Actual

Cea mai cinică iubire din an

Rating Scena 9 ★★★★★☆☆☆☆☆

de Alex Mircioi, fotografii de Adi Bulboacă

Cea mai călduroasă zi din an este debutul în teatru (regie şi dramaturgie) al lui Bogdan Theodor Olteanu, după trei scurtmetraje (Duminică dimineaţă, Lampioane chinezeşti şi Dumnevoastră, tu). Pe scurt, povestea este un 24h romance între un jurnalist şi o fată-de-bani-gata-devenită-trophy wife-devenită-femeie-divorţată.

El (Alexandru Ion) şi Ea (Victoria Răileanu) se cunosc în sala de aşteptare a unui spital şi ajung, după un lung şir de tatonări, să petreacă o zi (şi încă cea mai călduroasă din an) împreună, o zi de sex-fără-obligaţii şi de simulare a unei relaţii. Interacţiunea lor e bizară de la început – el o abordează fascinato-placid şi ea răspunde iritato-acid. El o tot întreabă de ce îi vorbeşte ca şi cum ar fi certaţi, ea continuă să-l respingă rece. Până la urmă, mai mult sub forma unei provocări, merg acasă la el (ea ajunge dintr-o casă somptuoasă din Libia în umilul Drumul Taberei).

Aflăm încet-încet povestea ei de viaţă, dar el rămâne mai închis – răspunsurile lui sunt mereu scurte şi lipsite de detalii sau menite să o zgândăre pe ea să răspundă. Ajutorul în a-l înţelege vine din nişte inserţii video care despart scenele în care El discută cu o psiholoagă/jurnalistă (interpretată de Ioana Bugarin). Sunt mai degrabă monologuri care acţionează ca un discurs interior (retrospectiv, căci acestea se întâmplă după ziua cea mai călduroasă), în care El vorbeşte despre partida de sex cu Ea, despre relaţii trecute, filozofii erotice etc. Cu toate astea, El rămâne o figură destul de amorfă, un fel de recipient în care rezidă toate aceste păreri&experienţe, fără să ia o formă neapărat umană până la final – pe scurt, nu cunoşti personajul.

Psihologia Ei se deşiră, însă, treptat (dar sigur) în faţa ochilor noştri, prin răspunsuri (când voluntare, când involuntare) la întrebările sau impulsurile lui. Deşi Ea pare să conducă scenele, prin răspunsuri tăioase şi comeback-uri acide, tatonările lui molcome sunt, de fapt, cele care setează traiectoria discuţiilor lor. Asta nu schimbă faptul că Ea este o prezenţă mai substanţială/cu substanţă pe scenă, că – deşi lipsa de comunicare cu El se încearcă a fi suplinită prin materialele video – Ea este prezenţa din spectacol pe care o înţelegi. Înţelegi de ce este acolo, cine este, de ce face ce face şi de ce a făcut ce a făcut, pe când el pare să devină din ce în ce mai opac.

That being said, ce vedem este un joc de o oră şi jumătate între doi oameni incompatibili – şi nu pentru ca ea e materialistă şi el un jurnalist modest sau pentru că ea nu poate fi fidelă (căci nici el, aflăm mai târziu, nu poate). Ci pentru că, în definitiv, în afara tatonărilor lor şi discuţiilor despre lucruri imediate, nu pot lega un punct comun. Nici măcar faptul că sunt relaxaţi cu normele monogamiei nu îi uneşte prea tare. E o perspectivă destul de cinică asupra unei poveşti de dragoste, căci este, practic, un joc care nu o să ajungă nicăieri.

O bună parte din spectacol nu ştii dacă sunt doi oameni care abia s-au cunoscut sau un cuplu eşuat care joacă un joc în care-și revarsă problemele anterioare. El o întreabă de ce se comportă ca şi cum ar fi certaţi, ea se joacă de-a sarcina, el îşi mărturiseşte o poveste cu o fostă şi o sarcină etc. Sunt momente în care această escapadă pare să fie, de fapt, o mascaradă gata-gata să fie dărâmată de probleme din trecut. Însă, acest nivel kind of meta, a la Copie conforme, mi-a fost infirmat de autor. Şi, chiar dacă ăsta nu este contraargumentul suprem, unghiul nici nu e neapărat susţinut în spectacol (deşi există destul material în piesă) - miza stă mai mult în explorarea interacţiunilor reale (whatever that still means) ale unor personaje reale. 

Dacă vreţi să vedeţi un romance cinic şi destul de întunecat, cu doi actori foarte mişto, puteţi să mergeţi pe 18 sau 26  ianuarie la Apollo111 să check it out

 

Cea mai călduroasă zi din an

Cu: Alexandru Ion, Victoria Raileanu, Ioana Bugarin 
Scenografie și costume: Alexandra Panaite
Film: Tudor Vladimir Panduru (imagine), Roxana Mărăloiu (montaj), Claudiu Mărginean (priză directă), Lucian Iordan (colorizare) 
Sunet: Mihnea Bogoș
Lumini: Radu Tancău și Marius Nițu
Voci: Camelia Pintilie, Vladimir Purdel, Mădălina Stoica, Alexandru Ivănoiu, Eva Cosac
Asistență regie: Ilinca Prisăcariu
Fotografie: Adi Bulboacă
Text și regie: Bogdan Theodor Olteanu

O co-producție Apollo111 și Venetic

text de

  • Alex MircioiAlex Mircioi

    Scrie critică de film şi teatru. Îi plac frazele lungi, arta queer şi tot ce-i mai pretenţios pe lume.

fotografii de

23 November 2017 ora 11:00



X Revista Scena9