Între 15 mai și 21 iunie, în al treilea an de mandat al lui Milo Rau ca director artistic, Wiener Festwochen / WF se derulează în paradigma „Republic of Gods - Time for New Gods!”.
Meciul de handbal și Roșu direct aduc pe scenă universul sportului de performanță, ca turnantă socială aflată în interdependență cu comunitățile și indivizii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criza economică, consumul de droguri, creșterea extremei drepte. Sunt episoade aparent independente din istoria ultimilor aproape 20 ani în România. Și totuși, spectacolul studenților de la UNATC, Regnuri, demonstrează pertinent conexiunea dintre aceste realități.
Ediția 2026 a Sepsi Theatre ShowCase a inclus două producții Afrim (text și regie), ambele conectate cu realitatea imediată, a timpului și a locului.
Spectacol creat în programul Teatrelli work in progress, care presupune prezentarea publică după o etapă de lucru și premiera după finalizarea repetițiilor, „Ora Zero" este un gaming theatre care implică spectatorul.
Cum ar trebui negociat statutul de artist/ă în raport cu cel de părinte? Cum facem ca egalitatea între sexe să se traducă onest și în domeniul artistic?
Spectacolul „Muzici și faze" nu are pretenția să redea cărțile lui Ovidiu Verdeș, nici măcar ca atmosferă, ci să arunce o privire din prezent către trecut, poate ca să reparăm ceva din fracturile generaționale.
Am văzut în ultima vreme mai multe spectacole și acțiuni performative care au implicat publicul fie pentru a lua decizii etice care influențează narațiunea, fie pentru a reacționa față de teme provocatoare.
Anul trecut, regizoarea Alexandra Badea a decis să candideze pentru conducerea Teatrului Național din București (TNB). Cum a arătat experiența sa?
★★★★★☆☆☆☆☆
„Magda by Gianina" confruntă fără patos sau nostalgie două epoci și două evoluții artistice.
Chestionarea Inteligenței artificiale apare în spectacole, deocamdată ca o previziune sumbră, între un presentiment neliniștitor și distopiile cu roboți.
Dacă financiar, politic, administrativ, lucrurile par sumbre în teatru, artistic ele se mișcă un pic. Suntem în mijlocul unei schimbări de paradigmă prin schimbarea generațiilor.
Artistă în continuă dezvoltare, Leta Popescu își actualizează și șlefuiește instrumentele artistice, tehnicile dramatice și dramaturgice, esteticile, practicile de lucru, regândește teme și perspectivele asupra lor din afara standardului, integrează corpul ca resursă narativă și explorează variate formule de mișcare în conjuncție cu subiectul și formatul spectacolului.
Milo Rau, unul dintre cei mai relevanți regizori de teatru din Europa, scrie despre o vizită recentă pe scena de artă a Kyivului, în sunetul alarmelor aeriene.
Am ales câteva spectacole văzute în FNT care într-un fel sau altul au fost provocatoare.
Cu o stagiune imaginată sub semnul curajului, Teatrul Masca din cartierul Militari a lansat spectacolul Viral, „o perifeerie queer, proiect de artă activă de Bogdan Georgescu”.
Câteva recomandări ale unor spectacole pentru care se mai găsesc încă bilete (în momentul scrierii acestui articol), care merită nu mai puțin decât altele să fie văzute.
Una dintre personalitățile cele mai puternice, incisive și controversate din teatrul european contemporan, Milo Rau este un regizor de teatru și film, jurnalist, dramaturg, eseist elvețian.
Festival Universitar de Teatru și Film de la Cluj a fost un mix intens de spectacole, dezbateri și ateliere, care au creat o legătură vie între studenți, absolvenți, cadre didactice și oameni de cultură.
Centrul de Teatru Educațional Replika, care de 10+ ani pune luminile rampei pe comunități vulnerabile, a fost recent amenințat cu închiderea de către politicieni. De ce avem nevoie de astfel de spații culturale și ce pierdem pentru că nu avem o strategie națională coerentă de promovare a accesului la cultură sau sprijin pentru independenți?
★★★★★☆☆☆☆☆
The Seer / Vizionara este o incursiune în inima terorii, dublată de o perspectivă exterioară care investighează fascinația omenirii pentru violență și de o autoreflecție asupra exploatării artistice a acesteia.
Horror pe scenă, gânduri despre bunica și o întâlnire a lumii vechi rurale românești cu lumea nouă urbană occidentală.
Câte impresii încap într-o singură zi la FITS — sau de la Victor Rebengiuc vorbind candid despre moarte și teatru absurd la Cristian Mungiu și complexele românilor, Kathleen Turner la Hipodrom și ce se mai citește în Ziarul Orizontal al lui Dan Perjovschi.
Două spectacole de la FITS, „Perfecțiunea circului” și „Non-stop conjugal”, vorbesc, fiecare în felul său, despre ce înseamnă să construiești o relație: cu trupul, cu partenerul, cu publicul.
Ce (nu) uită și ce iartă Tatiana Țîbuleac? Despre ce e vorba în cartea la care lucrează acum și, mai ales, va mai scrie ficțiune? O conversație între două scriitoare, despre, printre multe altele, mame, iubire și limba moldovenească.
