În 2023, o lege care încerca să prevină separarea forțată a copiilor de familiile de care aparțin a fost ținta unei intense campanii de dezinformare orchestrată de politicieni populiști. La umbra discuțiilor aprinse din societate și a încercărilor presei de a informa cu privire la manipularea mesajului, campania a dat roade în rândul romilor, alimentând fricile și furiile unei comunități abandonate de legiuitorii țării. De ce sunt romii vizați de campaniile de dezinformare ale extremiștilor și ce știm despre despărțirea forțată a copiilor romi de familiile lor? Pe baza discuțiilor cu activiști romi și în urma investigării rețelelor prin care se propagă mesajele extremei drepte, arătăm cum un subiect nedocumentat a devenit mărul discordiei, lăsat pe mâna politicienilor populiști. 

---

„Eu am văzut [legea drept] extrem de periculoasă”, îmi spune la telefon Traian Căldărar, meșteșugar rom în arta cuprului și lider al romilor căldărari din comuna Brateiu, județul Sibiu. Pe social media, Căldărar publică numeroase filmulețe despre meșteșugul său. Din când în când, promovează și mesaje politice. Iarna trecută, de pildă, Căldărar și alți activiști romi alertau cu privire la pericolul fascist pe care îl reprezenta candidatul la președinție Călin Georgescu. 

Însă în primăvara lui 2023, același Căldărar s-a opus Proiectului de Lege privind organizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familie (PL-x 145/2023), inițiat de Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, condus la vremea aceea de Gabriela Firea. Proiectul își propunea să reglementeze, monitorizeze și îmbunătățească modul în care autoritățile acționează pentru a preveni separarea copiilor de familiile lor. „Părerea noastră a fost că erau vizate foarte mult comunitățile de romi”, explică Căldărar.

PL-x 145 a devenit ținta unei campanii de dezinformare amplificată de politicieni populiști. Prin platformele de social media, mesajele alarmiste promovate de agenți ai dezinformării au stârnit un val de panică în societate. În fapt, politicieni precum George Simion (AUR), Diana Iovanovici Șoșoacă (SOS), Robert Sighiartău (PNL) promovau exact opusul a ceea ce scria în lege: că statul urmează să legitimeze separarea forțată a copiilor de părinți, pe baza unor motive vag definite, începând cu familiile vulnerabile. 

La protestul organizat de AUR pe 6 mai 2023, sute de oameni au ieșit în stradă pentru a combate presupusa amenințare. Mulți romi s-au regăsit în cazurile marcate  în textul legii cu risc de separare, inflamate apoi în discursul politicienilor, și au crezut că legea îi vizează pe ei. Impactul asupra comunităților rome a trecut în mare parte neobservat de presă, chiar dacă campania de dezinformare a fost amplu analizată în acea perioadă. 

„Vreau să liniștesc unele comunități rome, unde liderii au fost manipulați și aceste știri false au băgat spaima în populație. NU va lua nimeni cu forța niciun copil!”, spunea ministra Gabriela Firea, în cadrul unei întâlniri organizate în aceeași lună de E-Romnja, o asociație care promovează drepturilor femeilor rome. „Prin acest proiect, ajutăm copiii din familiile sărace. NU luăm acești copii cu forța și sprijinim familiile să-i aibă aproape.”

Proiectul de lege a fost votat, cu câteva mici amendamente, și a devenit legea 156/2023. De la votarea sa, activiștii Roma for Democracy nu au observat noi răbufniri la nivel comunitar împotriva legii. „Nu am primit feedback că a venit cineva să le ia copiii famililor defavorizate”, spune Anda Constantin, activistă Roma for Democracy.

Scena9 a investigat modul în care romii au devenit vulnerabili la narațiuni de dezinformare despre separarea forțată a copiilor de familiile lor, în cadrul unui proiect transfrontalier despre relația dintre sistemul de protecție a copilului și comunitățile rasializate, realizat împreună cu jurnaliști din Italia și Scoția.

De ce are România nevoie de o lege care să prevină separarea copiilor de părinți

Printre organizațiile consultate în elaborarea planului de lege, care au salutat interesul guvernanților pentru prevenirea separării copiilor de familii, s-a numărat și Salvați Copiii, unul dintre cele mai importante ONG-uri pentru drepturile copiilor la nivel global. Însă până și Salvați Copiii recunoștea că legea „vine pe fundalul unei perioade foarte lungi de neglijență din partea Guvernului cu privire la soarta copiilor vulnerabili”, după cum explica George Roman, directorul de programe al organizației. 

Politicile sociale insuficiente și uneori complet absente la care Roman face aluzie se reflectă în statisticile despre copii și sărăcie publicate de organizațiile internaționale. În 2023, o treime din populația țării noastre se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, arăta un raport al Băncii Mondiale – adică aproape 6 milioane de oameni. În 2024, World Vision spunea că aproximativ un sfert dintre copiii români se duc la culcare flămânzi, pentru că nu au suficientă mâncare acasă. În 2023, INS raporta că în ultimii cinci ani se înregistraseră mai multe de 88 de mii de nașteri la mame minore.

„Am ajuns în punctul în care unele familii trăiesc în condiții atât de disperate, de sărăcie și excluziune socială, încât dacă ar fi să aplici legea stricto sensu, ar trebui să scoți copilul din familie”, spune Roman. „Dar n-ai serviciile pentru asta.” 

Pentru că nu există resurse și servicii suficiente, se tolerează mai multe neajunsuri. În 2020, 46% din copiii României declarau că sunt bătuți de părinți, conform unui raport Salvați Copiii. Pe teren, Scena9 a văzut cazuri de sărăcie lucie în care asistenții sociali au considerat că mai bine este pentru copil să rămână cu părinții, atât timp cât aceștia caută să-și amelioreze situația.

„Nici măcar n-ai un sistem prin care să poți primi și să oferi ceva mult mai bun decât familiile alea”, explică Roman. „Într-o situație limită, ce-ți rămâne de făcut? Îți rămâne să mai cizelezi un pic legislația, să mai acorzi niște termene de tolerare a unor situații pentru care legea ar trebui aplicată mai dur”, continuă Roman. „Și să mergi mai mult pe sprijin pentru familie, să accelerezi un pic aceste măsuri de sprijin, ca să poți preveni scoaterea din familie.”

Separarea unui copil de familia sa este un proces foarte dificil în România, susține activistul. Acțiunea are loc în cazuri grave de abuz sau când toate celelalte măsuri implementate de serviciile sociale pentru prevenirea despărțirii au dat greș. „În România, nu există o măsură guvernamentală sau un sistem de norme juridice prin care se urmărește scoaterea copilului în mod sistematic, pe baza unor criterii rigide”, spune Roman, spre deosebire de situația din alte țări europene. 

Separarea este o soluție temporară specială, care solicită implicarea mai multor instituții și necesită o decizie judecătorească. Un părinte nu este decăzut din drepturi direct, lucru care s-ar face doar printr-o hotărâre în instanță. Acesta trebuie să beneficieze de un plan de servicii sociale pentru ameliorarea situației în care se află. Doar în urma unui abuz extrem de grav, părintele poate ajunge să-și piardă dreptul, de exemplu, în urma unui abuz sexual. Pentru a se justifica o astfel de decizie, „trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea, pentru întreaga societate, că acela nu mai poate fi părinte vreodată”, spune Roman. 

Legea urma să aprobe și înființarea Observatorului național al copilului. Aplicația urma să contribuie la identificarea și înregistrarea copiilor în risc de separare de către asistenții sociali, care puteau tot astfel să recomande și un pachet minim de intervenții și servicii. Legea ar fi dispus și înființarea a noi centre de zi, acces la servicii de consiliere psihologică și psihoterapie pentru copii, iar pentru părinți la programe de formare pentru dezvoltarea competențelor parentale. 

Până la PL-x 145, activitatea de prevenire a separării copilului de familie se realiza din bugetele primăriilor, situație care ducea la o implementare „extrem de limitată” a acestor măsuri. Proiectul a fost inclus printre obiectivele Planului Național de Redresare și Reziliență, care condiționa obținerea unor granturi nerambursabile în valoare de 14,2 miliarde de euro de către România de la UE, condiționate, printre altele, de implementarea reformelor sociale. 

Anul acesta, în luna mai, 35.269 de copii erau beneficiari ai sistemului de protecție, conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), iar 38.844 de copii beneficiau de servicii de prevenire a separării de părinți. 

Anatomia unei campanii de dezinformare: „JOS LABELE DE PE COPIII ROMÂNIEI”

În primăvara lui 2023, PL-x 145 a devenit ținta unei campanii de dezinformare amplificată de politicieni populiști. Proiectul de lege trecuse de Guvern și Senat. Însă cu câteva zile înainte de a fi votat în Camera Deputaților, deputatul neafiliat politic Dumitru Coarnă lansa o petiție împotriva sa. „După ce au făcut cadou firmelor străine resursele naturale (...), acum, a venit rândul copiilor să fie luați cu forța din familiile de români”, susținea petiția. 

Coarnă scria că guvernul PSD-PNL-UDMR, sprijinit de USR, va implementa o lege prin care copiii ajung să fie separați de familiile lor dacă părinții muncesc în străinătate, dacă unul dintre copii n-a fost vaccinat, sau dacă părinții „exercită influențe negative”. Aluzia pe care o face Coarnă aici este că legea i-ar fi vizat direct pe creștinii practicanți, al căror stil de viață ar fi fost deja sancționat în Germania și Norvegia. Drept „dovezi” aducea cazurile Furdui și Bodnariu. Copiii luați astfel din familii ar fi urmat să fie crescuți de „beneficiarii parteneriatului civil”. „Este doar o chestiune de timp până când familia tradițională și valorile creștine vor fi înlocuite cu principiile neomarxiste!”, semnala petiția.  

Petiția s-a viralizat și a strâns peste 22 de mii de semnături. Mesajele alarmiste au fost popularizate prin ecosistemul de pseudo-media, care a prins floare în România după pandemie, explică Ciprian Cucu, lector universitar la Universitatea „1 Decembrie” din Alba Iulia și expert în dezinformare. Aceiași agenți ai dezinformării, așa-ziși oameni de media, influenceri și politicieni care și în trecut au răspândit informații false, au transmis publicului lor că legea urma să legitimeze furtul de copii. 

Printre aceștia se numărau: politicieni AUR, SOS, un grup de deputați evanghelici din PNL, influenceri ca Iosefina Pascal sau platforme ca Global News. Foarte implicată a fost Anamaria Gavrilă, deputat independent care tocmai ieșise din AUR și avea să se remarce în cadrul alegerilor prezidențiale din 2024-2025 ca lideră a Partidului Oamenilor Tineri. „Vedem cum, sub ochii noștri, adevărul este răsturnat și pervertit. Trăim vremuri absurde, demne de romanele lui Orwell”, scria aceasta pe Facebook. 

„Familia Română a devenit prizoniera Bruxelles-ului”, declara Alianța Familiilor din România într-un text publicat de ActiveNews, o platformă care popularizează campanii anti-UE, în timp ce proprietarul său încasează bani din fonduri europene. Alianța susținea că legea este în totalitate un produs străin și că separarea copiilor de familie nu își găsește niciun ecou în cutumele și istoria României, că prin această lege anti-familie, UE pune la cale un experiment social, pe care îl va impune apoi și altor țări. Acest fapt ar fi de neconceput pentru state ca Polonia și Ungaria, „ambele fiind conduse de personalități cu discernământ” – adică, la momentul respectiv, de partide și figuri politice cu afinități de extremă dreaptă și pro-ruse.

Societatea civilă a devenit și ea o țintă a campaniei de dezinformare și prezentată ca având un rol și interese oculte. La una dintre ședințele Comisiei de Muncă, George Simion îi ataca pe activiști: „Au venit din partea asociației internaționale soroșiste Salvați Copiii!, care numai copii nu salvează”. Aceste atacuri le-au creat probleme, relatează George Roman. Beneficiarii programelor ONG-ului credeau că, dacă vor divulga ceva din ce se întâmplă acasă, li se vor lua copiii. 

O linie de „propagandă și de dezinformare la care se poate reveni oricând”

„A fost o campanie de dezinformare reușită”, spune Codruța Simina, jurnalistă specializată în investigații despre tactici de dezinformare online și fact checking. Semnele victoriei populiștilor s-au văzut în mișcările sociale și protestele de stradă, subliniază ea. La protestul AUR au participat aproximativ 450 de persoane. 

Prin astfel de campanii, politicienii populiști caută să stârnească neîncrederea în instituțiile statului și să le înfățișeze drept entități inutile. „Obiectivul lor este să dinamiteze această structură de putere”, explică Simina. „Efectele le vedem în amorsarea acestui delir conspiraționist în pături sociale”, subliniază ea. Campania de dezinformare din jurul PL-x 145/2023 „a betonat o linie de propagandă și de dezinformare la care se poate reveni oricând”. 

De la început, denumirea proiectului de lege a fost o alegere nefericită, subliniază Simina. „Pentru că a conținut exact sintagma separarea copilului de familie. Iar cuvântul prevenție în România nu înseamnă nimic. Noi nu prea facem prevenție la nimic.” Titlul a fost speculat și amplificat de vocile critice. Ministerul Familiei a fost o țintă facilă, la fel ca și ministra Gabriela Firea, care, câteva luni mai târziu, urma să fie criticată pentru rolul jucat în funcționarea Azilelor Groazei. 

Campania din 2023 se întâlnește cu dezinformarea Rusiei prin tema familiei. Iar în contextul PL-x 145, tema familiei venea la pachet cu poziția antioccidentală și tradiționalistă, militând pentru păstrarea lucrurilor așa cum sunt și cum s-au făcut și în trecut. În momentul de față, nu există dovezi care să arate interferența directă a Rusiei în campania de dezinformare. „Poți să trasezi o filiație directă cu propaganda rusă în momentul în care poți să urmărești un traseu de bani”, spune Simina. „Dar ce pot să observ este faptul că se aliniază la nivel de discurs. Iar asta se numește idiot util”, spune jurnalista cu privire la rolul jucat de politicienii români.

„În spatele acestor povești sunt tot niște politicieni care găsesc o formulă nouă de a capta public”, spune jurnalista. „Ei [politicienii populiști] sunt construiți în așa fel încât să ajungă din prima la frustrarea oamenilor și s-o folosească împotriva lor”. 

