Actual

Hikikomori meets Andy Warhol

Rating Scena 9 ★★★★★☆☆☆☆☆

de Cătălina Miciu

Pentru câteva seri la rând, vitrina de la Kube Musette, de pe Calea Victoriei din Bucureşti, a ținut loc de sală de spectacol pentru un performance inedit - Nicoleta Lefter (live), însoțită de vocea lui Emil Măndănac și a Ralucăi Aprodu, de muzica live a lui Vlaicu Golcea, de construcțiile colorate ale Cristinei Milea și de proiecțiile video ale lui Mihai Păcurar, ne-a introdus în lumea unui hikikomori. Fenomenul, cunoscut mai degrabă în Japonia, de unde a și pornit, se manifestă prin retragerea din viața socială a persoanelor tinere, care mențin contactul cu lumea exterioară numai prin intermediul Internetului.

Personajul Nicoletei, o puștoaică japoneză, decide să-și trăiască restul vieții în camera ei, spre totala indignare a mamei (vocea acesteia se aude dintr-o pungă și pe alocuri prinde inflexiuni de monstru). Singura legătură cu exteriorul sunt chat apps, în care discută cu necunoscuți, poate tot hikikomori ca și ea, iar singurele ei preocupări sunt introspecția și încercarea de-a înțelege deciziile celor din jur - în special pe cele ale mamei sale, care este opusul a tot ceea ce este ea.

Trăiesc aici cu mine însămi și deja una dintre noi e în plus.

Conceptul instalației a fost gândit de Vlaicu Golcea, aflat la prima încercare de acest gen. Dacă nu îl știți pe Vlaicu, sigur muzica lui vă este foarte cunoscută (a compus pentru o sumedenie de spectacole de teatru - follow the link, sunt și piese la download). Hikikomori e proiectul lui integral, pentru care a strâns o mână de artiști ce ies cu ușurință din zona lor de confort. Nicoleta Lefter, care face o Nina excepțională în Pescărușul de la Odeon, e una dintre puținele actrițe de teatru clasic care experimentează și zona de performance (are și unul despre autism, jucat prin locuri neconvenționale); în Hikikomori trece lejer de la stări copilărești la unele adolescentine, reușind să redea foarte bine permutările unui personaj care pare că vrea să pună stop timpului. E-un monolog viu, asta și pentru că muzica lui Vlaicu te face să ții continuu ritmul cu degetele, dar și pentru că proiecțiile lui Mihai recreează lumea mică, virtuală, a acestui hikikomori. 

“Mi-ar plăcea ca oamenii care văd spectacolul să-și ia mai mult spațiu cu ei înșiși, să se distanțeze mai mult de reflexele sociale, să fie mai curioși, mai toleranți cu alții și mai iubitori cu sinele”, îmi spune Vlaicu. “Să chestioneze mai mult ceea ce fac și de ce o fac. Să vadă cât mai mult și cât mai diferit pentru a putea alege în cunoștință de cauză. Și de ce nu, să iasă mai des din casă și să întâlnească oameni reali cu care să aibe relații reale.” Recunosc, pe mine m-a fascinat spectacolul și pentru că din vitrina de la Kube Musette puteai vedea și strada - toți oamenii, cu copii, biciclete, câini, care au trecut în decurs de o oră pe lângă noi: unii, curioși, s-au oprit și-au încercat să audă ce se juca, alții, grăbiți, au trecut aruncând priviri pe furiş, jenaţi. Hikikomori prezintă o realitate despre care nu ne gândim că există sau pe care ne-o imaginăm uneori, când suntem prea apăsați de tot ce-i în jur.

 

Următoarele reprezentații ale instalației vor avea loc pe 29 și 30 septembrie, la Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca, și pe 4 octombrie, la Centrul Multicultural al Universității Transivania din Brașov. Intrare liberă, dar cu rezervare. Un proiect cultural co-finanțat de AFCN.

 

Foto main: Adi Bulboacă

 

HIKIKOMORI
instalație performativă bazată pe textul dramaturgului austriac Holger Schober

Concept, sound design: Vlaicu Golcea
Instalație, costume: Cristina Milea
Video, graphic-design: Mihai Păcurar
Performance live: Nicoleta Lefter
Performance audio: Emil Măndănac, Raluca Aprodu
Asistent instalație, costume: Gabriella Spiridon
Traducere: Ciprian Marinescu
Discuții-atelier (filosofie și psihanaliză): Claudia Vîlceanu
Comunicare internațională: Cornelia Winkler

HOT DOG. Foto: Mihaela Tulea

HOT DOG, cea mai recentă producție de la Linotip, ilustrează cumva societatea de consum din care nu mai vrea să facă parte un hikikomori. Patru personaje, toate copii fidele ale lui Andy Warhol, sau poate chiar Andy himself și trei copycat-uri, se fac cu greu remarcate într-o lume tapetată cu logouri celebre, în care răsună sloganuri supercunoscute (gen Gândim la felEsența mișcării, Viitorul sună bine, I’m lovin’ it, Transpirația strică reputația etc.). Fiecare dintre cei patru se luptă prin dans (minunat, de altfel) pentru atenția noastră - de exemplu, spectatorii sunt invitați să liciteze pentru banana lui Andy Warhol, despre care se presupune că a fost atinsă de artist, aluzie la licitațiile cu astfel de artefacte ale culturii pop.

An artist is somebody who produces things that people don’t need to have.

Parcă nimic nu e luat în serios în spectacolul lui Massimo Gerardi, lucru care-ți provoacă râsul, dar totodată îți creează și gustul amar că societatea asta consumă din noi cu fiecare zi. Dansatorii trăiesc în plastic, imită viețile lui Barbie și Ken, toate mișcările lor devin cu timpul mecanice, repetitive, hainele pe care le îmbracă sunt realizate din pungi ale magazinelor-brand, poartă pe ei pancarte cu texte pe care le auzim în jur sau le spunem și noi fără să ne dăm seama - I have a social disease, I have to go out every night / I am a deeply superficial person / The most exciting attractions are between the opposites that never meet.

Universul sonor e foarte bine închegat, dansatorii sunt o bucurie pentru ochi - eu pe Ioana Marchidan aș vedea-o mereu pe repeat -, iar spectacolul cu totul e-o pastilă comprimată a multor ore de pauze publicitare + cultură pop.

Spectacolele astea două mi-au confirmat a-nu-știu-câta oară ce diversă și mișto e lumea în care trăim - sunt oameni care decid că universul persoanei lor e tot ce contează (pe baza unui spectru autist, ar spune unele studii), dar sunt și oameni pentru care viața lor perfectă depinde de cât de mult se desfășoară în văzul lumii. 

 

Următoarele reprezentații ale spectacolului HOT DOG vor avea loc pe 17 și 23 octombrie, la Linotip Centru Independent Coregrafic din Bucureşti. Bilete aici. Spectacol produs în cadrul proiectului Focus, organizat de Linotip Centru Independent Coregrafic, co-finanțat de AFCN.

 

HOT DOG

Coregrafie/Dramaturgie/Concept Scenografie: Massimo Gerardi SubsTanz
Distribuție: Ioana Marchidan, Irina Strungăreanu, Arcadie Rusu, Daniel Alexandru Dragomir
Muzica: Alexandru Suciu
Light Design și Scenografie: Hermina Stănciulescu

X Revista Scena9