Actual

Dumnezeu e cel mai tare (și alte povețe de la Jordan Peterson)

Rating Scena 9 ★★★★★☆☆☆☆☆

de Mihai Iovănel

Jordan Peterson este un psiholog canadian de orientare conservatoare care s-a transformat în ultimii ani într-un VIP mediatic. Clipurile lui încărcate pe Youtube au sute de mii de vizualizări, unele trecând de milion.

12 reguli de viață e a doua lui carte, scrisă la comanda unei editoare care a vrut să profite de valul de popularitate provocat de Peterson. Prima, Maps of Meaning, nu atrăsese cine știe ce atenția, fiind considerată chiar de autor prea stufoasă. Draftul pentru 12 reguli de viață a fost o listă  de sfaturi „de viață” plantată de Peterson pe site-ul Quora. Lista a strâns 120 000 de vizualizări și a provocat comentarii de genul „În mod categoric voi tipări lista asta și o voi folosi ca punct de referință. E pur și simplu fenomenală” și „Tocmai ai cucerit Quora. De-acum putem închide liniștiți site-ul”. Peterson citează aceste reacții cu o mândrie prost disimulată ca modestie. În fine, acea listă a stârnit interesul editoarei de care vorbeam și așa s-a născut noua carte a lui Peterson.

Noua carte a lui Peterson este, după cum arată și titlul, o listă de 12 sfaturi adnotate. Iată-le:

„Regula 1: Stai drept și trage umerii înapoi.

Regula 2: Ai responsabilitatea de a te ajuta; comportă-te ca atare.

Regula 3: Împrieteniți-vă cu cei ce vă doresc numai binele.

Regula 4: Compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent.

Regula 5: Nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva.

Regula 6: Fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea.

Regula 7: Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante (și nu pe plăcerile imediate).

Regula 8: Spune adevărul – sau cel puțin nu minți.

Regula 9: Pornește de la premisa că s-ar putea ca persona pe care o asculți să știe ceva ce tu nu știi.

Regula 10: Fii precis în exprimare.

Regula 11: Lasă-i pe copii în pace când fac skateboarding.

Regula 12: Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâi-o.”

Pe scurt, chestii banale, de găsit cam în orice manual motivațional. Diferența o fac personalitatea lui Jordan Peterson și agenda lui ideologică.

Personalitatea lui Peterson este una pasiv-agresivă. Pe de o parte Peterson joacă pe cartea psihologului simplu și modest, cu o vastă experiență clinică și personală (apar numeroase povestioare din viața lui menită să stabilească contactul cu cititorii și să-i atragă simpatia acestora), bun soț, bun tată, bun creștin, cu lecturi solide de filozofie și de literatură clasică. Toate aceste atuuri sunt mizate – și aici intervine componenta agresivă – pe promovarea agendei ideologice conservatoare a lui Peterson. Ajung imediat și la ea, dar deocamdată să rămânem la CV-ul autorului.

Ca vorbitor pe Youtube, Peterson are o carismă care-i atrage vizualizări și din zona celor care nu-i sunt neapărat suporteri. Omul are o inteligență speculativă care-i permite nu o dată să sesizeze chestiunile mai tricky din discursul adversarilor săi. În scris însă este mult mai puțin spectaculos, Atât stilistic („bolovănos” este un adjectiv potrivit), cât și intelectual. De pildă, lecturile lui din literatura clasică (Frații Karamazov etc.) sunt utilizate în cel mai pur sens conservator – ca lecții de viață oferite nouă de înaintașii noștri iluștri (pe care, firește, Peterson ni-i intermediază).

Cât despre filozofia lui – haha. Folosește cu aplomb concepte ca „Ființă”, dar face niște conspecte din Heidegger care arată în chipul cel mai clar (de pildă prin confuzia dintre Sein și Seiende) că n-a înțeles nimic – sau mai bine zis că a reținut din el cam cât ar reține o babă cucernică sau un moș cucernic din Kant: o chestie în fața căreia îți faci cruce. Nici din Derrida, pe care pretinde că-l demască (întrucât vede în el vârful de lance al postmodernismului), nu înțelege mare lucru, din moment ce crede că Derrida este marxist. Dar nici măcar bagajul său intelectual în materie de psihologie nu este prea spectaculos, din moment ce Peterson, profesor de psihologia în secolul al XXI-lea, trimite la înaintare moaștele lui taica Jung, centrându-i baloane de tipul:

„Ordinea este șarpele alb, principiul masculin; Haosul este contrapartea lui neagră, principiul lui feminin”.  

În această supă destul de indigestă, amestec de flecăreală cu pretenții și de povestioare cu tâlc,  Peterson mai aruncă și niște concepte așa-zis evoluționiste („selecție” etc.), probabil ca să pară mai „științific”. Doar că evoluționismul său se dovedește un simplu darwinism social,  reductibil la „ierarhiile dominării [reprezintă] un aspect aproape etern al mediului”.

Toate acestea schițează deja agenda ideologică a lui Peterson, reductibilă în latura ei negativă  (=dușmanii pe care-i identifică) la:

  • postmodernismul, împreună cu relativismul său, este rău și marxist (se pare că nimeni nu i-a spus lui Peterson că postmodernismul și Jacques Derrida au murit de mult; la ce bun să-l tulbure?);
  • corectitudinea politică este diavolul pe pământ;
  • feminismul nu e nici el mai breaz.

Dar iată și partea pozitivă a agendei lui Peterson (ideile pentru care pledează):

  • Dumnezeu este cel mai tare din parcare;-
  • diferențele de gen reflectă o ontologie cu care nu e bine să te pui (Ființa!): bărbații sunt bărbați, femeile sunt femei, și fiecare ar trebui să-și vadă lungul nasului (mai ales femeile, principalii agenți ai pussy-ficării Bărbatului pe care o deplânge Peterson);
  • realitatea are o structură ierarhică naturală pe care nu e bine să o corijezi cultural prin feminisme, stângisme și alte prostii;
  • e ok să folosești violența împotriva copiilor.

Citind cu plictiseală cartea lui Peterson, la un moment dat mi-a picat fisa că tipul este un fel de Dughin: la fel de semidoct, la fel de carismatic, la fel de conservator, la fel de obsedat de postmodernism, la fel de prost. Recomand cu căldură 12 reguli de viață suporterilor mai selecți ai Coaliției pentru Familie.


Jordan B. Peterson, 12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru, traducere de Florin Tudose și Vlad Vedeanu, Editura Trei, 2018, 424 pagini

Imagine principală: Jordan Peterson la Universitatea din Toronto, martie 2017. Via Wikipedia.

X Revista Scena9