Teatru / Migrație

Năravul bărbaţilor Tocilescu

De Cătălina Miciu, Fotografii de Adi Bulboacă

★★★★★☆☆☆☆☆
Publicat pe 8 noiembrie 2017

Pe Alex Tocilescu îl știți sigur - e tipul ăla care face ravagii pe facebook cu pozele și discursurile pisicilor sale, care-a lansat de curând al doilea volum de proză scurtă, care e șef în blocul în care locuiește, care are mereu ceva de zis despre lumea în care trăim, fie că e vorba despre situația politică locală, traficul bucureștean sau scandalurile recente din media (#metoo). Unul dintre textele sale recente a fost nominalizat la categoria Opinie a Premiilor Superscrieri. Textul ăsta, despre întoarcerea lui în țară când toți prietenii lui au început încetul cu încetul să emigreze, are aceeași temă cu textul spectacolului Bun de export, realizat la POINT.

Îl citesc de câțiva ani pe Alex - e witty, funny, ironic, bun pe dialoguri; cumva era doar o chestiune de timp până când urma să scrie o piesă de teatru (dacă luăm în considerare și faptul că e fiul lui Alexandru Tocilescu, unul dintre cei mai apreciați regizori de teatru ante și post ’90). Iată că a făcut-o și i-a ieșit o poveste despre bărbații din familia Tocilescu și viața la bloc, o istorie de familie pusă în contextul social și politic ai ultimilor 70 de ani, presărată din plin cu umor și dusă pe alocuri într-o zonă semifantastică, același gen pe care îl folosește și în proză.

Tocilescu ar trebui lăsat să iasă din țară. Sunt convins că se va întoarce. Are nevoie de cercul său de prieteni și admiratori, pe care în Europa de Vest nu îl va regăsi. Vrea să fie iubit și adorat, și știe că asta poate avea doar în România. Impactul cu societatea din Europa de Vest și cu scena culturală de acolo îl va dezamăgi.

Catinca Drăgănescu (despre ale cărei excelente spectacole am scris aici și aici) alege să prezinte cele aproximativ 12 personaje din text doar cu patru actori. O bănuiesc că îi place să se joace cu actorii, să îi pună să schimbe fețe, voci, mimică și registre de joc. Folosește aceeași tehnică de care s-a folosit în ROVEGAN - scenografia lui Omid Ghannadi (patru scaune și două neoane cu textele bun de export - bun de import) îi conferă tot spațiul de joc și joacă necesare.

Textul e dinamic, trece prin trei generații și epoci diferite (bunicul, medic cu școală la Paris, întors în țară înainte de Al Doilea Război Mondial, tatăl, regizor antisistem, întors după Revoluție, și Alex, scriitor, revenit la începutul anilor 2000), dar se petrece în prezent sau într-un viitor foarte apropiat, când Alex decide să schimbe blocul în care-a copilărit (și implicit țara în care s-a întors după 15 ani), inventând un sistem de pază prin care locatarii să nu mai părăsească blocul și țara. Personajul crede cumva că stă în sângele bărbaților din familia lui să se întoarcă mereu de unde au plecat. În plus, îi e ciudă pur și simplu că acum, când el s-a întors, ceilalți decid să plece; vrea oameni alături de care să schimbe țara asta în bine.

Scenetele sunt savuroase - preferata mea e cea dintre Alecu și Lutzy, pe malul Senei, jucată impecabil de Alexandru Zob și Silvana Negruțiu -, iar Alex știe să dozeze textul în aşa fel încât să lase loc de înduioșare printre hohotele de râs. Pe mine, textul ăsta jucat deloc pretențios m-a cam atins - cu câteva săptămâni în urmă, luasem decizia să mă mut la Viena. Statisticile spun că, anual, aproximativ 200.000 de români decid să-și continue viața în străinătate, dar nu spun și câți se întorc, așa, ca Alex, pentru că simt că trebuie și pot schimba ceva în România. În spectacol, cel mai bun prieten al lui Alex pleacă din țară, în viața reală toți avem pe câte cineva dincolo. Spectacolul te lasă să fii empatic și cu cei care pleacă, și cu cei care rămân, dar mai ales cu cei care se întorc. Textul te ajută să-ți spui că poate vei face și tu asta cândva și va fi cea mai bună decizie - că întoarcerea nu înseamnă capitulare în fața a ceea ce e dincolo, ci doar o asumare a faptului că trebuie să fii parte din schimbare și luptă. 

Bun de export este despre familia Tocilescu, dar este într-o mare măsură și despre cei care cred că lucrurile pot fi schimbate în bine și în România, uneori cu prețul binelui personal.

 

Spectacol văzut în cadrul Platformei Internaționale de Teatru București #4. Avanpremiera și premiera spectacolului Bun de export vor avea loc pe 8 și 9 decembrie, la POINT.

 

Bun de export

Text: Alex Tocilescu 
Regie: Catinca Draganescu 
Scenografie: Omid Ghannadi  
Cu: Crina Ene, Silvana Negruțiu, Costin Dogioiu, Alexandru Zob

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK