În primăvara lui 2019, am început să lucrez la un documentar audio despre cum își amintesc Revoluția din 1989 oameni care atunci erau, la fel ca mine, copii sau adolescenți. Sunt ultimele generații care își mai amintesc viața în era Ceaușescu și care s-au maturizat în ultimii 30 de ani odată cu democrația în care trăim. Am vrut să înțeleg mai bine ce a însemnat pentru ei să prindă pe viu un cutremur politic violent și ce urme a lăsat în viețile lor trecerea de la comunism la capitalism. 

Revoluția copiilor este rezultatul acestor câtorva luni de căutări prin amintirile pe care mi le-au încredințat 17 oameni din Timișoara, București, Sibiu și alte câteva orășele unde gloanțele s-au auzit doar la TV. Am descoperit în memoria lor momentele când vestea electrică a primelor proteste s-a răspândit în casele Timișoarei și am aflat cum miroseau străzile când s-a strigat „Libertate!”. Am ascultat povești despre cum, de la geam, copiii se uitau la gloanțe ca la artificii, și despre tați care stau de pază în  blocuri baricadate de frica teroriștilor. 

Am întâlnit oameni pentru care Revoluția înseamnă, înainte de toate, o traumă adâncă, de care au devenit conștienți abia la maturitate. Pentru puștii care atunci și-au văzut părinții omorâți, care și-au căutat apropiații prin spitale sau au fost chiar ei împușcați, societatea amețită de tranziție n-a avut nici timp, nici înțelegere. Despre fricile, angoasele și anxietățile de care au suferit sute de copii după Revoluție, am stat de vorbă cu un medic psihiatru care a fost de gardă la Timișoara în decembrie 89.   

Din amintirile celor pe care i-am întâlnit, am construit o istorie subiectivă a celei mai radicale schimbări pe care societatea românească a trăit-o în ultimele decenii. Prețul s-a ridicat la moartea a aproape o mie de oameni și rănirea a peste două mii de persoane. Abia luna trecută, la 30 de ani fără șapte zile de când au izbucnit protestele din Timișoara, a început la București procesul Revoluției. Câteva sute dintre cei 5.000 de oameni citați în dosar s-au adunat la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru acest proces-mamut și răs-amânat, despre care puțini mai cred că va aduce, în cele din urmă, dreptatea. 

În contextul acestui eșec al justiției, când manualele expediază regimul comunist din România în câteva pagini și Revoluția în câteva paragrafe, iar în jurul acestui eveniment s-a creat un haos de informații prin care cu greu se poate naviga, e important să să recuperăm pe cât posibil memoria acestui eveniment capital de la cei care au trăit-o. Amintirile lor, unele îndulcite de copilărie, altele întunecate de traume, sunt cea mai directă cale spre momentul care ne-a schimbat lumea în care trăim. 

Începând de astăzi, veți putea asculta Revoluția copiilor în patru episoade, pe care le vom publica în următoarele două luni. Înainte să ne întoarcem cu puștii de atunci pe străzile Timișoarei, în piețele din București și pe ecranele televizoarelor cu Revoluția în direct, am vrut să aflu cum a arătat viața lor înainte, în regimul pe care l-au văzut prăbușindu-se. Episodul 1: Ultimii șoimi e un puzzle sonor despre ce însemna să fii copil sau adolescent în comunism, pe care-l puteți asculta mai jos și, începând cu zilelele viitoare, în toate aplicațiile voastre pentru podcasturi.

În următorul episod, ascultăm de la zece povestitori cum s-a aprins Revoluția în decembrie 1989 în centrul Timișoarei, cum e să-ți vezi mama împușcată și cum arătau spitalele după primele încercări ale puterii de a înăbuși revolta.  Episodul 2: Azi la Timișoara va fi publicat pe 16 decembrie.

Puteți afla mai multe despre Revoluția copiilor și despre cei 17 povestitori, din secțiunea Scena9.ro/revolutia-copiilor. Tot aici veți putea găsi în perioada următoare mai multe materiale adunate pe parcursul documentării. 

Podcastul poate fi ascultat și în aplicațiile Spotify și Stitcher, iar în curând va fi disponibil și în Apple Podcasts.