Tactica liderilor populiști este de a promova periodic mesaje care generează anxietate și spaimă, susține jurnalista, iar astfel ajung să mobilizeze un public care se află într-o continuă stare de asediu. „Sunt niște spaime din astea care funcționează în ceea ce numim conștientul colectiv și care sunt foarte importante. Pentru că de acolo se nasc inclusiv ideile politice.” 

La fel ca populația majoritară, comunitatea romă a fost expusă la același val de dezinformare. Însă motivul pentru care romii aderă în număr mai mare este tocmai vulnerabilitatea lor, subliniază Simina. Dacă alte grupuri sociale sunt vizate de mai mulți politicieni, „cu comunitățile de romi nu vorbește nimeni”, spune jurnalista. Politicienii populiști au profitat tocmai de această lipsă, fără să caute să creeze politici care să-i scoată din starea de vulnerabilitate, ci exploatând-o pentru agenda lor. „E ceva sinistru, dacă stai și te gândești.” 

Groază în comunități: o altă lege împotriva romilor?

„Au capitalizat enorm în comunitățile de romi”, spune Ciprian Necula, președinte executiv Roma Education Fund, despre strategia politicienilor de extrema dreaptă. Planul de lege propus de Firea a fost răstălmăcit și a ajuns într-o variantă coruptă în comunități. Romilor li se repeta din nou și din nou că statul va veni și le va lua copiii dacă nu au salarii, un părinte e plecat în străinătate sau e analfabet. Pentru unii romi, interesul subit al politicienilor era dovada că „în sfârșit, cineva se preocupă de noi”, explică Necula. 

„A fost perceput ca un risc major și ca o lege îndreptată împotriva noastră. De ce spun asta? Pentru că au mai fost legi îndreptate împotriva romilor”, spune Necula, dând ca exemplu Legea Vagabondajului. Nu atât o lege, cât o serie de măsuri legislative, acestea au luat amploare cu precădere în timpul regimului ceaușist. Nu îi pedepseau pe romi explicit, dar puteau fi lesne interpretate ca o formă legislativă îndreptat împotriva unei populații tradițional nomade și sedentarizate forțat. 

Mesajele de dezinformare s-au răspândit pe social media, fiind promovate și de Uniunea Civică a Tinerilor Romi din România, Forumul Asociatiilor Rome din Romania (FARR) și Vorba Live. Prin filmările publicate pe social media, politicieni ca Diana Șoșoacă arătau că ei luptă pentru popor, cu „tam-tam și în Parlament și pe live-uri”, spune Necula. 

Mesajele de dezinformare erau încontinuu repetate de politicienii populiști, fapt care l-a făcut și pe Giuliano Dumitru, președintele Partidului ARESEL, să se întrebe dacă nu cumva chiar așa stau lucrurile și a înțeles el greșit textul legii. „Extremiștii sunt foarte vocali și repetitivi și repetă un lucru până îți intră în cap. ” 

„Bineînțeles că noi am dezbătut foarte mult, comunitatea romă din toată România,” spune molcom Traian Căldărar, liderul romilor căldărari din comuna Brateiu. Pentru meșteșugar, legea prezenta niște subpuncte care ridicau semne de întrebare, pe care mai mulți juriști romi le-au adus în discuție – de pildă, sărăcia extremă. Un număr mare de romi trăiesc în astfel de condiții în România, punctează bărbatul. 

Căldărar menționează și alți factori care alarmau comunitatea: problema spațiului locativ, cea a lipsei veniturilor, factorul religios. O opinie care circula în perioada protestelor anti PL-x 145 era că familiile aflate în dificultate erau deja plasate în responsabilitatea primăriilor, de la care ar fi trebuit să primească ajutoare sociale, după caz, deci nici nu este nevoie de o nouă lege.

Căldărar nu cunoaște cazuri de separare forțată abuzivă în România, dar știe că acestea au loc în diasporă, de exemplu în Anglia. „La noi în România este mai puțin periculos lucrul ăsta, pentru că există toleranță. Și asta trebuie să recunoaștem, că încă autoritățile române înțeleg inima părinților“, explică el. 

Liderul căldărarilor e nemulțumit de politicile insuficiente pe care România le aplică în raport cu comunitatea sa. Dacă statul român ar fi vrut să vină în sprijinul familiilor defavorizate, ar fi putut să-i ajute pe cei din Pata Rât, de pildă. Ar fi putut investi în strategia pentru îmbunătățirea situației romilor, care se află „de 25 de ani pe masa guvernului, care n-a fost niciodată finanțată”, spune el. „Tu faci legi după legi, ca stat, de ce? Ca să fii în sprijinul comunității. Când tu ai legi, ai pe masa ta anumite instrumente pe care nici nu le folosești. Și asta mi s-a părut foarte dubios.”

Căldărar crede că politicienii români nu sunt interesați de bunăstarea comunității rome: „Pentru că întotdeauna ei vor avea o masă de manevră”, susține bărbatul, subliniind interesul electoral al acestora. „Și asta s-a dovedit de-a lungul celor 35 de ani de așa-zisă democrație la noi în România. Pentru că dacă comunitatea de romi ar duce-o mai bine și ar avea o stare mai bună, n-ar mai putea fi manipulați”. 

„România nu și-a găsit drumul încă, ea nici nu știe ce vrea. Suntem din 2007 integrați în comunitatea europeană și noi avem sate care nu au curent electric, nu au condițiile necesare, lucrurile de bază: apă, lumină, căldură”, spune Căldărar. „Păi, dacă tu nu oferi condiții, cum ai pretenția să iei copiii de lângă părinți, nu?”

Tocmai publicul care trebuia să beneficieze de pe urma legii a ajuns să se întoarcă împotriva ei, menționează Simina. Dezinformarea înflorește în statele în care sistemele sociale nu fac mai nimic pentru oameni, iar aceștia ajung să-și piardă încrederea în instituțiile statului, pe bună dreptate, subliniază ea. În România, educația nu îți mai asigură un traseu social reușit, explică jurnalista, iar sănătatea și asistența socială sunt precare. „Vezi că nu o să ieși niciodată din cercul ăsta”, spune. „Și atunci, da, te enervezi, îți dai seama că preferi o identitate mai puternică de grup.” 

„A fost foarte mare panică la momentul 2023 și la mine în comunitate, unde trăiesc eu, în Ferentari”, spune Anda Constantin, activistă Roma for Democracy. Multe familii extinse locuiesc în garsoniere acolo, spune Constantin. Într-un teren suprapopulat și ignorat de autorități, frica s-a grefat bine. Mesajele de dezinformare au stârnit spaima în mulți. „Eram întrebată de cunoștințe, de prietene, de foști colegi din generală, dacă o să le ia copiii, să îi dea la cupluri de homosexuali.”

Discursurile care dezinformează cu privire la minoritățile sexuale prind în unele comunități rome, subliniază Constantin. „În România, în punctul ăsta, sunt mai catolici ca papa.” La un moment dat, până și soțul ei a căzut pradă manipulării, relatează activista. „ [Membrii LGBTQ+] sunt o altă categorie defavorizată, în care ne trezim și noi să aruncăm cu pietre, că am găsit pe cineva pe care să punch down și noi.”

Constantin povestește toate acestea în biroul asociației. Adresa a fost ascunsă de pe site, după ce activiștii au primit iarna trecută amenințări cu moartea. Revirimentul extremei drepte în România a luat o amploare nemaiîntâlnită în contextul alegerilor prezidențiale. „Dacă se întâmplă din nou (n.r. un alt pogrom), noi când o să fim în centrele de concentrare, o să fim cu homosexualii. Cum a mai fost odată,” spune Constantin.  

Extrema dreaptă romă, dezinformarea de pe TikTok și din bisericile neoprotestante

Extrema dreaptă există și în comunitățile rome, subliniază Ciprian Necula, iar în contextul PL-x 145, aceasta a contribuit masiv la răspândirea dezinformării. Pe politicienii romi Dana Varga (AUR) și Marius Tudor (SOS), Necula îi numește țigani de serviciu, termen folosit pentru a desemna tokenizarea etniei pentru atingerea unor interese. În opinia lui Necula, politicienii populiști i-au folosit pe aceștia pentru a legitima mesajul că „extrema dreaptă vine să salveze poporul rom de acest risc major”.  

„Toți copiii diasporenilor vor fi luați de către stat, nu?”, comenta Marius Tudor într-o discuție cu Daniel Oprican, prezentator la Cronica Diasporei, un canal de știri care propagă teorii ale conspirației, mesaje critice la adresa UE și Ucrainei, prin postări marcate de Facebook drept informații false. Despre cuvântul prevenire din titlul proiectului de lege, Tudor spunea că e „folosit ca să ia ochii lumii”. Cetățeanul din medii defavorizate nu are acces la textul legii, spre deosebire de noi, adaugă politicianul. „Și atunci îl manipulează alde Firea”.

„Partidele [de extremă dreapta] s-au prins că romii sunt o masă de manevră electorală ușor de captat”, spune Ciprian Necula. Pe teren, Necula a văzut că dezinformarea ajunge la romi mai ales pe două căi: TikTok și rețeaua comunităților neoprotestante. Pe TikTok, unde filmulețele cu conținut de entertainment alternează cu mesaje politice, membrii partidelor de extremă dreapta comunică direct cu publicul. O investigație Context.ro arăta cum între 20 și 42% din conținutul publicat de europarlamentarii partidelor AUR și SOS conținea mesaje de dezinformare. 

În ceea ce privește comunitățile religioase, discursul a ajuns să semene pe alocuri cu cel al extremei drepte, subliniază activistul și dă ca exemplu ura față de comunitatea LGBTQ+. Spre deosebire de biserica ortodoxă, comunitățile evanghelice încurajează de la amvon dezbaterile și discuțiile pe subiecte contemporane, ca de pildă divorțul sau războiul din Ucraina. „Din păcate, biserica neoprotestantă este un agent electoral pentru extrema dreaptă,” spune Necula. 

Dacă în trecut Rusia era epicentrul dezinformării și cultivării narațiunilor antidemocratice, în ultimii ani, multe dintre aceste narațiuni pornesc din Statele Unite ale Americii. În contextul amplificării creștinismului naționalist sub mandatele președintelui Donald Trump, numeroase biserici evanghelice din SUA au devenit platforme pentru diseminarea teoriilor conspirației și narațiunilor de dezinformare. 

În 2023, multe voci din comunitățile evanghelice s-au împotrivit planului de lege, mesajele de dezinformare fiind difuzate prin programe media ca Radio Vocea Evangheliei Timișoara. Atât lideri religioși, cât și politicieni s-au implicat în dispută. Din PNL, trei deputați evanghelici au votat împotriva proiectului de lege, conform HotNews, mai exact Mircea Roșca, Robert Sighiartău și Ben Oni Ardelean. Ardelean, care se alăturase în trecut cauzei familiilor neoprotestante Furdui și Bodnariu, scria pe Facebook: „O clonă a Barnevernet-ului în România nu are ce căuta!”

La protestul din mai 2023, Emanuel Onoriu, președintele Partidului Uniunea Națională Creștină a Romilor din România, se filma alături de Toni Berbece, pastor fundamentalist. Controversat și în spațiul evanghelic, Berbece organizase cu o lună înainte un eveniment de trezire spirituală pe Arena Națională. Aici amestecase mesajul religios cu lozinci suveraniste, propagandă anti-occidentală și mesaje de dezinformare. La eveniment au participat circa 15.000 de persoane. Anul trecut, Berbece își încuraja urmăritorii de pe social media să voteze cu Călin Georgescu.

În 2023, Oficiul Creștin pentru Drepturi și Libertăți (OCDL) lansase un chestionar ca să „vezi dacă familia ta, respectiv copiii tăi se încadrează printre potențiali «beneficiari»” ai viitoarei legi. Conform site-ului său, organizația caută să promoveze valori creștine în societate, pentru care asigură și suport juridic. Printre proiectele în care se implică enumeră „schimbările climatice din perspectiva creștină” și confruntarea ideologiei de gen. În acest sens, OCDL a militat inclusiv împotriva Legii învățământului preuniversitar. 

Printre partenerii menționați pe site-ul OCDL se numără ADF International și Liberty Counsel, organizații ultra-conservatoare din SUA, care declară că luptă pentru respectarea libertăților religioase. ADF International promovează mesaje de dezinformare împotriva drepturilor reproductive sau minorităților sexuale și pledează pentru reîncriminarea homosexualității, conform Southern Poverty Law Center. La Bruxelles, ADF International sprijină agende ultraconservatoare și cu caracter fundamentalist-creștin, conform Global Focus. 

Grupările radicale din confesiunile creștine din România s-au întâlnit în mai multe contexte de dezinformare, cum a fost pandemia COVID-19 sau războiul din Ucraina, conform aceluiași raport Global Focus. În contextul alegerilor prezidențiale de anul trecut, o puternică susținere pentru candidatul Călin Georgescu a venit pe filieră religioasă. 

Necula mai adaugă un al treilea motiv care vulnerabilizează comunitatea romă la propaganda extremei drepte: credința despre lume care definește comunitățile conservatoare de romi. Asta se vede în atitudinile diferite față de femei în comunitate, spre deosebire de bărbați. Pentru acestea, avortul sau divorțul sunt „aproape imposibile”. Chiar dacă conservatorismul rom nu este de extremă dreaptă la origine, „se potrivesc de minune. Pică pe discurs de extremă dreapta și pică pe discursul bisericilor și al TikTok-ului”, conchide Necula.

Sunt copiii romi mai des vizați de autorități decât majoritarii?

În Europa, presa a documentat în repetate rânduri cum migranții și persoanele din comunități rasializate sunt adesea discriminate de serviciile sociale. În Scoția, The Ferret și Migrant Women Press au relatat cazul Ninei, o mamă din sud-estul Africii, ai cărei copii au fost luați de serviciile sociale. Ulterior, un raport independent a susținut că decizia ar fi putut fi influențată de neînțelegeri și discriminare rasială. În 2021, BBC relata cum o femeie migrantă din Africa, cu multiple vulnerabilități, a fost amenințată că i se va lua copilul pentru că nu-l creștea în stil italian. 

Discriminarea romilor de către serviciile de protecție a copilului a fost semnalată și în Bulgaria și Ungaria, țări vecine României. În Bulgaria, o cercetare ERRC arăta că mai mult de jumătate dintre copiii aflați în plasament erau de origine romă, motivul principal al separării de părinți fiind sărăcia. În Ungaria, cei mai mulți dintre copiii luați din grija părinților sunt de etnie romă. Mai multe mame rome susțin că autoritățile le-au despărțit de nou-născuți pe motiv că ar fi „inapte” să îi crească, o etichetă pusă pe fondul discriminării etnice, potrivit unei investigații Balkan Insight. 

În ciuda cazurilor din diaspora care au galvanizat societatea, cel mai recent fiind scandalul din Leeds, separarea forțată a copiilor rămâne o problemă slab documentată în România. Cu atât mai mult când este vorba despre copiii romi despărțiți de părinții lor. Când vine vorba despre relația dintre romi și serviciile sociale, majoritatea activiștilor intervievați au declarat că autoritățile nu intervin îndeajuns. 

„Există, într-adevăr, în alte state. Se pare că există”, răspunde Giuliano Dumitru la întrebarea dacă există o astfel de problemă în România. Activistul afirmă că mulți romi din diaspora au experimentat astfel de practici, fiind vizați cu precădere pentru etnia lor. Afirmațiile lui Dumitru sunt întărite de discuțiile purtate de Scena9 cu activiști din Marea Britanie și de studiul publicat de Lancaster University împreună cu Anglia Ruskin University, care arăta cum copiii romi sunt adesea vizați de serviciile sociale britanice. 

În România, opinia generală este că asistenții sociali intervin doar în cazurile extrem de grave în comunitățile rome. „În general, problemele cu care ne-am întâlnit noi, în ceea ce privește copiii, este neglijența autorităților. Nicidecum un exces de zel în a proteja copiii ăștia, pentru că nu-i interesează”, spune Anda Constantin.

„Copiii noștri, în ochii societății, sunt întotdeauna văzuți mai maturi decât sunt”, spune activista. Fenomenul este prezent și în alte comunități rasializate, punctează Constantin – de pildă, la afro-americani. „O fată romă de 12 ani este văzută ca fiind femeie sau un băiețel de aceeași vârstă este văzut ca fiind un pericol, un țigan periculos.” 

Pentru mulți activiști problema neglijenței autorităților se vede, de exemplu, în cazul căsătoriilor timpurii. Anul acesta, în luna iulie, știrea inflamată despre cele „50 de minore gravide” din județul Maramureș a alarmat întreaga țară. PressOne a arătat cum autoritățile din județ trivializau problema, punând-o pe seama dorinței fetelor de a primi burse speciale. Mai mult, nici nu cunoșteau numărul precis de cazuri și nici cum să le gestioneze: „Acum… am găsit o minoră însărcinată și automat să fac adresă la DGASPC?” spunea asistenta socială din comună în articolul citat. 

„Autoritățile nu intervin acolo. E un fel de «lasă-i să-și facă legea lor». Ceea ce este greșit din toate punctele de vedere”, spune Anda Constantin. În comuna Ivești, județul Galați, de exemplu, mesajele de dezinformare s-au amestecat cu problema căsătoriilor timpurii în comunitățile rome, o problemă care continuă în zonă, spune Antonel Tabac, consilier local din comuna Frumușița, județul Galați, în cadrul emisiunii Din viața romilor. „Foarte mulți au spus că aici copiii care participă la astfel de acțiuni să fie luați din familii, tocmai pentru a da un exemplu”, spunea Tabac. 

„În cazul căsătoriei timpurii, eu nu cred că copiii trebuie să mai rămână în familie”, spune Ciprian Necula. „Sigur că e mult mai bine în familie pentru orice copil, dar dacă familia e un risc, n-ar trebui să mai aibă voie să țină un copil.”

Când vine vorba de cauzele fricii romilor de a le fi luați copiii, activistul Giuliano Dumitru găsește două explicații. Uneori angajați ai statului, de pildă asistenți sociali, angajați DGASPC sau din cadrul primăriilor îi amenință pe părinții romi că le vor lua copiii dacă nu se conformează directivelor comunicate. „Aceste amenințări, de-a lungul timpului, creează în mintea oamenilor o frică”, spune activistul, frică alimentată de poveștile din diaspora. 

Frica romilor de a-și pierde copiii și-ar avea rădăcinile și în Porajmos, adică în politicile orchestrate de state ca Germania și România pentru anihilarea romilor din timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul regimului Antonescu, 25.000 de romi au fost deportați în Transnistria. Trauma supraviețuitorilor, a izgonirii din propriile locuințe și a deportării la Bug, s-a perpetuat din generație în generație: „Există, în mentalul colectiv al romilor, o frică ascunsă de a nu fi luați, de a nu fi deportați, de a nu fi luați copiii din casă.”

