Teatru / Nostalgie
Despre alergatul-madlenă
Adi Bulboacă, Alex Mircioi
„Aleargă” este o meditaţie ritmată asupra vieţii care s-a prăfuit şi despre cum facem să ieşim din rutină.
Scrie critică de film şi teatru. Îi plac frazele lungi, arta queer şi tot ce-i mai pretenţios pe lume.
„Aleargă” este o meditaţie ritmată asupra vieţii care s-a prăfuit şi despre cum facem să ieşim din rutină.
★★★★★☆☆☆☆☆
Ana Mărgineanu şi Ştefan Peca iau la puricat anul 2007, ne arată nişte poveşti mişto şi vor să vadă dacă ne mai amintim ceva de-atunci.
★★★★★☆☆☆☆☆
La fel ca Republica Malvati, Kepler 438b se scufundă încet-încet, până când ajunge complet sub nivelul mării.
★★★★★☆☆☆☆☆
În „Foreplay”, două adolescente rămân însărcinate înainte să-şi dea BAC-ul. În sală, le urmăresc nişte copii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un El şi o Ea se plimbă dintr-o cameră de așteptare, într-o garsonieră din Drumul Taberei, apoi într-o cafenea din parc şi trăiesc o poveste de dragoste sortită eşecului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Nu tot ce spune Adina Lazăr în „Pena” e nou, dar tot e mişto. Veniţi de citiţi, apoi mergeţi să vedeţi.
Am fost la Cluj, la cea de-a zecea (și ultima) ediție a festivalului TdI, și-am adunat de-acolo niște spectacole la care ar fi mișto să mergeți.
★★★★★☆☆☆☆☆
Două spectacole care mi-au plăcut la Festivalul Național de Teatru vorbesc despre capital, despre distrugere, despre destine falimentare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Trei spectacole foarte diferite care vorbesc despre speranţă şi mecanismele ei absurde, despre lipsa de comunicare sau despre destine umane tragice.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.