Începutul lui 2021 ne aduce al patrulea volum de poezie semnat de Svetlana Cârstean - scriitoare, traducătoare și gazda Intersecțiilor de miercuri. „Sînt alta” a apărut recent la Editura Nemira, după „Floarea de menghină” (2008), „Gravitație” (2013) și Trado (2016), semnat alături de poeta suedeză Athena Farrokhzad. Despre carte, scriitorul Andrei Codrescu spune că „Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre”. Poeta Anastasia Gavrilovici scrie că dacă ar regiza un film bazat pe „Sînt alta”, ar porni de la „imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere.” În rândurile volumului se întâlnesc toate ipostazele feminității și ale identității, pe care Svetlana Cârstean le explorează când de-aproape, când îndepărtându-se. Citiți mai jos o selecție de poeme din „Sînt alta”.
am așteptat dimineața ca să mă comport cum se comportă
oamenii dimineața
în primul rînd m-am uitat în oglindă
și n-am găsit nimic din cele cunoscute
nici dimineața n-am mai găsit-o
era întruna seară
seara de dinainte
Lasă-l să moară, mi-a zis
Lasă-l să moară
Iar cealaltă a zis
De pești nu mi-e milă cînd mor
Numai de animale
Și luni de zile ai privit cum se scurge viața din el
Ca apa încet dintr-o sticlă răsturnată imperfect
n-ai înțeles cum să lași să moară
cum să te uiți la asta
luni de zile fără să faci nici un gest
doar pentru că așa au spus
această umbră de dragoste
pentru care poți accepta să traversezi noaptea
această mare de umbre
prin care umbli desculță
cu părul neîmpletit
și rucsacul în spate
tu știi ce e frumusețea
dar asta nu e de ajuns
și nici nu garantează nimic
tu spui
e multă frumusețe aici
e multă frumusețe prin preajmă
nu întoarce privirea
nu privi în spate
m-am antrenat pentru clipa asta
convinsă că cei care știu ce e frumusețea
sînt în tribul învingătorilor necunoscuți
că cei care știu ce e frumusețea
nu se rănesc unii pe alții
prin toată casa asta goală caut
o fată
și nici măcar nu e o diferență prea mare
față de visul în care alăptam o fetiță
și-o strîngeam la piept
înfășurată-ntr-un șal uriaș roz
ca și cum mi-ar fi fost foarte necunoscută
ca și cum mila s-ar fi revărsat din mine odată cu laptele
nu m-au alăptat niciodată
n-am supt la sînul nimănui
mi-au citit doar povești apocrife
o obrăznicie toată viața mea
Fotografie principală de Oltin Dogaru
