Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context.
Într-o lună avem copii între 12 și 14 ani, în cealaltă lună între 10 și 12. Acum copii de 10 - 12 ani au avut de citit Odd și Uriașii de Chiciură, scrisă de un clasic în viață al genului, Neil Gaiman.
Mai e cineva care nu l-a citit sau nu a auzit de Neil Gaiman? Nu cred… Și dacă nu i-ați citit cărțile, cu siguranță ați văzut măcar una dintre ecranizările după Coraline sau Stardust sau, mai nou, seria Sandman apărută anul trecut pe Netflix – iată cum se măsoară succesul unui autor contemporan, după numărul ecranizărilor sale! Cu o carieră prolifică de autor de proză scurtă, romane (inclusive grafice), benzi desenate, scenarii și chiar teatru radiofonic, laureat cu medaliile Carnegie și Newberry pentru același titlu (Cartea cimitirului, 2008) Neil Gaiman chiar nu mai are nevoie de nicio prezentare. Asta înseamnă și că orice carte pe care îi apare numele se vinde instant, indiferent de titlu, numărul de pagini sau chiar subiect. Așa că pentru decembrie am ales un volum micuț, gândindu-mă că ar fi o lectură potrivită pentru grupa de cititori de 10-12 ani. Odd și Uriașii de Chiciură (apărut la Editura Arthur, în traducerea de Alexandra Columban) este o poveste inspirată din mitologia nordică, ilustrată splendid de Chris Riddell, un alt clasic al genului. Se știe că fantasy-urile de inspirație mitologică sunt extrem de populare printre puști, o dovadă fiind și imensul succes al lui Rick Riordan cu seria Percy Jackson și Olimpienii.
La întâlnirea noastră de grup am avut însă surpriza ca toți cei cinci cititori să fi parcurs textul cu un ochi critic, neimpresionați de succesul internațional și de faima autorului, ba chiar să vină cu sugestii de îmbunătățire a finalului! Așa că provocarea mea pentru ei a fost să dezvolte aceste sugestii în încheierea recenziilor lor. Cu mult umor, Andrei Gogioiu îi dă chiar sfaturi „domnului Neil Gaiman” despre cum ar putea să câștige mai multe premii, în timp ce Luca și Ana imaginează finaluri alternative mai convingătoare. Sara mărturisește cinstit că avea așteptări mai mari de la această carte. Tuturor le-au plăcut însă premisa poveștii, atmosfera aspră, nordică, personajele de inspirație mitologică, precum și rezolvarea „pacifistă” a conflictului – în loc de o clasică bătălie dintre bine și rău, avem o confruntare verbală, din care puterea rațiunii și a comunicării ies învingătoare. Eu zic că, una peste alta, e o lectură plăcută pentru o după-amiază din vacanța de iarnă. Iar dacă aveți sugestii sau critici, puteți să-i scrieți direct „domnului Neil”!
🔳 🔳 🔳
Când citesc, ajung în pielea personajelor, de cele mai multe ori. De data aceasta m-am trezit întrebându-mă dacă eu sau cunoscuții mei de aceeași vârstă ne-am descurca să trăim în acele condiții cumplite. Nu prea cred...
Deși se spune că are un nume purtător de noroc, Odd are de dus o viață o viață foarte dură: își pierde tatăl la doar zece ani și imediat după aceea îi este zdrobit un picior. Ca și cum acestea nu ar fi deja prea mult, se alege și cu un tată vitreg bețiv, pentru care un fiu olog e o povară. Nici locurile nu sunt prea generoase, pentru că trăiește în ținuturile vikingilor, într-o natură aspră și sărăcăcioasă. Doar vara și toamna se puteau găsi mure, nuci și pere micuțe. Bărbații din satul lui își petreceau iarna îmbătându-se, trăgând vânturi și luându-se la bătaie. OMG!
