Din ianuarie până în iulie 2018, împreună cu istoricul Vlad Pașca vom revizita evenimentele Marii Uniri, deconstruindu-le și prezentându-le bucată cu bucată, cronologic și tematic, în timp ce suflăm praful clișeelor care s-a așternut pe istoria lor în cei 100 de ani. Astăzi, Basarbia în pericol bolșevic. Aici puteți vedea episodul 1, despre desprinderea Basarabiei de Rusia.

În iarna dintre anii 1917 și 1918 au dispărut doi factori care ar fi putut compromite foarte ușor ideea unirii Basarabiei cu România.

Primul factor de risc au fost trupele bolșevice din Basarabia, organizate sub comanda RumCerOd. După lovitura de stat bolșevică din capitala Rusiei (Petrograd, octombrie-noiembrie 1917), în Odessa a fost reactivată o organizație fidelă noului guvern condus de Lenin. Aceasta avea un nume imposibil de reținut (Comitetul Central Executiv al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și Districtului Militar Odessa), abreviat RumCerOd, care arăta foarte clar zona sa - pretinsă - de control: sud-vestul fostului imperiu rus (incluzând Basarabia) și România (Moldova). RumCerOd avea și un birou de front, care a fost amplasat lângă Iași, la Socola, în imediata vecinătate a Marilor Cartiere Generale român și rus. România și Rusia încheiaseră armistițiul cu Puterile Centrale, dar se aflau încă în condiții de război (până la încheierea păcii, în primăvara anului 1918) și în toată Moldova era o forfotă de trupe române și ruse.

Biroul de front al RumCerOd avea o singură misiune: revoluție bolșevică la Iași! Din rândurile armatei ruse începuseră să se desprindă trupe bolșevice, dar, până să apuce să se organizeze, acestea s-au trezit cu baionetele românești între ochi și au fost invitate să părăsească teritoriul României. Biroul de front și-a mutat în grabă catrafusele la Chișinău, unde s-a apucat din nou să recruteze ce pica (revoluționari, dezertori, renegați) pentru cauza bolșevică. De data asta, se afla pe teritoriu fost rusesc și își putea crește nestingherită forțele.

La Revelionul 1918, pe străzile Chișinăului nu mai puteai face distincția dintre împușcăturile de bucurie și împușcăturile insurgenților. Iar deputații din Sfatul Țării – în special cei care își arătaseră simpatia pentru români – au pus șampania deoparte ca să fugă care încotro să se ascundă, pentru că bolșevicii veneau după ei... Și veneau cu o nouă concepție juridică definită prin „să vă luăm gâtul!”. RumCerOd dăduse comanda să se distrugă Sfatul Țării și guvernul Republicii Democratice Moldovenești, urmând să fie instaurată în Basarabia dictatura sovietelor leniniste. Când bolșevicii erau pe cale de a anunța victoria în deplasare la Chișinău, s-a auzit goarna trupelor române eliberatoare, care trecuseră Prutul în apărarea Sfatului Țării. După lupte destul de crâncene (cu sute de morți în ambele tabere), bolșevicii au fugit din Basarabia, iar RumCerOd a fost nevoit să se mulțumească doar cu efemera Republică Sovietică Odessa.   

Al doilea factor de risc a fost comandantul trupelor ruse de pe frontul român, generalul Dimitri Șcerbaciov. Primul noroc al românilor și moldovenilor a fost că Șcerbaciov nu s-a pus la dispoziția guvernului bolșevic, alegând tabăra oponenților alb-gardiști. Dar faptul că era împotriva comuniștilor ruși nu excludea pasiunea sa pentru lozinci de tipul „să facem Imperiul Rus măreț din nou”. Dacă ar fi reușit să adune o armată care să îl mai urmeze în pofida dezmembrării și demobilizării armatei ruse, Șcerbaciov ar fi stânjenit guvernul român în chestiunea intervenției în Basarabia și ar fi răspuns afirmativ solicitărilor de ajutor din partea delegaților Sfatului Țării. Cu o armată rusă curățând Basarabia de bolșevici, podul de flori peste Prut s-ar fi veștejit cât ai zice „maica Rusia”. Așadar, al doilea noroc al românilor și moldovenilor a fost că Șcerbaciov nu a avut forțe loiale suficiente pentru a trece cu succes la acțiune în spațiul basarabean, și că astfel a acordat românilor încrederea și mandatul în privința protejării Basarabiei.

După intrarea triumfală a armatei române în Chișinău, moldovenii trebuie să-și fi spus, întocmai ca Tolstoi, că „primăvara e vremea planurilor și proiectelor”...



Istorie pe șleau e un proiect video al istoricului Vlad Pașca. Marea Unire pe șleau e o serie susținută, printre alții, de Scena9.