Teatru / Copilărie

Ada Milea, captivă în copilărie

de Oana Stoica

★★★★★☆☆☆☆☆
Publicat pe 19 decembrie 2018
Îmi place Ada Milea pentru că ştie să se joace de-a copilăria şi cu copiii, şi cu adulţii. Două dintre producţiile ei recente, ambele realizate la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Visătorul şi Amintiri, sunt explorări ale imaginarului şi realului, dar mai ales a relaţiei dintre ele, din perspectiva copilului. Este vorba despre ceea ce Ada Milea numeşte spectacole - concert, adică producţii integral muzicale, bazate pe o teatralitate explicită, cu un scenariu care funcţionează ca un libret. 
 
Visătorul are la bază cartea lui Ian McEwan cu acelaşi titlu, care conţine câteva povestiri prin care se examinează modul în care copiii fluidizează graniţa dintre realitate şi imaginar. Pare complicat, dar nu e, căci nu copilăria este magică, ci perspectiva fantastică a copilului asupra lumii. Un puştan din clasele primare, Peter (toate povestirile au acelaşi personaj principal), se imaginează ca fiind bebeluş, motan sau adult. Fantezia este puternică şi îl absoarbe cu o forţă uriaşă, iar Peter pierde uneori contactul cu realitatea, lăsându-se în voia unor aventuri fabuloase, nu atât prin acţiunile propriu-zise, cât prin faptul că experimentează alte identităţi şi alte perspective asupra lumii. Universurile reale ale lui Peter - familial, şcolar - apar ca niște structuri rigide, pline de reguli, în care copilul se simte sufocat şi de unde vrea să scape, alegând calea imaginației.  
Amintiri. Foto: Marius Șumlea
În Amintiri, Ada Milea cartografiază ruralitatea, nu doar cea de pe vremea lui Ion Creangă, ci şi cea contemporană, prin inventarierea „tradiţiilor": credinţe, superstiţii, magie, popi, „bătaia ruptă din rai", „gura lumii" ș.a. Privirea este nostalgică, duios-ironică, dar nu idealizantă. Personajele vorbesc cu un delicios accent moldovenesc, limba fiind aici element de teatralizare, de aici și numele lui Nicî, care trece prin aventurile cunoscute, ba cu pupăza, ba cu scăldatul. Ada se ocupă mai mult de crearea unei atmosfere rurale: femeile şi zvonistica, preoții şi autoritatea (involuntar) comică (dansurile preoților sunt unele dintre cele mai reuşite scene din spectacol, Dragoş Ionescu excelează printr-un comic coregrafic), Smărăndiţa şi fetiţele (inaccesibile lui Nicî) sunt grupuri cu energii diferite care alcătuiesc o imagine a ruralităţii contemporane. 
 
Spectacolele sunt construite, inclusiv scenografic, pe trei nivele: copiii, adulţii, imaginarul. Visătorul este structurat pornind de la Peter, sora şi colegii lui. Urmează universul casnic, cu tata în pijama şi mama în capot, amândoi, în bucătărie, şi lumea şcolii, cu profesoarele încorsetate în costume şi coafuri (cocuri). Nivelul fanteziei este dat de animaţiile lui Paul Mureşan, care materializează ce visează Peter. Situaţia este simetrică în Amintiri, cu Nicî şi tovarăşii de pozne la baza construcţiei performative. Lumea feminină a satului, mama şi „babele" care pendulează între tandreţuri şi autoritarisme, este contrabalansată de cea masculină, cu preoții care afurisesc norodul. În plus, Ada a introdus un personaj, o unguroaică, ca un element de biografie personală, asumându-şi cumva perspectiva din Amintiri, chiar dacă nu este vorba despre un personaj narator. Imaginarul are o formă inedită de expresie: chipurile „reflectate" în apa din fântână (una făcută din cauciucuri, un fel de omuleţ Michelin fără cap), prin retroproiecţie, se văd pe „lună". E aici o trimitere la „omul din lună" şi la legende autohtone cu fântâni miraculoase. 
 
Toate obiectele pe care pun actorii mâna - jucării, oale, urşi de pluş albaştri sau mături - devin „instrumente” muzicale . Dacă în Visătorul, tăierile de frază și virajele bruște muzicale o reprezintă în întregime pe Ada Milea, în Amintiri se simte influenţa lui Sir Blues Vali Răcilă, care performează pe post de Ion Creangă şi patinează muzica, la bază populară, cu blues, jazz, hip hop, rock etc. Actorii sunt aceiaşi în ambele spectacole, ba chiar distribuiţi pe roluri simetrice (pe baza calităţilor vocale). Emanuel Becheru este Nicî şi Peter, Corina Grigoraş este Kate şi Smărăndiţa şi tot aşa. Fabuloase prin comicul serios sunt profesoarele din Visătorul, respectiv femeile satului din Amintiri (Gina Gulai, Cătălina Ieşanu, Maria Hibovski). 
Aș vrea să pot spune mai multe despre farmecul acestor spectacole şi despre bucuria pe care ele o aduc, dar e greu să captezi asta în cuvinte. Doar văzând şi auzind, poți înțelege cu adevărat. 
 
Foto main: Visătorul.
 
Teatrul Tineretului Piatra Neamţ
Visătorul 
spectacol - concert de Ada Milea după Ian McEwan 
Traducerea: Dana Crăciun
Dramatizare: Antoaneta Zaharia
Scenografia: Alina Herescu
Desenele şi animaţia: Paul Mureşan
 
Amintiri
spectacol - concert de Ada Milea după Ion Creangă
Scenografia: Alexandra Constantin
Light-design: Andrei Florea
Invitat special: Sir Blues Vali Răcilă 
 
Cu: Emanuel Becheru, Corina Grigoraș, Nora Covali, Rareș Pîrlog, Gina Gulai, Maria Hibovski, Cătălina Ieșanu, Cătălina Bălălău, Andrei Merchea Zapotoțki, Dragoș Ionescu, Valentin Florea

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK