Printre demersurile de recuperare artistică a istoriei, din ce în ce mai multe în ultima vreme, se află şi spectacolul Perfect compus al Alexandrei Badea, dramaturg şi regizoare cu o carieră prodigioasă în Franţa (Marele Premiul pentru Dramaturgie 2013, Cavaler al Artelor şi Literelor, colaborator al Théâtre National de la Colline din Paris). Creat anul trecut în cadrul programului Manifest pentru dialog al Teatrului Naţional „Radu Stanca" Sibiu, spectacolul este prezentat acum într-un turneu naţional. Inspirat de un caz real, Perfect compus redă istoria unei familii de-a lungul a trei generații și  porneşte de la moştenirea pe care trebuie să o împartă personajele şi care prilejuieşte descoperirea unor secrete de familie ce se întrepătrund cu istoria ţării în timpul regimurilor legionar, comunist şi post 89. 

 

Scriitura este densă, cu numeroase naraţiuni şi personaje construite în jurul unei întrebări: cum gestionăm relaţia cu trecutul, personal şi general? Alexandra Badea stratifică mai multe perspective asupra subiectului. Una este legată de revelarea unor adevăruri ascunse ale istoriei naţionale. Pogromul de la Iaşi din 1941 este un fapt istoric puţin cunoscut. Nu se studiază la şcoală şi mulţi îi refuză veridicitatea, preferând ficţiunea autoflatantă a istoriei, aşa cum a fost prezentată în manuale. Subiectul a fost abordat artistic (în ultimii 10 ani există cel puţin un film despre progromul de la Iaşi, Călătoria lui Gruber, regia Radu Gabrea, şi două cărţi ale lui Cătălin Mihuleac, America de peste pogrom şi Ultima ţigară a lui Fondane), dar negarea Holocaustului din România este încă răspândită. De la negaţionism încep şi personajele Alexandrei Badea, dar parcurg un traseu al cunoaşterii care le va influenţa destinele. 

O a doua perspectivă vizează faptul că istoria generală şi cea personală, care funcţionează simbiotic, lasă urme asupra individului. În centrul scenei se află un pat, simbol al familiei, dar şi al intimităţii, populat cu personaje din toate epocile. Trecutul şi prezentul stau împreună în pat, se reflectă în oglinzi sau printre cortine franjurate, împart acelaşi spaţiu, devin „concomitente". Prin suprapunerea timpurilor se recuperează adevărul, doar că, de cele mai multe ori, acesta se dovedeşte a fi inconfortabil. În Perfect compus, trecutul descoperit de tânăra generaţie implică strămoşi legionari şi securişti, denunţuri în familie, abuzuri şi laşităţi. Nu sunt uşor de asumat nici carenţele de caracter ale înaintaşilor, nici regimurile politice criminale, care anulează originea „glorioasă", aşa cum este asumată de descendenţii de azi. Alexandra Badea nu judecă însă trecutul, căci contextele istorice sunt complexe, iar vinovăţiile nu se pot împărți în alb şi negru, ci ridică întrebări despre responsabilitate şi prezintă adevăruri factuale cu care se poate naviga printre ficţiunile istorice. Este vizat mai degrabă refuzul contemporanilor de a-şi cunoaşte istoria.

 

Regizoarea adaugă şi o perspectivă feministă. Societatea autohtonă a fost şi încă este machistă. De-a lungul timpului, femeile au fost sacrificate pentru binele şi interesele bărbaţilor. Li s-a decis educaţia, căsnicia, serviciul, destinul. În Perfect compus, două femei se află de partea luminoasă a istoriei, dar cum au avut parte de vremuri întunecate, ele pierd aproape tot. Şi moralitatea, şi pierderile lor sunt în strânsă legătură cu dragostea. Istoria trece prin inimă. Există în această familie şi un şir de trădări. Minciuna, lăcomia, ca şi demnitatea, se transmit generaţional. Dar nici individual, nici istoric, lucrurile nu sunt absolut bune sau rele. Un regim care incriminează un alt regim, criminal, poate fi, la rândul său, injust. Parafrazând o replică a Ofeliei, ca să ştim ce suntem, trebuie să ştim ce am fost. Moştenirea pe care o primesc personajele din Perfect compus este adevărul. Frust, dur, poate chiar imposibil de acceptat, dar eliberator, căci numai aşa noua generaţie îşi poate construi o identitate. 

 

 

Text, regie şi concept scenografic: Alexandra Badea
Costume şi decor: Ana Ienașcu
Muzica: Claudiu Urse
Asistent proiect: Andrei Luis Bojincă
Cu: Ioana Cosma, Ali Deac, Iustinian Turcu, Gabriela Pîrlițeanu, Fabiola Petri, Alexandru Malaicu, Oana Marin, Ștefan Tunsoiu, Alin Turcu, Emanuel Antonescu/Cristian Timbuș