, încă nu produseseră influență la nivelul discursului artistic. Până la Timotei Drob.
În epoca Facebook, toți ținem jurnale - dar care sunt cele mai expresive jurnale din cultura română?
Pentru 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale și ziua în care s-a născut acum 170 de ani Mihai Eminescu, am ales 13 poete și poeți care tocmai au debutat.
Cum stabilim relevanța unei cărți proaste? Vânzări, autor, editură, temă? După cum veți vedea, câte puțin din fiecare.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Intuiționista”, primul roman al multipremiatului Colson Whitehead, este o carte intens politică sub forma unui roman noir.
★★★★★☆☆☆☆☆ Practic, toate cărțile lui Ionuț Chiva reprezintă sinteza efortului de a scrie despre nimic.
Mâine începe o ediție extraordinară a târgului de carte Gaudeamus, așa că am jucat, ca la Pronosport, șapte combinații.
★★★★★☆☆☆☆☆ În cel mai bun roman al său, „Contaminare”, Mihai Radu aduce laolaltă un hacker, un ofițer SRI și o femeie „încă tânără”.
„Sonia ridică mâna”, al doilea roman al Laviniei Braniște, este cea mai bună carte de proză românească publicată până acum anul ăsta.
De 8 martie, ilustratoarea Andreea Chirică și-a ales opt femei strașnice din literatura română, de la personejele Hortensiei Papadat-Bengescu până la cele ale Laviniei Braniște.
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Cum programa de literatură română pentru bac e exclusiv masculină, am întrebat câțiva profesori ce autoare din România ar vedea în manuale.
Împreună cu prietenii de la Cărtureși, am pus pe Lista de citit 6 cărți pe care nu le-am lăsat din mână, în timp ce ne-au dus în jurul lumii.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Atâta timp cât femeile continuă să fie invizibile sau făcute invizibile pe scena oficială a culturii, impresia pe care o s-o perpetuăm este exact asta: adevărații oameni mari sunt bărbații.