7 din cele 9 ținute de mai sus sunt haine și accesorii virtuale, create în programe 3D, purtate de modele reale pe Instagram. Până nu demult, existența modei virtuale era limitată la filme de animație și jocuri video, însă hainele digitale au devenit populare și printre utilizatorii social media odată cu încorporarea lor de către branduri mari ca Nike sau Ralph Lauren în cataloage și colecții.

Datorită popularității NFT-urilor, îmbrăcămintea virtuală s-a transformat în 2021 într-o industrie în sine, redenumindu-se „metafashion”. Creatorii independenți de haine digitale au acum acces la sute, poate mii de jocuri multiplayer blockchain-based, fiecare cu monedă virtuală proprie, unde pot, de exemplu, să vândă haine pentru caractere 3D sub forma unui NFT.

Unul dintre aceste „jocuri”, mai degrabă o platfomă socială - cea mai mare de până acum - se numește Decentraland. Decentraland funcționează pe blockchain-ul Ethereum și este prima lume virtuală deținută în totalitate de utilizatorii săi. Practic un pionier al metaversului, această lume se vrea lipsită de complicațiile economice specifice lumii vechi, creatorii săi referindu-se la propriul sistem decentralizat ca fiind „o comunitate capitalistă realistă”. Utilizatorii pot să cumpere și să vândă proprietăți imobiliare digitale, să exploreze teritorii, să joace jocuri, să facă schimburi sau să parieze la crypto casino. 

Pe măsură ce petrecem mai mult timp în spații virtuale, fie ca vorbim de Instagram, de Animal Crossing sau de Roblox, hainele și accesoriile au un rol din ce în ce mai important în exprimarea identității noastre. Prin haine, machiaj și accesorii ne exprimăm creativitatea, comunicăm cine suntem, cu ce triburi ne asociem, cine vrem să fim. Mulți dintre noi poate nu mai facem aceeași distincție automată între lumea fizică și lumea virtuală ca cei dinaintea noastră, trăind în relativ aceeași măsură în ambele realități.

Originea identității digitale

De când s-au răspândit avatarurile pe net (în parte parte datorită lui Yahoo! Messenger, care a popularizat conceptul în anii 2000), ne-am obișnuit să ne exprimăm identitatea online prin diverse look-uri digitale: Bitmojis, Memojis, filtrele și efectele pe care le purtăm online, hainele personajelor din jocurile pe care le jucăm, Second Life, VR Chat, toate ne încurajează să ne exprimăm în moduri cât mai creative. Suntem, de multe ori, și mai noi înșine în avatarurile noastre.

Utilizarea conceptului de avatar cu sensul de „corp virtual online” a fost popularizată de Neal Stephenson în romanul său cyberpunk din 1992, Snow Crash, unde termenul avatar a fost folosit pentru a descrie reprezentarea formei umane în Metaverse, o aplicație de realitate virtuală de pe Internet. 

Nu știu dacă este o coincidență faptul că Mark Zuckerberg și-a denumit compania mamă (pentru Facebook, Instagram, Whatsapp și Oculus) - Meta, însă cu siguranță a fost inspirat de romanele lui Stephenson, unde apar foarte multe concepte (în viziunea lui) distopice care azi sunt afaceri de miliarde de dolari, printre care și ideea de cryptomonedă (Cryptonomicon). Dacă sunteți curioase/curioși, puteți să ascultați aici un podcast New York Times cu părerea autorului despre utilizarea conceptelor sale originale de către corporații. 

Similar cu ce se întâmplă acum, în 2022, statutul social din Metaverse-ul lui Stephenson se baza adesea pe calitatea avatarului utilizatorului, deoarece un avatar foarte detaliat și accesorizat arăta că utilizatorul era un jucător priceput, în timp ce unii mai puțin preocupați se mulțumeau cu modele „de la raft”, (cum li se spunea derogatoriu în Fortnite jucătorilor fără costume, „defaults”.)

Ce este digital fashion?

Digital fashion reprezintă, în esență, o simbioză între realitatea virtuală și croitoria clasică: haine și accesorii cu design inovativ, adesea suprarealist, pe care nu le poți atinge sau proba. În schimb, le poți purta digital într-o fotografie, într-un joc sau într-un metaverse. 

