Ore de educație media pentru profesori și părinți în România, teatru participativ în Spania, linii de urgență și poliție cibernetică în Ucraina – acestea sunt doar câteva dintre soluțiile pe care organizațiile și instituțiile din cele trei țări le folosesc împotriva formelor de violență în continuă evoluție cu care se confruntă tot mai des copiii și adolescenții în viețile lor digitale.
De la cyberbullying și hărțuire online, expunere la conținut dăunător și la discursuri de ură, până la abuz și exploatare sexuală online a copiilor, statisticile arată că toate sunt în creștere, iar siguranța digitală a celor mai tineri cetățeni a devenit o preocupare globală. Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale nu face decât să adauge complexitate, generând noi forme de violență cibernetică, precum nudurile deepfake și pornografia deepfake, care adâncesc riscurile emoționale și psihologice deja serioase aduse de timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor.
Pentru mulți părinți și educatori, lumea digitală pare copleșitoare. Un recent Flash Eurobarometer arată că 82% dintre participanții la sondaj sunt de acord că instrumentele precum controlul parental nu mai sunt suficiente pentru a menține copiii în siguranță online. Școlile abia încep să se confrunte cu formele complexe de violență pe care copiii le experimentează în viața lor de zi cu zi, în timp ce autoritățile, adesea neinformate sau neechipate, se luptă să răspundă. Legislația rămâne în urmă, iar companiile de tehnologie tac în mare parte în legătură cu amenințările perpetuată pe platformele și în rețelele lor.
În acest context complicat, ce instrumente, legi sau măsuri de protecție avem împotriva formelor de violență online care afectează milioane de tineri? Ce funcționează cu adevărat și cum putem noi, ca societăți, să construim spații online mai sigure și mai susținătoare pentru copii și adolescenți?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările explorate în această investigație transfrontalieră realizată de Scena9 (România), Maldita.es (Spania) și Rubryka (Ucraina), cu susținerea Journalismfund Europe. Acesta este primul articol dintr-o serie axată pe soluțiile funcționale pe care diverse organizații și instituții din aceste trei țări le-au propus împotriva unei serii tot mai mari de infracțiuni digitale, fără granițe. Poți citi restul articolelor pe site-urile Scena9.ro, Maldita.es și Rubryka.com.
Cum îi afectează violența digitală pe copii și adolescenți. Fapte și cifre
Un băiat de 12 ani din România a fost păcălit de colegi mai mari de la școală să-și arate organele genitale în fața camerei telefonului. L-au fotografiat și au distribuit imaginile în mai multe grupuri de Whatsapp, umilindu-l și șantajându-l. În Spania, 16 eleve de liceu au raportat că imaginile lor au fost modificate cu ajutorul inteligenței artificiale pentru a le înfățișa goale. Materialul – creat de un minor – a fost distribuit pe rețelele de socializare și pe un site web. În Ucraina, o tânără a primit o ofertă de muncă de la un străin. Miza jobului era ca ea să-și facă fotografii intime, pe care să le posteze un canal de Telegram.
Aceste cazuri pot părea diferite, dar toate sunt forme de violență online pe care copiii și adolescenții le-au experimentat din ce în ce mai mult în ultimii ani. Copiii cresc astăzi înconjurați de tehnologie și adesea au la îndemână telefoane și tablete înainte să poată vorbi. Majoritatea copiilor primesc propriul smartphone în jurul vârstei de 10 ani, dar mulți dintre ei sunt deja expuși la ecrane încă de la o vârstă fragedă. Până la 12 ani, 75% până la 97% dintre copiii europeni dețin, de obicei, propriul smartphone. Potrivit unui studiu realizat în 19 țări europene, 80% dintre copiii cu vârsta între 9 și 16 ani își folosesc telefonul zilnic sau aproape zilnic pentru a naviga pe internet, iar timpul pe care îl petrec online este în continuă expansiune. În medie, un copil de 12 ani din UE petrece aproximativ 3-4 ore online în fiecare zi, dar cifrele reale pot fi considerabil mai mari. 27% dintre copiii și adolescenții români dintr-un sondaj recent realizat de Salvați Copiii au recunoscut că timpul lor zilnic petrecut în fața ecranelor este de aproximativ 6 ore.