Odd și Uriașii de Chiciură
Pentru că în anul poveștii, primăvara nu mai venea și oamenii deveniseră răi unii cu alții, Odd pleacă de acasă fără să știe că pornește într-o călătorie magică. Nu am să desfac tot firul poveștii, dar mi-au plăcut cei trei pe care îi întâlnește – vulpea, ursul și vulturul – pentru că par uneori personajele unui desen animat. Deși sunt zei adevărați, puternici și de temut, au gesturi și replici comice. Și ilustrațiile în creion par caricaturi uneori. Cumva, chiar dacă situația e gravă, a nu lua totul prea în serios ajută.
Dacă eu aș fi fost autorul, aș fi povestit și aventurile drumului înapoi din Asgard. Finalul cărții scrise de mine ar fi fost cu Odd și mama sa într-o Scoție prietenoasă, bucurându-se de darul zeiței Freya pentru el: piciorul sănătos. (Luca Selegean, 11 ani)
🔳
Odd și Uriașii de Chiciură, de Neil Gaiman, cu ilustrații de Chris Riddell, este o poveste captivantă care prezintă aventurile prin care trece Odd, un băiat a cărui soartă nu fusese tocmai bună. Tatăl lui, un viking neînfricat, se aruncase în mare pentru a salva un ponei, dar murise din cauza frigului, a hainelor ude și a apei din plămâni. Deși suferea, Odd nu a vărsat nici măcar o lacrimă. Era tare puternic.
Cu un băiat curajos și hotărât în centrul ei, cartea te captivează cu povestea sa plină de pericole, dar și cu curajul personajului de a înfrunta greutățile. Deși foarte creativă și cu ilustrații bogate, mi-aș fi dorit ca ultima parte a poveștii să fie dezvoltată mai mult, ba chiar să existe un alt final. După părerea mea, cartea s-ar fi putut încheia astfel: Odd și aliații săi au învins Uriașii și au eliberat Asgardul. Odd a devenit erou, și a trăit în pace cu mama sa, călătorind pe ursul său și împărtășindu-și povestea cu lumea vikingă, legenda lui transmițându-se din generație în generație prin viu grai.
Recomand această carte tuturor cititorilor iubitori de mitologie și aventură. (Ana Argatu, 12 ani)
🔳
Cartea lui Neil Gaiman este interesantă pentru că evocă mitologia nordică, dând viață zeităților, punându-le într-o confruntare îndelungată cu Uriașii de Chiciură. Fiecare tabără își folosește puterile neobișnuite în această confruntare: îi transformă pe dușmani în animale, se metamorfozează, își păcălesc adversarii.
La fel de frumoasă este și povestea oamenilor, care dezvăluie preocupările și obiceiurile vikingilor: traiul greu, aspru, munca. Pare că povestea din carte este spusă de primii oameni, cei care încercau să îmblânzească forțele naturii prin basme și legende – Uriașii de Chiciură țin primăvara departe și pun în pericol astfel viața oamenilor și pe cea a animalelor.
Cel mai mult îmi place Odd, băiatul care își pierde tatăl și pleacă la cabana pe care acesta o construise, pentru a se îndepărta de ceilalți oameni. Odd este curajos, îndrăznește să-l ajute pe ursul a cărui labă era prinsă într-un mesteacăn și stă de vorbă cu animalele (ursul, vulpoiul, vulturul), chiar dacă își dă seama că poate fi în pericol. Deși tatăl său nu mai este alături de el, parcă îl inspiră pe băiat, dându-i putere să se descurce în orice situație.
O imagine pe care o păstrez în minte este cea în care Odd se uită în oglinda apei din Fântâna lui Mimir, unde îl vede pe tatăl său începând să cioplească o bucată de lemn, pe care o va termina chiar Odd. Lemnul își conține viitoarea formă, deci, cel care îl sculptează doar dă la o parte ceea ce e în plus. Așa va ciopli Odd chipul mamei sale.
Cred că acest text este centrul unei povești, iar din el se pot naște multe alte povești secundare. De exemplu, aș spune povestea mamei lui Odd de dinainte de a-l cunoaște pe tatăl lui și aș arăta de ce e necesară plecarea lor în Scoția, de la final. Apoi, îmi place ideea că Odd și Uriașul de Chiciură nu au o luptă fizică, directă, dar aș complica aventurile trăite de băiat pe parcursul călătoriei spre Asgard. Astfel ar fi mai mult suspans. În final, aș prelungi drumul de întoarcere acasă a lui Odd, adăugând mici obstacole și descriind locurile prin care trece.
Totuși, faptul că rezolvarea conflictului vine din puterea cuvintelor rămâne un lucru interesant. (Andrei Dinu, 12 ani)
🔳
O carte fabuloasă, cu întâmplări frumoase și personaje cu însușiri ciudate și interesante. Odd era un băiat care trăia într-o țară nordică și avusese o viață bună, până într-o zi, când i-a murit tatăl. După ce mama lui s-a recăsătorit, Odd a plecat de acasă. Pe când se plimba prin pădure, în fața ochilor i se iviră un vulpoi, apoi un urs și un vultur. Odd le conduse pe cele trei animale către o căbănuță în care obișnuia să stea tatăl său. Acolo, auzind animalele vorbind între ele, află că erau de fapt zeii Thor, Loki și Odin, care aveau nevoie de ajutor să se întoarcă în Asgard, împărăția lor cerească, și să-i izgonească de acolo pe Heimdall și pe uriașii săi de chiciură, niște monștri puternici. Era greu pentru un băiat ca Odd să se alăture unei asemenea aventuri, mai ales că avea un picior rupt, dar el a înfruntat provocarea cu o vitejie imensă.
Din punctul meu de vedere, o carte ca aceasta ar putea câștiga multe premii, însă pentru ca asta să se întâmple, ar trebui să fie făcute câteva schimbări. În primul rând, cred că Neil Gaiman ar fi putut dezvolta unele întâmplări, ne-ar fi putut spune mai multe detalii despre unele personaje și ar fi putut folosi mai multe expresii frumoase. Cred că dacă Neil ar fi pus în practică cele menționate mai sus, cartea ar putea fi o capodoperă. (Andrei Gogioiu, 11 ani)
🔳
Odd și Uriașii de Chiciură îmbină într-un mod subtil conflictul interior, generat de dorința lui Odd de a se remarca în ciuda dizabilității și a faptului că este orfan, și conflictul exterior dintre forțele binelui, reprezentate de Odd și zeii nordici și Uriașul de Chiciură, personaj cu trăsături negative.
Autorul reușește să pună în prim-plan miturile vechi ale vikingilor prezentându-i pe Odin, Thor și Loki drept zei cu slăbiciuni, care au nevoie de ajutorul oamenilor. Și nu orice fel de om le vine în ajutor, ci un băiat orfan cu o vârstă fragedă, care s-a ales cu un handicap în urma prăbușirii unui copac peste picior.
În lumea dură a vikingilor, rezolvarea conflictului găsită de Odd este una simplă și posibilă în orice epocă. Băiatul îi dăruiește Uriașului de Chiciură rodul îndemânării și talentului său, reușind să rezolve conflictul dintre acesta și zei. Astfel, mesajul este unul puternic: cei diferiți au rostul și valoarea lor și chiar și cele mai mari conflicte pot fi rezolvate prin comunicare.
Este o carte care se citește ușor, fiind însoțită de ilustrații care te poartă în fantasticul poveștii, o lectură care poate să îți stârnească dorința de a citi și alte cărți în care apar zei din mitologia nordică.
Cu toate acestea, cititorii experimentați simt nevoia de-a intra într-un univers plin de suspans, promis de titlul ales de Neil Gaiman și de contextul creat. Călătoresc alături de Odd și așteaptă ca lucrurile să ia o întorsătură neașteptată, aventura să devină mai palpitantă și mai amplă. Însă totul rămâne la nivel de dorință… (Sara Sima, 10 ani)
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
