Are un urs polar de pluş numit Obama.
După trei zile petrecute la FЯAME – Festival Universitar de Teatru și Film (19-29 iunie), organizat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, am descoperit un mix intens de spectacole, dezbateri, invitați străini și ateliere, care au creat o legătură vie între studenți, absolvenți, cadre didactice și oameni de cultură din afara mediului academic. Ți-am pregătit o retrospectivă a experienței în acest articol.
★★★★★☆☆☆☆☆
The Seer / Vizionara este o incursiune în inima terorii, dublată de o perspectivă exterioară care investighează fascinația omenirii pentru violență și de o autoreflecție asupra exploatării artistice a acesteia.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul A Girl’s Story aduce în scenă textul prin care Annie Ernaux, scriitoare premiată cu Nobel, își investighează debutul vieții sexuale în 1958 - un eveniment haotic, revizitat și redefinit ca traumă.
Trei spectacole văzute la Wiener Festwochen arată cum arta politică poate fi incendiară. Vorbesc despre boală și memorie, despre trecut fascist și abuzul asupra femeilor în artă.
Tema femicidului, a violenței sexuale și a abuzurilor domestice a ajuns în teatru în special datorită femeilor.
News From Polska. Resisting bodies, un showcase al dansului contemporan polonez, curatoriat de Andreea Andrei și organizat de Institutul Polonez din București, a ajuns la a 5-a ediție.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rajiv Joseph a revenit cu Bazinul de nord, o piesă despre gestionarea doliului și a sentimentului de vină post-sinucidere, regizată de Alexandru Mâzgăreanu la Arcub în urmă cu un an.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mădălina Dan și Matei Nițulescu povestesc, dansează și navighează pe harta artistică a Bucureștiului și pe harta afectivă a relației lor, suprapuse pe un covor de scenă creat de Maria Mandea, într-o sinusoidă trecut – prezent – viitor, nu neapărat în ordinea asta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Alexandra Badea a revenit la TNB cu Secundar, al doilea spectacol creat aici după Exil, făcând trecerea de la investigarea unui sentiment general de dezrădăcinare pe fundalul traumei transgeneraționale la analiza mediului social din România contemporană.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai recent (spectacol de) Radu Afrim, Teatro Lúcido la Malul Infinitului, de la Teatrul de Stat Constanța, este una dintre creațiile extrem de picturale ale artistului.
În cele patru zile petrecute la Sfântu Gheorghe pentru Sepsi Theatre ShowCase (26 martie-3 aprilie), am văzut patru spectacole bune, dintre care două se numără printre vârfurile teatrale ale stagiunii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Într-un format performativ nonconformist și provocator, Expuși vorbește abrupt despre noi astăzi, despre ceea ce ne transformă și despre răul din noi.
★★★★★☆☆☆☆☆
Creat de Leta Popescu la Teatrul „Fani Tardini” din Galați, spectacolul „Regina nopții” urmărește perimarea unui model de familie, localizat pe un teritoriu pe cale de dispariție, la sat.
★★★★★☆☆☆☆☆
Piesa Proorocul Ilie ficționalizează cazul lui Eliasz Klimowicz, documentat de Włodzimierz Pawluczuk, sociolog și cercetător al religiei, într-un studiu din 1974.
Două spectacole (și) despre familie, Bestiar la Metropolis și Viață bună, la Teatrelli într-o vreme în care lumea e prinsă într-un vortex de schimbări esențiale, își dovedesc, mai mult sau mai puțin, viabilitatea prin modul în care abordează tema.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rătăcirea recuperează prin reconstrucție un teatru popular într-o poveste care tratează, de fapt, probleme contemporane, pe care le identifică fără să le numească.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regizorul Gabriel Sandu creează o poveste în jurul unui teatru de revistă aflat într-o criză administrativă și artistică, oferindu-i fiecărui personaj spațiu pentru explorarea problemelor personale care se conjugă într-o scanare a fenomenelor sociale contemporane.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul lui Carmen Lidia Vidu, Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare de la Teatrul Masca din cartierul Militari din capitală, este un nou episod dintr-o serie documentară.
★★★★★☆☆☆☆☆
Lina este unul dintre puținele spectacole autohtone care identifică în trecutul recent semne ale prezentului frisonant de astăzi.
Printre spectacolele cu un singur actor, Prima facie, regia Andrei Huțuleac, cu Corina Moise, și Ochii mamei, regia Tania Drăghici, cu Vlad Ionuț Popescu, sunt două vârfuri ale anului trecut.
Anul 2024 a continuat o direcție de reașezare a temelor, perspectivelor și conceptelor teatrale, cu start din dramaturgie, care a înflorit în ultimii ani.
★★★★★☆☆☆☆☆
Romanul „Stela" de Simona Goșu are ca narator o femeie de aproximativ 50 ani, care și-a pierdut locuința în urma retrocedărilor postcomuniste și este nevoită să devină menajeră pentru familii middle class din cartierul Bazilescu din București.
Oleanna de David Mamet este un text care a revenit în actualitate în ultimii ani: mai multe versiuni de spectacole au apărut în diverse spații, de stat sau independente.
Mândrie și prejudecată (un fel de) este un muzical un pic politic, dar fără ostentație, bine scris, care reinterpretează intersecțional celebrul roman al lui Jane Austen pe două coordonate, cu o perspectivă feministă și una de clasă.
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.