În spatele ecranelor se ascund riscuri și pericole cu o trăsătură aparte: violența digitală nu se termină niciodată. Durează 24/7. Un studiu din 2022, condus de Universitatea Internațională din La Rioja, arată că 6% dintre adolescenții din Spania suferă de hărțuire cibernetică constantă - fetele riscă semnificativ mai mult decât băieții să fie hărțuite online.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape 17% dintre copiii europeni între 11 și 15 ani au fost agresați online de către colegii lor. Din 2018, acest număr a crescut constant. Spania a raportat o rată de 57,5% de cyberbullying în rândul copiilor, cea mai mare dintre celelalte țări analizate într-un studiu realizat de Frontiers in Public Health. Jumătate dintre copiii români recunosc, de asemenea, că au fost umiliți sau hărțuiți online, iar în Ucraina, violența online împotriva copiilor a fost agravată de invazia rusă la scară largă.
39,8% dintre copiii ucraineni între 8 și 10 ani au văzut pentru prima dată conținut pornografic pe internet, de cele mai multe ori complet pe neașteptate, prin reclame de pe rețelele de socializare sau în jocuri. Un raport al UNICEF arată că un număr semnificativ de copii între 12 și 16 ani au fost expuși online la conținut violent, sexual sau inadecvat. Spania și România se numără printre țările în care copiii au cel mai mare risc de a accesa conținut dăunător online.
Dintre formele de violență online pe care tinerii le experimentează în viața lor digitală zilnică, cele legate de abuzul sexual sunt extrem de răspândite și periculoase. Cel mai recent raport al Internet Watch Foundation arată o creștere a volumului de imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor găzduite în UE și că „la fiecare 108 secunde, un raport [monitorizat de organizație] arată că un copil a fost abuzat sexual” online. În majoritatea cazurilor, imaginile sau videourile au au fost realizate de chiar de copiii înșiși.
În același timp, școlile din întreaga lume, inclusiv din Spania, România și Ucraina, se confruntă cu o „epidemie” de nuduri deepfake. Elevii, în special băieții, folosesc inteligența artificială generativă pentru a crea fotografii nud deepfake cu colegele lor sau videoclipuri pornografice sintetice, pe care le distribuie fără consimțământ în conversații private, pe rețelele de socializare sau pe site-uri de conținut pentru adulți.
Pe lângă timpul tot mai mare petrecut de tineri pe rețelele de socializare, expunerea la forme atât de variate de violență digitală afectează în mod semnificativ sănătatea mintală a celor mai tineri dintre noi. Însă în ciuda statisticilor alarmante, copiii și adolescenții nu sunt întotdeauna învățați cum să rămână în siguranță online. Familiile, școlile și instituțiile navighează cu greu prin toată rețeaua complicată care permite proliferarea cyberbullying-ului, a grooming-ului, a șantajului sexual, a pornografiei de răzbunare, a nudurilor deepfake și a altor forme de violență.
Am căutat soluții eficiente în Spania, România și Ucraina. Cele pe care le-am descoperit se bazează pe cultură, tehnologie și legislație, dat fiind că violența digitală nu este o singură problemă, ci mai degrabă o rețea încâlcită de probleme și provocări, care ne afectează viețile într-un mod fără precedent.
Teatru și alte inițiative culturale din Spania împotriva cyberbullying-ului și a violenței digitale
În Spania, sunt folosite diverse inițiative culturale și educaționale pentru a crește gradul de conștientizare și a preveni cyberbullying-ul și alte forme de violență digitală în rândul minorilor. Una dintre cele mai notabile este teatrul, care creează experiențe imersive capabile să stârnească empatia și să încurajeze reflecția.
Acesta este cazul spectacolului Aulas, a dramaturgului Carlos Molinero, care a fost jucat în Spania de 39 de ori în trei ani pentru aproximativ 4.800 de spectatori. Acesta permite publicului să interacționeze prin WhatsApp și să decidă finalul. În acest fel, spectactorii se pot pune în situații pe care nu le-au mai experimentat niciodată. Alte producții abordează probleme reale într-un limbaj accesibil tinerilor. Printre ele se numără Girls Like That - o adaptare a unei piese a dramaturgului britanic Evan Placey, realizată de compania catalană Càlam, despre diseminarea de imagini intime fără consimțământul protagonistului - și La Liga Contra el Bullying (Liga împotriva bullying-ului) - cu magie și participarea copiilor, realizată de compania Espectáculos Educativos. De la pandemia de COVID-19, această din urmă companie a susținut între 150 și 300 de spectacole pe an cu toate piesele sale.
