Are un urs polar de pluş numit Obama.
Artistă în continuă dezvoltare, Leta Popescu își actualizează și șlefuiește instrumentele artistice, tehnicile dramatice și dramaturgice, esteticile, practicile de lucru, regândește teme și perspectivele asupra lor din afara standardului, integrează corpul ca resursă narativă și explorează variate formule de mișcare în conjuncție cu subiectul și formatul spectacolului.
Am ales câteva spectacole văzute în FNT care într-un fel sau altul au fost provocatoare.
Cu o stagiune imaginată sub semnul curajului, Teatrul Masca din cartierul Militari a lansat spectacolul Viral, „o perifeerie queer, proiect de artă activă de Bogdan Georgescu”.
Câteva recomandări ale unor spectacole pentru care se mai găsesc încă bilete (în momentul scrierii acestui articol), care merită nu mai puțin decât altele să fie văzute.
Una dintre personalitățile cele mai puternice, incisive și controversate din teatrul european contemporan, Milo Rau este un regizor de teatru și film, jurnalist, dramaturg, eseist elvețian.
Festival Universitar de Teatru și Film de la Cluj a fost un mix intens de spectacole, dezbateri și ateliere, care au creat o legătură vie între studenți, absolvenți, cadre didactice și oameni de cultură.
★★★★★☆☆☆☆☆
The Seer / Vizionara este o incursiune în inima terorii, dublată de o perspectivă exterioară care investighează fascinația omenirii pentru violență și de o autoreflecție asupra exploatării artistice a acesteia.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul A Girl’s Story aduce în scenă textul prin care Annie Ernaux, scriitoare premiată cu Nobel, își investighează debutul vieții sexuale în 1958 - un eveniment haotic, revizitat și redefinit ca traumă.
Trei spectacole văzute la Wiener Festwochen arată cum arta politică poate fi incendiară. Vorbesc despre boală și memorie, despre trecut fascist și abuzul asupra femeilor în artă.
Tema femicidului, a violenței sexuale și a abuzurilor domestice a ajuns în teatru în special datorită femeilor.
News From Polska. Resisting bodies, un showcase al dansului contemporan polonez, curatoriat de Andreea Andrei și organizat de Institutul Polonez din București, a ajuns la a 5-a ediție.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rajiv Joseph a revenit cu Bazinul de nord, o piesă despre gestionarea doliului și a sentimentului de vină post-sinucidere, regizată de Alexandru Mâzgăreanu la Arcub în urmă cu un an.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mădălina Dan și Matei Nițulescu povestesc, dansează și navighează pe harta artistică a Bucureștiului și pe harta afectivă a relației lor, suprapuse pe un covor de scenă creat de Maria Mandea, într-o sinusoidă trecut – prezent – viitor, nu neapărat în ordinea asta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Alexandra Badea a revenit la TNB cu Secundar, al doilea spectacol creat aici după Exil, făcând trecerea de la investigarea unui sentiment general de dezrădăcinare pe fundalul traumei transgeneraționale la analiza mediului social din România contemporană.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai recent (spectacol de) Radu Afrim, Teatro Lúcido la Malul Infinitului, de la Teatrul de Stat Constanța, este una dintre creațiile extrem de picturale ale artistului.
În cele patru zile petrecute la Sfântu Gheorghe pentru Sepsi Theatre ShowCase (26 martie-3 aprilie), am văzut patru spectacole bune, dintre care două se numără printre vârfurile teatrale ale stagiunii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Într-un format performativ nonconformist și provocator, Expuși vorbește abrupt despre noi astăzi, despre ceea ce ne transformă și despre răul din noi.
★★★★★☆☆☆☆☆
Creat de Leta Popescu la Teatrul „Fani Tardini” din Galați, spectacolul „Regina nopții” urmărește perimarea unui model de familie, localizat pe un teritoriu pe cale de dispariție, la sat.
★★★★★☆☆☆☆☆
Piesa Proorocul Ilie ficționalizează cazul lui Eliasz Klimowicz, documentat de Włodzimierz Pawluczuk, sociolog și cercetător al religiei, într-un studiu din 1974.
Două spectacole (și) despre familie, Bestiar la Metropolis și Viață bună, la Teatrelli într-o vreme în care lumea e prinsă într-un vortex de schimbări esențiale, își dovedesc, mai mult sau mai puțin, viabilitatea prin modul în care abordează tema.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rătăcirea recuperează prin reconstrucție un teatru popular într-o poveste care tratează, de fapt, probleme contemporane, pe care le identifică fără să le numească.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regizorul Gabriel Sandu creează o poveste în jurul unui teatru de revistă aflat într-o criză administrativă și artistică, oferindu-i fiecărui personaj spațiu pentru explorarea problemelor personale care se conjugă într-o scanare a fenomenelor sociale contemporane.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul lui Carmen Lidia Vidu, Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare de la Teatrul Masca din cartierul Militari din capitală, este un nou episod dintr-o serie documentară.
★★★★★☆☆☆☆☆
Lina este unul dintre puținele spectacole autohtone care identifică în trecutul recent semne ale prezentului frisonant de astăzi.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
