Festival Universitar de Teatru și Film dde la Cluj a fost un mix intens de spectacole, dezbateri și ateliere, care au creat o legătură vie între studenți, absolvenți, cadre didactice și oameni de cultură.
Centrul de Teatru Educațional Replika, care de 10+ ani pune luminile rampei pe comunități vulnerabile, a fost recent amenințat cu închiderea de către politicieni. De ce avem nevoie de astfel de spații culturale și ce pierdem pentru că nu avem o strategie națională coerentă de promovare a accesului la cultură sau sprijin pentru independenți?
★★★★★☆☆☆☆☆
The Seer / Vizionara este o incursiune în inima terorii, dublată de o perspectivă exterioară care investighează fascinația omenirii pentru violență și de o autoreflecție asupra exploatării artistice a acesteia.
Horror pe scenă, gânduri despre bunica și o întâlnire a lumii vechi rurale românești cu lumea nouă urbană occidentală.
Câte impresii încap într-o singură zi la FITS — sau de la Victor Rebengiuc vorbind candid despre moarte și teatru absurd la Cristian Mungiu și complexele românilor, Kathleen Turner la Hipodrom și ce se mai citește în Ziarul Orizontal al lui Dan Perjovschi.
Două spectacole de la FITS, „Perfecțiunea circului” și „Non-stop conjugal”, vorbesc, fiecare în felul său, despre ce înseamnă să construiești o relație: cu trupul, cu partenerul, cu publicul.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul A Girl’s Story aduce în scenă textul prin care Annie Ernaux, scriitoare premiată cu Nobel, își investighează debutul vieții sexuale în 1958 - un eveniment haotic, revizitat și redefinit ca traumă.
În loc de cronica unei tragedii rurale și amoroase anunțate, am pătruns în culisele „Nunții însângerate” (r. Hunor Horvath). Acolo, l-am întrebat pe unul dintre actorii din rolurile principale ce iubește cel mai mult înainte să iasă pe scenă.
Ce se întâmplă în culisele unui spectacol-manifest despre posibile finaluri ale lumii? Vezi aici cum resimt tinerii actori din spectacolul „Ultima generație” emoțiile dinainte de ridicarea cortinei la FITS.
Intră în culisele unuia dintre cele mai hot spectacole ale sezonului, în regia lui Gabriel Sandu, în direct de la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
Trei spectacole văzute la Wiener Festwochen arată cum arta politică poate fi incendiară. Vorbesc despre boală și memorie, despre trecut fascist și abuzul asupra femeilor în artă.
Înainte de a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, am stat de vorbă cu artista ale cărei coregrafii sunt prezente în multe dintre spectacolele din festival.
Tema femicidului, a violenței sexuale și a abuzurilor domestice a ajuns în teatru în special datorită femeilor.
News From Polska. Resisting bodies, un showcase al dansului contemporan polonez, curatoriat de Andreea Andrei și organizat de Institutul Polonez din București, a ajuns la a 5-a ediție.
„Miceliu”, un spectacol de teatru politic, ne conduce de mână prin arhitectura utopică a miceliului fungic, după al cărui exemplu am putea și noi, oamenii, să ne regândim interacțiunile și să ne reclădim societatea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rajiv Joseph a revenit cu Bazinul de nord, o piesă despre gestionarea doliului și a sentimentului de vină post-sinucidere, regizată de Alexandru Mâzgăreanu la Arcub în urmă cu un an.
„My Beloved Enemy”, r. Gianina Cărbunariu, e un spectacol despre alunecarea către autoritarianism, montat într-o țară care s-a înscris deja pe aceea traiectorie de mai bine de un an.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mădălina Dan și Matei Nițulescu povestesc, dansează și navighează pe harta artistică a Bucureștiului și pe harta afectivă a relației lor, suprapuse pe un covor de scenă creat de Maria Mandea, într-o sinusoidă trecut – prezent – viitor, nu neapărat în ordinea asta.
Despre „Berenice” de Romeo Castellucci sau cum ne-a trollat pe toți o mare actriță, bănuită de „vanitate”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Alexandra Badea a revenit la TNB cu Secundar, al doilea spectacol creat aici după Exil, făcând trecerea de la investigarea unui sentiment general de dezrădăcinare pe fundalul traumei transgeneraționale la analiza mediului social din România contemporană.
Coregraful și dansatorul Arcadie Rusu vorbește despre punerea în scenă a unui spectacol despre condiția artistului-geniu, care semnalează revenirea în scenă a lui Răzvan Mazilu după un deceniu de absență de pe scenă.
La tabăra Oglinzi din județul Neamț, laboratorul de arte performative Reactiv împinge sensibilitatea adolescenților din toată țara dincolo de ceea ce știu deja despre a fi pe scenă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai recent (spectacol de) Radu Afrim, Teatro Lúcido la Malul Infinitului, de la Teatrul de Stat Constanța, este una dintre creațiile extrem de picturale ale artistului.
În cele patru zile petrecute la Sfântu Gheorghe pentru Sepsi Theatre ShowCase (26 martie-3 aprilie), am văzut patru spectacole bune, dintre care două se numără printre vârfurile teatrale ale stagiunii.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