De vreun an încoace, fanii industriei de modă (în special high fashion) au început să investească bani și în garderobe digitale. Datorită mediatizării continue a NFT-urilor, digital fashion a intrat pe un val masiv de popularitate în rândul generației Z, a brandurilor de lux și a cryptoinvestitorilor.

Moda digitală pare să fie mediul ideal pentru colecționarii de NFT-uri creative. Diferența dintre digital fashion NFTs și restul constă, la fel ca în realitate, în unicitatea acestor piese vestimentare, fie adaptate după articole deja populare din colecții mai vechi, fie create special pentru colecții digitale, de obicei de către creatori de modă deja consacrați în lumea reală. 

Acești designeri - și industria modei de lux, în general - au suferit pierderi financiare majore datorită vânzărilor scăzute din timpul pandemiei. Branduri ca Louis Vuitton, Balenciaga, Gucci și Prada au produs milioane de măști și halate medicale în 2020, doar ca să își poată menține fabricile active. Ca efect al crizei, o mare parte din această industrie a încercat să-și revină prin inovații digitale: îmbrăcăminte virtuală purtată de influenceri, podiumuri VR, fashion shows în jocuri 3D sau fashion weeks (Londra, Paris, Milano) ținute în întregime online. Podiumurile și showroom-urile, până de curând exclusiviste, au devenit brusc accesibile publicului larg.

Farfetch, un retailer de lux care vinde produse online de la peste 700 de buticuri și mărci din întreaga lume, a devenit una dintre primele platforme care a testat practica de „digital sampling”. Pentru a promova lansarea noii sale oferte de precomandă de la mărci precum Balenciaga, Palm Angels, Off -White, Oscar de la Renta sau Nanushka, Farfetch a ales să-și îmbrace influencerii în haine digitale, în loc să le trimită produsele fizic.

Precedente ca acesta fac ca intersecția dintre designul virtual și designul real să fie din ce în ce mai fluidă. Moda digitală înseamnă libertate totală pentru creatorii de conținut, pentru designeri și stiliști, pentru că le oferă tuturor posibilități infinite de exprimare creativă. Pe deasupra, îmbrăcămintea digitală este un mod eficient de a genera engagement pe orice platformă, ceea ce o face cu atât mai atractivă pentru marii jucători din lumea fashion.

Gaming în ținute Vuitton

Nu este o surpriză faptul că brandurile de lux vor să se poziționeze în centrul industriei de gaming, care a avut un profit de 175 miliarde de USD în 2020 și care se bucură de un public feminin în plină creștere. Un raport din 2020 al Entertainment Software Association a concluzionat că femeile reprezintă 41% din toți utilizatorii de jocuri video din Statele Unite și 45% dintre cei din China. Sportul electronic face deja parte din cultura pop mainstream, mai ales datorită diverselor colaborări ale companiilor de gaming cu echipe sportive și case de modă haute couture. 

Multe piese vestimentare de la branduri de modă binecunoscute au fost adaptate, de utilizatori sau designeri, în haine pentru personaje din jocuri video. Printre ele se numără Animal Crossing: New Horizons, League of Legends și The Sims. Animal Crossing a fost în trending în 2020 datorită jucătorilor care au recreat, printre altele, ținute Chanel, Gucci sau Versace care s-au viralizat. O colaborare din care au reieșit atât haine virtuale cât și o colecție reală a fost cea dintre Louis Vuitton (LV) și League Of Legends în 2019. Toate hainele și accesoriile reale din colecția LVxLoL s-au vândut în sub o oră, însă skin-urile din joc sunt nelimitate.

Pasionații de jocuri video plătesc pentru accesorizare virtuală deja de mulți ani, însă obiceiul de a da bani reali pe costumele unui avatar a ajuns în atenția publică deodată cu popularitatea jocului Fortnite de la Epic Games. Aparent, Fortnite a realizat venituri de peste 9 miliarde de dolari în primii doi ani de la lansare, conform unui document public din procesul Apple vs. Epic Games. O mare parte din aceste venituri sunt din tranzacții de skinuri. Publicația Statista scrie că piața skinurilor se ridică la circa 34 de miliarde de euro pe an la nivel global.

