Actual

Corpuri între granițe

Rating Scena 9 ★★★★★☆☆☆☆☆

de Oana Stoica

Unul dintre evenimentele Sezonului România-Franţa 2019 are loc la Bucureşti, în 24 şi 25 aprilie, Déracinés / Rupți din rădăcini este un spectacol care explorează fenomenul migraţiei în Europa de Vest, în contextul afluxului de refugiaţi politici din Orientul Apropiat şi a celor economici din Europa de Est. 
 
Creat de actorul Bogdan Zamfir (text, regie, interpretare), spectacolul se adresează în primul rând Occidentului, care se sufocă, nu doar fizic şi economic, incapabil să mai absoarbă imigranţi, ci şi moral, prin reactivarea unor mentalităţi şi atitudini discriminatorii precum superioritatea de clasă şi rasă, prejudecăţile privind Orientul, islamofobia, rasismul. Déracinés / Rupți din rădăcini inventariază traseele obligatorii pe care le parcurge un imigrant pentru a se integra în ţara de adopţie şi recuperează o arhivă de discriminări, directe sau discrete, pe care statul, prin funcţionarii săi, le aplică în relaţia cu „invadatorii". Aparatul birocratic pune în practică, de fapt, stereotipiile mentalului colectiv dominant, care judecă superficial, punând rapid „etichete" şi transformând oamenii în produse de serie. 
 
Zamfir remarcă încă un fenomen dureros: transferarea acestei stări, de dominaţie a majorităţii locale asupra minorităţii „străine", în interiorul comunităţii imigranţilor. Se reproduce astfel, în relaţiile dintre refugiaţi, formatul societăţii vestice, cu prejudecăţi şi clase sociale, generând noi straturi de discriminare. Statutul unui imigrant se configurează în funcţie de mai multe puncte de reper: el este pe treapta de jos în raport cu majoritatea din ţara de destinaţie şi poate fi tot acolo şi în propria comunitate, unde vechimea în noua patrie şi nivelul de integrare îi pot stabili locul pe scara socială. Aspiraţia generală a imigrantului este de a avea un statut echivalent cu cel al majorităţii, de a fi recunoscut ca aparţinând locului, de a neutraliza eticheta de „străin".
Foto: Irina Moraru
„N 3: (insistent) Când înveți o limbă nouă, începi cu primele două cuvinte cele mai importante: A FI și A AVEA.
N 1: Nu, A AVEA și apoi A FI.
N 3: Ba nu! A FI și după aceea A AVEA.
N 1: Dacă nu AI nimic, nu EȘTI nimic. 
N 2: (timid) Am putea sa începem cu verbul A MÂNCA, verb de grupa întâi. Dacă mănânci, EȘTI și înseamnă că AI ȘI DIN CE. 
N 3: (Lui Benjamin) Spune EU SUNT. 
 
BENJAMIN NU RĂSPUNDE
 
N 2: Fă și tu un efort, aici nu se acceptă ratații. Te primesc doar dacă îți merge mintea. Îi vor alege pe cei inteligenți și descurcăreți."
 
Există o anume poezie a textului, rezultată din conversaţiile funcţionari - imigranţi, din ritmul întrebare / răspuns / tăcere / gând, din alternanţa limbajului oficial cu cel intim, liric. Personajele nu au nume, ci identităţi care se raportează la ţara de destinaţie - Celălalt, Ea 1 şi Ea 2, Străinul fără nume, Un funcţionar etc. Există un singur nume, al unui personaj care îşi arogă o identitate falsă, din noua patrie, dar eşuează în a se integra, rămând doar cu numele de împrumut. Pentru că joacă personaje - prototip, performerii sunt neutralizaţi identitar (costume casual, cenuşii), aşa cum şi naraţiunile, create prin observarea realităţii, nu se transformă în poveşti, ci în situaţii-tip, generale, reprezentative pentru un anume grup. Spaţiul şi timpul sunt la rândul lor simbolice: Europa, astăzi. 
 
Scenografia se crează din două elemente, câteva scaune desperecheate (obiectul echivalent al fiinţei) şi subtitrarea (spectacolul se joacă în franceză, română şi romani, cu supratitrare în română și franceză). Unele personaje vorbesc în franceză, altele în română sau romani, astfel că nu se pot înţelege. Unele refuză să vorbească limba maternă, altele nu ştiu să vobească limba de adopţie - eul fragmentat se verbalizează, limba este o latură intimă a identităţii. Personajele asimilate vorbesc în cor (sunt „integrate"), unui personaj doar i se aude vocea, iar altul doar „scrie" (apare numai subtitrarea), în timp ce corpul lui ocupă spaţiul în tăcere (reprezintă o amputare a vocii, o scindare a identităţii între gând şi corp, dar şi o schimbare performativă menită să dinamizeze performance-ul). Uneori, discriminarea din patria adoptivă este doar prelungirea discriminării de acasă, iar oamenii rămân suspendaţi între răul de acolo şi cel de aici. 
 
Spectacol lucid, care refuză estetizarea, Déracinés / Rupți din rădăcini prezintă confruntarea dintre o Europă confuză, scindată între discursul umanist şi frica de a-şi pierde confortul, şi imigranţi, pentru care nu pare să existe nicăieri un „acasă". Aflată în criză, Europa „noastră", dar nu şi „a lor", ar putea deveni Europa nimănui. 
 
 
24, 25 aprilie, ora 19.30, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti 
Rupţi din rădăcini / Déracinés
Text și regie: Bogdan Zamfir
Cu: Audric Chapus, Fanny Cuvelier, Zita Moldovan, Annah Schaeffer, Bogdan Zamfir
Asistent de proiect: Ioana Gonțea 
Lumini: Alexandros Raptis, Ionuț Cherana 
Eveniment organizat în cadrul Sezonului România-Franţa 2019
 

Bogdan Zamfir este un actor de origine română. Activitatea sa se desfășoară, în cea mai mare parte, în spațiul francofon (Franța și Belgia). A colaborat cu Joël Pommerat, Gianina Cărbunariu, Christophe Sermet (teatru), Lucie Borleteau, Xavier Giannoli, Jean-Pierre și Luc Dardenne, Radu Jude.
 
Foto main: Ioana Gonțea
X Revista Scena9