Autorități prinse pe picior greșit și urmări electorale

În 2024, acțiunile de informare desfășurate în comunități de activiști și personalități rome, care au arătat oamenilor legătura dintre Călin Georgescu și Mareșalul Ion Antonescu, au dat rezultate. Comunitatea romă a înclinat balanța la alegerile prezidențiale din primăvară în favoarea cursului european, alături de cea maghiară. Totuși, nu ONG-urile ar trebui să se ocupe de acest tip de comunicare, ci instituțiile statului, susține Necula: Agenția Națională pentru Romi sau Centrul Național de Cultură a Romilor. Potrivit activistului, atracția extremei drepte vine în contextul în care „romii au fost lăsați de izbeliște”.

Dar în ceea ce privește valul de dezinformare din 2023, Giuliano Dumitru, președintele Partidului ARESEL, declară: „oricât de mult ne-am zbătut să spunem adevărul, nu pot spune că am avut un succes formidabil în a dezminți aceste dezinformări cu privire la PL-x 145”. Activistul continuă: „Trăim într-o perioadă a emoțiilor, iar de cele mai multe ori, fricile nu pot fi combătute cu argumente.” 

Autoritățile trebuie să fie pregătite să opereze într-un spațiu informațional contestat, în care dovezile obiective sunt combătute prin scenarii alternative și teorii ale conspirației, explică Ciprian Cucu, lector universitar. Acestea trebuie să comunice într-un mod strategic, nu doar prin comunicate de presă sau discuții publice, cum o fac în majoritatea cazurilor. Lipsa pregătirii oamenilor din ministere „duce la situația în care toată lumea este prinsă pe picior greșit”. 

Lipsa reacției statului este unul dintre motivele pentru care dezinformarea a prins, conform lui Giuliano Dumitru, președintele Partidului ARESEL. Partidele extremiste au instrumentalizat frica romilor de a le fi luați copiii, așa cum au instrumentalizat în trecut frica de pandemie, explică Dumitru. Aceste spaime au fost folosite cu scop electoral. 

„Ce vedem acum, în stradă, este o urmare a tuturor acestor subiecte pe care aceste partide le-au instrumentalizat”, spunea activistul în preajma alegerilor prezidențiale din acest an. „Toți oamenii ăia care mă sunau și care făceau live-uri în perioada PL-x-ului, oamenii ăștia toți sunt votanți ai unor partide extremiste, de la POT până la Șoșoacă sau până la AUR. Oricare partid care vine acum și spune că este antisistem, are o șansă în fața acestor oameni.”

Jurnalista Codruța Simina subliniază că AUR a fost printre marii critici ai legii pentru prevenirea separării copilului de familie, „dar au făcut ei una mai bună?”, întreabă retoric. „Au generat în acești ani de când sunt în Parlament vreun proiect de lege major care să-i ajute pe oameni? Nu.”

Strategii similare de dezinformare în Bulgaria

Departe de a fi un caz izolat în Europa, campania de dezinformare PL-x 145 seamănă izbitor de mult cu cea din Bulgaria, din 2019, care marșa împotriva Strategiei Naționale pentru Copil. Protestele orchestrate de agenți ai dezinformării tot din zone conservatoare sau de extremă dreapta, cu narațiuni similare cu cele din România, au stârnit un val de spaimă față de proiectul legislativ care avea ca scop ameliorarea situației copiilor bulgari. Societatea civilă a devenit ținta unei campanii de denigrare, iar activiștii hăituiți. Ca urmare, Strategia Națională pentru Copil a fost respinsă.

Și aici comunitatea romă a fost afectată de manipulare. Dar spre deosebire de România, în Bulgaria, separarea forțată a copiilor romi de părinți este o problemă bine documentată. „Motivul principal pentru care comunitățile nu au încredere în sistem, pe bună dreptate, este pentru că sistemul îi pedepsește luându-le copiii”, susține Delia Pop, director al fundației Tanya’s Dream. „Sistemul permite ca copiii să ajungă într-o situație în care separarea poate fi implementată aproape ca o măsură de urgență.” 

Atât cazul din România, cât și cel din Bulgaria se înscriu într-o rețea mai mare de dezinformare care vizează comunitățile rome din toată Europa. Anul trecut, Tomáš Zdechovský, membru ceh al Parlamentului European, a tras semnalul de alarmă cu privire la atacurile de dezinformare împotriva romilor din UE, mai ales din Slovacia, Cehia, Bulgaria, Ungaria și România. Ce-i face pe romi vulnerabili la mesajele de dezinformare? Cum răspunde Europa în fața acestui pericol? Află mai multe în următorul text Scena9.

---

Ilustrație principală de Catherine Weir.

Textul a fost publicat în cadrul proiectului cross-border The State Knows Best: How Europe's Child Protection Systems Work for Migrant and Racialised Communities.  

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Journalismfund Europe.