Scurtă imersiune în lumea digital fashion

Primul NFT din lumea fashion a fost vândut în mai 2019 contra 9.500 USD unui om de afaceri american, care a cumpărat o rochie iridescentă pentru soția lui. Designul a fost conceput de creative directorul casei de modă digitale The Fabricant, Amber Jae Slooten. The Fabricant este probabil cea mai influentă platformă de digital couture din social media, fiind totodată un studio de creație de modă digitală, un agregator de new talent și un favorit al brandurilor ca Puma, Adidas sau Tommy Hilfiger când vine vorba de colaborări 3D.

DressX este platforma „populară” de shopping digital online în clipa de față, unde peste 200 de case de modă și designeri independenți vând concepte de haine 3D, pe care cei de la DressX le aplică peste fotografiile clienților contra unei sume. Aplicația de mobil DressX le permite utilizatorilor să încerce în mod gratuit zeci de haine direct pe corpurile lor, ca pe niște filtre AR. O aplicație similară (și care dă la fel de multe erori) este și ZERO10 - le găsiți pe amândouă, gratuit, pe App Store.

Printre cele mai inedite proiecte care există în acest univers se află și o agenție de modele 3D, The Diigitals, care o reprezintă pe Shudu, un fashion influencer 3D cu 220 de mii de followers pe Instagram. Momentan agenția are în roster mai multe modele, însă Shudu are cele mai multe contracte de colaborare. O puteți vedea probând Louboutin în aplicația de avataruri Zepeto, respectiv conducând relaxată un concept Lexus.

Există însă un duo care îi întrece pe toți fabricanții de haine digitale de până acum în materie de prețuri extravagante: cele două fete de la Auroboros, Paula Sello, 24 de ani, și Alissa Aulbekova, 22 de ani. Prețurile pentru colecția lor actuală variază de la 180 de lire sterline pentru un Neuro Necklace, un lanț de corp cromat, organic, aproape lichid, până la 750 de lire sterline pentru un costum amfibian complet sci-fi: the Replicant.

Paula și Alissa prezic că stilul digital ar putea deveni atât de popular încât va avea, în viitor, același succes ca și moda rapidă. „Nu putem continua să producem milioane de articole de îmbrăcăminte în fiecare an”, spune Sello într-un interviu din The Guardian. „În schimb, tehnologia le permite oamenilor cărora le place să-și schimbe rapid ținutele să poarte lucruri pe care nu le-ar putea purta în realitate”. 

Aș dori să completez acest citat cu câteva exemple de materiale și texturi posibile exclusiv în lumea modei virtuale: lumină, metal lichid, gheață, organisme în mișcare, nori, foc, sticlă, apă - în esență, orice efect special ne putem imagina, ceea ce, din punctul meu de vedere, este cel mai interesant aspect al universului metafashion.

Există și un alt aspect mai puțin comercial al designului de îmbrăcăminte 3D, și anume mulțimea de creatori de artă 3D de pe Instagram. Probabil sunt puțini artiști 3D care pot să evite procesul de creație al hainelor, mai ales la nivel profesionist - dacă lucrezi cu personaje umane, știi că vei avea nevoie de haine la un moment dat. 

Software-ul pe care îl folosesc majoritatea creatorilor pentru a face haine 3D pentru personajele lor (Clo3D / Marvelous Designer) replică întocmai tehnici reale de croitorie: lucrat cu tipare, tăieturi, cusături și simulări dinamice de materiale. Există tentația de a spune că e chiar mai ușor și mai practic să lucrezi haine în 3D - pe lângă că nu ți se termină vreodată materialele, există zeci de funcții imposibile în realitate sau cusături automate care îți salvează foarte mult timp. Aplicația pentru filtre faciale, un pic mai complicat de folosit decât produsele CLO, se cheamă Spark AR Studio.

De multe ori, datorită potențialului mare de viralizare a unui post pe Instagram (sau Twitter), un creator de conținut 3D poate deveni „celebru” peste noapte, dacă a inventat ceva cu adevărat original. De exemplu, Davina India, o artistă 3D care a creat o rochie din „metal lichid”, a crescut în două luni cu 17k de urmăritori, ceea ce în această lume a micilor creatori de conținut reprezintă un număr important.

Surse, de la stânga la dreapta: sus - @davinaindia, @ines.alpha, @suza_vos; jos - @blakekathryn, @andrewthomashuang, @ruby9100m

Deocamdată, la noi în țară sunt prea puține exemple de creatori de modă digitală - personal știu doar doi designeri, care au semnat una din spectaculoasele ținute ale lui Björk anul trecut - Lana Dumitru și Vlad Tenu, via studioul lor Foraeva. Cei doi au creat un prototip de rochie 3D, pe care au transformat-o în realitate cu ajutorul a peste 25.000 de cristale Swarovski; Lana și Vlad s-au inspirat dintr-un motiv de pe un covor tradițional românesc, l-au îmbinat cu silueta arhitecturală și viziune high fashion, obținând la final un nou tip de artefact, unul care a făcut vâlvă în presa internațională.

Digital fashion versus haine fizice

Metafashion este abia la început. La fel cum și VR-ul este la început, la fel cum a fost orice tehnologie emergentă, de la mașini la telefoane la internet - mai întâi instabilă, greu accesibilă și plină de bug-uri, ca mai apoi, pe măsură ce evoluează, să se confunde ușor-ușor cu realitatea. De exemplu, una dintre probleme este faptul că, deocamdată, nu există vreo conexiune reală între platforme ca DressX sau RTFKT și magazinele jocurilor online, așadar nu ai cum să folosești un costum pe care ți-l cumperi în afara mediului pentru care a fost creat.

Apropo de mediu și context, niște profesori de la Tampere University din Finlanda au cercetat de ce oamenii cumpără bunuri digitale și au concluzionat, printre altele, că spre deosebire de bunurile tradiționale, motivele pentru care oamenii cumpără bunuri virtuale sunt strâns legate de relația clientului cu platforma pe care sunt vândute, iar valoarea comercială a bunurilor virtuale este strâns legată de popularitatea în timp a platformei.

Mi se pare fortuit că H.C. Andersen a prezis oarecum această paradigmă a lumii digitale, haine inexistente fizic, dar care iți pot aduce totuși prestigiu. Cu siguranță mai țineți minte povestea cu noile haine ale împăratului, morala căreia era să nu ne luăm după părerea publică ci să ne folosim gândirea critică pentru a judeca valoarea trendurilor populare.

Personal, cred că noile haine ale internetului, care ne îmbracă avatarurile sau corpurile, care generează și mai mult profit pentru corporații, sunt o nouă etapă firească în evoluția filtrelor de realitate augmentată (AR) și a lumii virtuale cu multiple metaversuri, o consecință naturală a îmbunătățirilor estetice care fac deja parte din limbajul comun al rețelelor sociale. Sper doar ca varianta virtuală a modei să funcționeze complet diferit de industria fashion pe care o știm deja, care e plină de probleme de etică și moralitate.

Am evitat să scriu despre impactul pozitiv al existenței acestor haine din perspectiva companiilor de haine 3D, care compară disproporționat resursele necesare industriei de îmbrăcăminte digitală cu cele din industria propriu-zisă a hainelor, despre care știm deja că este responsabilă de o mare parte din poluarea lumii. Deși există acest discurs care susține că industria metafashion nu produce poluare, este puțin probabil să fie așa, ținând cont de faptul că ea va depinde în mare parte în viitor de blockchain-uri, a căror amprentă asupra mediului este controversată.

Cred că nevoia (sau compulsia) de a cumpăra haine fizice nu poate fi înlocuită de cea de a cumpăra haine digitale, doar completată. Această completare are chiar un nume, unul care, personal, nu-mi place, dar exprimă foarte bine întâlnirea dintre cele două existențe umane, și care descrie, în esență, orice metavers. Cuvântul este phygital, punctul de întâlnire dintre lumea fizică și cea virtuală, în care consumatorii pot trăi, pot lucra, pot face cumpărături și se pot juca atât în ​​persoană, cât și online. Vă las cu trei meme.