Experții consultați de Maldita.es spun că aceste inițiative trebuie însoțite de resurse educaționale care să consolideze conceptele și lecțiile învățate din spectacole. Girls Like That pune la dispoziția cadrelor didactice un dosar pe care îl pot folosi pentru a continua dezvoltarea activităților în clasă, iar autorii Aulas au creat o broșură didactică interactivă cu materiale și activități pentru același scop. În plus, în ambele cazuri, o discuție are loc după spectacol.
Teatrul participativ încurajează comunicarea, creativitatea și gestionarea conflictelor, generând schimbări pozitive în atitudini și în comportament. Mai mult, tehnicile parateatrale dezvoltate de asociații precum AEPAE, Asociația Spaniolă pentru Prevenirea Bullying-ului, s-au dovedit utile în a le împuternici pe victime: prin instrumente de asertivitate fizică, tabere și psihodramă, copiii își cresc stima de sine, capacitățile de exprimare și încrederea în fața agresiunii. „Se poate vedea o evoluție în atitudinile lor fizice și verbale. Nu mai sunt copii care pur și simplu ridică capul și te privesc; acum sunt capabili să-și exprime gândurile, sentimentele și emoțiile”, explică Goyo Pastor, co-fondator al AEPAE și profesor de arte dramatice la Școala Regală de Artă Dramatică din Comunitatea Madrid (RESAD).
Conform unui studiu din 2023 privind efectele psihodramei asupra sănătății adolescenților, această tehnică a demonstrat efecte pozitive asupra diferitelor aspecte ale sănătății mintale și sociale. Reduce anxietatea, depresia, hiperactivitatea, frustrarea și opoziționismul, îmbunătățește reglarea emoțională, sporește abilitățile de rezolvare a conflictelor, iertarea, stima de sine și comunicarae.
Pe lângă teatru, alte resurse culturale sunt, de asemenea, propuse pentru prevenție și educație. Organizații precum PDA Bullying lucrează cu seriale precum Adolescence și Skam și recomandă citirea unor romane precum La Guarida și El infinito en tus manos, care încurajează reflecția asupra dinamicilor de putere, a umilirii online și utilizării responsabile a tehnologiei. Aceste materiale includ ghiduri didactice și activități pentru profesori și familii, ceea ce facilitează integrarea lor în clasă. Cercetările susțin eficacitatea lor, mai ales atunci când sunt însoțite de discuții și exerciții după vizionare sau lectură.
Se dezvoltă, de asemenea, programe de formare, tabere și ateliere destinate copiilor, familiilor și profesorilor. Acesta este cazul unor inițiative precum E-tic (promovată de Fundația Diario de Navarra) și programul său de educație și bunăstare digitală, care funcționează de trei ani în școlile din Navarra (Spania) și a beneficiat peste 3.600 de elevi. Nerea Tollar, coordonator educațional la E-tic, spune că scopul proiectului este de „a intra în școli pentru a-i educa pe elevi, dar și pe familiile lor”, promovând o utilizare conștientă și sigură a internetului. Alte inițiative includ Campus Fad și Te pongo un reto, care oferă formare practică privind riscurile digitale (cyberbullying, grooming, șantaj sexual și discurs instigator la ură).
Cu toate acestea, aceste propuneri se confruntă cu limitări care le reduc impactul: absența sprijinului instituțional, lipsa integrării în curriculum și costurile ridicate ale multor activități. Experții sunt de acord că, pentru a le spori impactul, ar fi necesară includerea lor în programa școlară, stabilirea unor mecanisme de evaluare și asigurarea finanțării publice pentru a garanta continuitatea și accesibilitatea lor.
Inteligența artificială și tehnologia: o problemă și o soluție pentru hărțuirea cibernetică
În ultimii ani, violența online împotriva minorilor a căpătat forme noi. „Știam că aceste instrumente există, dar nu mi-am imaginat niciodată că ar fi atât de accesibile sau că ar putea fi folosite cu atâta impunitate printre minori. Și cu atât mai puțin că într-o zi ceva de acest gen o va afecta direct pe fiica mea.” Așa descrie Miriam Al Abid experiența sa pentru Maldita.es: fiica ei este una dintre victimele distribuirii de imagini nud generate cu inteligență artificială în Almendralejo (Extremadura, Spania), care a afectat 22 de minori în 2023. Cei identificați drept responsabili au fost tot minori.
Maldita.es a compilat cel puțin 14 cazuri raportate de conținut sexual generat de inteligența artificială care implică minori în Spania, între 2023 și 2025. Potrivit unui raport din 2025 al organizației Salvați copiii, 20% dintre tinerii spanioli afirmă că cineva le-a distribuit imagini nud generate de inteligența artificială în timp ce erau minori și fără consimțământul lor (21% dintre fete și 18% dintre băieți).
Problema e globală: un studiu din 2023 al Internet Watch Foundation a analizat un forum de pe dark web și a găsit, în doar o lună, 11.108 imagini generate de inteligența artificială asupra cărora existau suspiciuni că încalcă normele privind abuzul sexual asupra copiilor. Și devine din ce în ce mai ușor și mai accesibil să faci asta. Există aplicații mobile disponibile în magazinele de aplicații, site-uri specializate în deepfake-uri, boți pe Telegram care „dezbracă” imaginile și chiar instrumente de generare a imaginilor cu inteligență artificială, precum Grok, care permit utilizatorilor să creeze conținut care sexualizează oamenii.
Un astfel de conținut sexual generat de inteligența artificială poate constitui o infracțiune de pornografie infantilă și poate afecta sănătatea mintală a minorilor, care devin, de asemenea, victime ale dezinformării: aceste imagini nu reflectă de fapt corpurile sau acțiunile lor. „Victima este dezinformată, manipulată și reputația sa este distrusă în același mod ca în cazul pornografiei de răzbunare sau al șantajului sexual”, explică Rocío Pina, profesor de Psihologie și Științe ale Educației și la catedra de Criminologie la Universitatea Deschisă a Cataloniei.
Inteligența artificială este așadar în centrul problemei, fiind de asemenea folosită pentru a perpetua hărțuirea online prin meme-uri și stickere umilitoare sau profiluri false care se dau drept victime, și în multe cazuri minorii înșiși sunt cei care o folosesc împotriva altor copii și adolescenți. „[Minorii] au acces prea mare la instrumente AI fără a fi pregătiți pentru asta, și chiar nici părinții lor nu știu cum funcționează”, spune Laura Cuesta, profesor de comunicare cibernetică și new media la Universitatea Camilo José Cela din Madrid.
Pe de altă parte, inteligența artificială poate face parte și din soluție. Una dintre inițiativele bazate pe AI dezvoltate în Spania este Sof-IA, chatbot-ul fundației Fad Juventud. Acest chatbot „gestionează întrebări legate de consumul de substanțe, precum și de suferința emoțională, inclusiv situații de violență digitală”, conform explicației fundației pentru Maldita.es, și este conceput pentru tinerii care „nu vor sau nu îndrăznesc să scrie unui serviciu cu personal uman sau preferă anonimatul conversației”. De la lansarea sa în 2024, Sof-IA a gestionat peste 800 de interogări, conform fundației, deși inițiativa are încă limitări precum lipsa de interactivitate, conținutul „oarecum scurt sau simplu” și faptul că chatbot-ul este implementat doar pe Telegram.
O altă propunere este DEL.IA, un asistent împotriva infracțiunilor motivate de ură, dezvoltat de studenții de la Masteratul în Limbaj și Inteligență Artificială al Universității Autonome din Madrid. Scopul este să ofere sfaturi utilizatorilor despre cum să raporteze infracțiunile motivate de ură în mediile fizice și digitale, unde ne putem întâlni cu hateri, trolli și discursuri instigatoare la ură. Asistentul folosește recunoașterea vocală pentru a „ghida victima cu empatie”, conform site-ului masteratului. Inițiativa a fost lansată în 2025, așadar nu există încă cifre disponibile despre impactul proiectului sau proiecția sa, dar în general, trebuie reținut că orice proiect bazat pe inteligența artificială poate avea limitările asociate acestei tehnologii (erori, halucinații și biasuri).
Pe lângă posibilele soluții bazate pe inteligența artificială, există inițiative care urmăresc să promoveze gândirea critică și educația digitală despre inteligența artificială pentru a reduce violența digitală împotriva minorilor. Acesta este cazul atât al E-tic (care învață familiile și minorii să facă diferența între conținutul generat de inteligența artificială și conținutul real), cât și al Fad Juventud (materiale de formare și cursuri pentru minori, familii și profesori, pentru a educa profesorii și părinții despre inteligența artificială).
Cine aduce educația digitală în România
„Mi s-a întâmplat ca bărbați în toată firea să-mi comenteze la postări că speră să fiu violată, doar pentru că am îndrăznit să las niște comentarii în dezacord cu anumite postări care instigau la ură”, scrie o adolescentă de 16 ani într-un chestionar creat de Scena9 în această documentare. O altă adolescentă povestește cum un fost iubit i-a făcut poze pe ascuns când se schimba de haine, pe care apoi le-a publicat fără știrea ei pe un canal de Telegram cu o mie de utilizatori și le-a trimis tuturor prietenilor și colegilor ei. Alte câteva zeci de adolescenți ne-au împărtășit experiențe de violență digitală pe care, spun ei, n-au avut cui să le împărtășească. Cei mai mulți dintre cei care au completat chestionarul spun că, în astfel de situații, nu apelează la părinți de teama că vor fi blamați și pedepsiți. Își doresc mai multă înțelegere și informație din partea adulților pe teme legate de intimitate și consimțământ.
În același timp, cei mai mulți dintre părinți, deși sunt de acord că siguranța copiilor lor pe internet este o mare îngrijorare, nu știu de unde să înceapă. „Îmi e teamă să nu pun limite prea stricte copilului meu și să par prea dură”, spune o mamă care participă la un atelier organizat de Asociația Zi de Bine, într-un proiect menit să lupte cu diferite adicții în rândul adolescenților, inclusiv adicția de telefon și social media. „Din frică evit să îi spun ce să facă. Dacă nu o să le mai placă de noi?”, adaugă altcineva, iar ceilalți dau din cap aprobator. Pornind de la aceste situații, asociația a gândit un proiect menit să le ofere părinților instrumente concrete: o serie de workshopuri susținute de psihiatri și psihologi, dar și o tabără de „detox digital” pentru adolescenți, în care aceștia să petreacă timp fără telefon mobil.
Gabriela Gocan, coordonatoarea proiectului dedicat dependențelor comportamentale, a observat o dorință uriașă a părinților de a găsi soluții, în condițiile în care unii dintre ei își văd cum copilul tremură dacă i se ia telefonul din mână sau cum se retrage din relația cu părintele, ca un gest de răzvrătire. Tocmai de aceea, o relație mai echilibrată a copiilor cu tehnologia trebuie să înceapă în familie, iar părinții au mare nevoie să înțeleagă mai bine lumile digitale în care trăiesc copiii lor și cum îi pot sprijini pentru a fi în siguranță. Pentru moment, atelierele dedicate părinților sunt încă în derulare. să decidă ulterior dacă vor lansa o altă serie de înscrieri. Pe viitor, Zi de Bine vrea să introducă în acest program și o componentă de educație media, pentru ca tinerii să învețe să folosească mai eficient timpul petrecut online, să înțeleagă mecanismele platformelor pe care le folosesc și să știe cum să ceară ajutor dacă au nevoie.
Educația digitală lipsește aproape cu desăvârșire din școli și, atunci când e prezentă, se întâmplă deseori să nu fie în forme la care tinerii să rezoneze. „Vin niște oameni absolut nepregătiți și deconectați de realitate să ne predea nouă cum să ne ferim [de abuzuri]”, ne-a răspuns în chestionar o adolescentă, care crede că educația media și cea sexuală ar trebui să se facă încă din clasele primare. „Mi-aș dori să văd oameni serioși care să predea astfel de lucruri, care vorbesc constant cu tineri pentru a se pune la curent cu prezentul, oameni blânzi și empatici cu care să poți vorbi.”
Deși materii care să-i ajute pe copii și adolescenți cum să fie în siguranță în mediul digital lipsesc din programele școlare, mai multe organizații încearcă să completeze aceste goluri esențiale. Cristina Lupu, de la Centrul pentru Jurnalism Independent, organizează cursuri de educație media cu profesori și elevi în toată țara din 2017. Programul, centrat pe cum funcționează algoritmii și inteligența artificială, cum să depistezi știrile false sau un deepfake, e susținut de Ministerul Educației și e prezent în 163 de licee. Printre aceste teme, mentorii strecoară și informații despre violența din mediul digital.
Până în prezent, programul a ajuns la 10.000 de profesori și 290.000 de elevi din 462 de școli din România. Un curs durează 60 de ore, iar profesorii absolvenți sunt apoi integrați într-un program de mentorat de doi ani, cu întâlniri lunare în care dezbat un anumit subiect. Profesorii integrează apoi în clasele lor informațiile și metodele învățate de la specialiștii în comunicare digitală. Ideea programului este de a-i face pe participanți să se simtă parte dintr-o comunitate a schimbării care produce efecte pe termen lung. „Totuși, nu credem că formarea este suficientă. Nu poți să ai așteptarea că faci un curs și lucrurile s-au rezolvat”, explică Cristina Lupu.
În același timp, școlile în care au ajuns sunt parte din orașe mari, cu un nivel mai ridicat de educație, unde oamenii sunt mai deschiși să-și pună la îndoială propriile biasuri. Însă și aici blamarea victimei e parte din mentalitatea multor cadre didactice. „Tot e greu, pentru că e în tine ideea asta: O fi fost și ea de vină, nu știa să nu facă asta? Nu știa să nu umble noaptea pe stradă?”, explică Cristina. „Un obstacol este să înțelegi că la vârsta aia e normal [să trimiți poze], oricât le spun eu să nu facă.”
Programul „Start în educație”, al fundației internaționale, World Vision România, e printre foarte puținele inițiative care duc elemente de educație digitală în școlile din mediul rural. Organizează sesiuni de informare și conștientizare despre toate formele de violență la adresa copilului. Profesorii, părinții și elevii primesc niște broșuri cu pași concreți pe care trebuie să-i facă în cazul unui abuz, de pildă, să strângă dovezi și să meargă la poliție. Însă bariera pe care Mihaela Voicu, specialistă în protecția copilului la World Vision, o vede în cazul părinților, de pildă, este abordarea disciplinară. „Foarte mulți dintre aceștia încă mai consideră că bătaia e ruptă din rai și este dreptul părintelui de a-și educa copilul cu bătaie”, explică ea. „Vă dați seama cum ar reacționa mama respectivă sau tatăl respectiv, că o va blama pe victimă că s-a expus, că a intrat în discuții nepotrivite”. Pentru anul 2024, fundația a ajuns prin programele sale la un număr total de 179.779 de beneficiari: 59.882 de adulți și 119.897 de copii.
Atât reprezentanta Centrului pentru Jurnalism Independent, Cristina Lupu, cât și de la fundația World Vision România, Mihaela Voicu, cred că un rol important în gestionarea unui caz de abuz online în școli îl poate avea consilierul școlar. Pe de-o parte, sarcina de a gestiona asemenea cazuri n-ar mai cădea în brațele profesorului la ora de dirigenție, ci în ale unui om instruit să ajute un copil afectat, în cazul ăsta, de probleme de sănătate mintală. „Nu întreb chatgpt Ce să fac dacă..? Mă duc și vorbesc unu la unu și mă uit în ochii omului și simt empatia și bucuria de a comunica, de a avea o discuție omenească cu cineva, cu un profesionist care știe să mă ajute să trec peste”, crede Mihaela Voicu. Realitatea din teren arată că, în anul școlar 2023-2024, un singur consilier avea în grijă 800 de elevi, iar numărul total al lor în școlile din România era puțin peste 3000.
Liniile de urgență pentru raportat abuzuri online
În acest context, dincolo de educația media, programe ca „Ora de Net” de la Salvați Copiii, devin unelte esențiale. Organizația se ocupă de monitorizarea abuzurilor de care au parte copiii în spațiile digitale, de consilierea victimelor care le cer ajutorul și încearcă să crească gradul de conștientizare în rândul copiilor și părinților. „Ora de Net”, începută în urmă cu 17 ani, urmărește trei direcții: studii care analizează comportamentul copiilor și al părinților online, sesiuni educaționale în școli și esc_Abuz, o platformă online unde oricine poate raporta experiențe de abuz sau situații periculoase pe internet.
Un pilon important al programului este implicarea tinerilor în promovarea siguranței online. Adolescenții de peste 15 ani pot deveni voluntari și ambasadori „Salvați Copiii”, participând la traininguri despre riscuri digitale, la sesiuni de brainstorming și focus grupuri. Aceștia merg apoi în școli pentru a le vorbi colegilor despre cum se pot proteja în mediul online.
„esc_Abuz” este o linie de raportare online la care se pot trimite notificări sau rapoarte anonime cu privire la materiale de abuz asupra minorilor de pe internet, printr-un formular disponibil pe site-ul dedicat. Conținutul raportat aici este analizat de operator pentru a determina dacă reprezintă abuz sexual asupra minorilor și pentru a verifica locația serverului unde este găzduit. Dacă se constată că materialul conține imagini care reprezintă abuz sexual asupra minorilor, iar serverul se află în România, raportul este transmis către Inspectoratul General al Poliției Române. Dacă fișierul se află pe un server din străinătate, acesta este direcționat către linia de raportare corespunzătoare din rețeaua INHOPE, care preia notificarea.
În noiembrie 2024, Salvați Copiii a fost desemnată de ANCOM drept notificator de încredere pentru siguranța digitală a minorilor. Asta înseamnă că organizația are acum rolul de a semnala rapid conținut periculos, precum accesul copiilor la site-uri pornografice, pornografia infantilă sau tentativele de ademenire în scopuri de abuz.
O soluție practică pentru gestionarea cazurilor de abuz de orice tip în rândul elevilor vine de la Consiliul Consultativ al Copiilor, un grup de puști afiliați fundației World Vision România. În 2023, ei au propus Ministerului Educației înființarea unei platforme online prin care poți raporta în mod anonim cazurile de violență în școli, la nivel național. În felul ăsta, cred ei, rușinea și teama de a fi blamată ca victimă nu vor mai fi obstacole în calea raportării. În urma semnalării cazului, școala ar trebui să aibă o procedură clară pe care să o aplice pentru rezolvarea lui.
Dacă ar exista voință politică, România ar putea învăța cum se poate construi o soluție eficientă pentru a reduce materialele digitale cu conținut sexual care-i afectează pe copii și pentru a monitoriza mai bine abuzurile din jurul lor. Organizația britanică Internet Watch Foundation (IWF) are cea mai mare linie de raportare din Europa și este una dintre puținele, la nivel global, care au puteri legale să caute în mod proactiv materialele online de abuz sexual asupra copiilor.
Organizația creată în urmă cu aproape trei decenii a observat că problema abuzului online asupra minorilor nu are granițe. Tocmai de aceea încearcă să colaboreze cu instituții, autorități, persoane din tech, organizații și linii de urgență din alte țări ca să vadă efectele pe care și le doresc. Când Internet Watch și-a început activitatea, 18% din conținutul cunoscut, la nivel mondial, care înfățișează abuz sexual asupra copiilor provenea din Marea Britanie. Astăzi, mai puțin de 1% din aceste imagini provin de aici.
Analiștii IWF petrec zilnic ore în fața ecranelor pentru a identifica și elimina materiale de abuz sexual asupra minorilor. Linia lor de urgență (hotline), condusă de Tamsin McNally, funcționează prin trei echipe: analiști, evaluatori și asigurarea calității. Analiștii verifică sesizările publicului, colectează dovezi și colaborează cu autoritățile pentru eliminarea materialelor. Evaluatorii analizează fiecare fișier, îi stabilesc caracterul abuziv și generează un hash digital pentru prevenirea răspândirii. Pentru că munca este extrem de dificilă emoțional, cei 40 de membri ai hotline-ului au acces la consiliere psihologică și trebuie să participe anual la sesiuni cu psihologi.
„Spun des asta: mi-aș dori ca jobul meu să nu existe. Ar fi minunat dacă, într-o zi, am putea spune că problema este rezolvată. Până atunci însă, vom continua să adunăm date și să facem pași înainte”, spune Tamsin McNally, coordonatoarea liniei de urgență de la Internet Watch Foundation, care va servi drept model unui hotline la nivel european.
Linii de urgență și poliție cibernetică: răspunsul Ucrainei
„...băiatul îi cere fetei să-i trimită în continuare fotografii nud cu ea, altminteri le va trimite el rudelor, prietenilor și cunoștințelor ei pe cele pe care le are deja”. „...un străin i-a oferit fetei un loc de muncă. Jobul presupunea ca fata să-și facă fotografii intime și să le posteze pe canalul de Telegram”. Acestea sunt genurile de solicitări pe care consultanții de la LaStrada-Ucraina, un ONG axat pe drepturile omului, le primesc de la copii și adolescenți prin intermediul unui sistem online de raportare și al unei linii de urgență.
O altă inițiativă similară vine de la ONG-ul Magnolia, parte a rețelei internaționale de linii de urgență INHOPE, împreună cu Ministerul Digitalizării și Poliția Cibernetică din Ucraina. Aceștia au lansat StopCrime, un portal de raportare anonimă a abuzurilor sexuale online împotriva copiilor. Numai în prima jumătate a anului 2025, acest portal a procesat peste o mie cinci sute de apeluri, dintre care sute au fost transferate către agențiile de aplicare a legii din Ucraina și din străinătate. În plus, linia de urgență 116 111, dedicată raportării despre copiii dispăruți și cazuri de violență, organizează campanii de informare pentru părinți, profesori și copiii înșiși. Toate acestea fac parte din eforturile pe care statul ucrainean le depune, în cooperare cu sectorul public și partenerii internaționali, pentru a construi un răspuns la violența online împotriva copiilor, care combină răspunsul rapid la infracțiuni cu prevenția și educația.
Analiștii de la Magnolia, membri ai Centrului pentru un Internet Sigur, verifică zilnic apelurile. În prima jumătate a anului 2025, analiștii au procesat 1.538 de rapoarte, dintre care 812 au confirmat a fi cazuri de violență sexuală online împotriva unui copil. Ei pot elimina aceste fișiere din rețea, iar pentru unele cazuri sesizează instituțiile, care inițiază o anchetă. 62% din cele 812 fapte confirmate de violență sexuală au fost transferate către poliția cibernetică din Ucraina, în timp ce restul de 38% au fost transmise agențiilor de aplicare a legii din alte țări, și în patru dosare penale, analiștii StopCrime acționează ca martori.
„Cea mai mare problemă este că doar puțini oameni contactează poliția cu plângeri despre sexting sau grooming", spune Olga Sheremet, coordonatoare a Centrului pentru un Internet Sigur, un grup de organizații care caută să protejeze copiii de amenințările foarte reale ale lumii virtuale, din care fac parte ONG-urile LaStrada-Ucraina și Magnolia. „Copiii ucraineni sunt constant ademeniți să distribuie fotografii intime pe internet, primesc mesaje cu conotații sexuale, fotografii sau videoclipuri erotice". Potrivit lui Sheremet, majoritatea situațiilor sensibile în care copiii riscă sau chiar devin victime ale violenței sexuale online rămân nediscutate cu adulții. „Copiii se tem de rușine, de pedeapsă și de neînțelegere. Și acest lucru nu este surprinzător", spune Olga Sheremet. „La urma urmei, educația media și igiena digitală sunt le lipsesc copiilor ucraineni, părinților lor, și adesea chiar și profesorilor. Uneori un copil nu are în mediul său acel adult de încredere la care să poată apela pentru ajutor. Iar acestea sunt provocări la care sistemul de educație trebuie adaptat, prin introducerea de măsuri preventive. De fapt, de aceea au fost create proiectele noastre: StopCrime — pentru ca o persoană să poată reclama anonim conținut inacceptabil cu participarea unui copil pe internet, și portalul Centrului pentru un Internet Sigur — unde un adult responsabil va găsi cu siguranță sfaturi despre cum să vorbească cu un copil despre subiecte delicate, și unde să se îndrepte pentru ajutor."
Colaborarea dintre Magnolia și poliția cibernetică în cadrul proiectului StopCrime este destul de productivă, potrivit Olgăi Sheremet. „Linkurile pe care le primim pe portal sunt blocate prompt după verificare. La începutul anului, furnizorii de pornografie infantilă, ai căror proprietari sau chiriași sunt cetățeni ai altor state, au rămas o mare problemă. Dar după numeroase apeluri, Departamentul de Poliție Cibernetică și Serviciul de Stat pentru Comunicații Speciale și Protecția Informațiilor din Ucraina au găsit o soluție pentru a bloca numele de domeniu ale furnizorilor unor astfel de «servicii». Considerăm aceasta un progres major în lupta împotriva violenței pe internet", spune Olga Sheremet.
Astfel, în martie anul acesta, ofițerii de poliție cibernetică din regiunea Khmelnytskyi au arestat un bărbat care distribuia pornografie infantilă pentru bani. Poliția spune că identificarea făptașului a fost posibilă datorită funcționării proiectului StopCrime. Cetățenii au trimis linkuri web cu conținut ilegal către portal, iar operatorii Magnolia l-au analizat și l-au trimis poliției cibernetice. Criminalul a fost deja reținut - acum riscă 15 ani de închisoare.
Pentru a preveni cazurile de violență împotriva copiilor pe internet, Centrul pentru un Internet Sigur desfășoară, de asemenea, activități de informare și educație: acestea includ proiectarea de filme în școli, discuții cu experți, educatori, oameni ai legii, părinți, jurnaliști și activiști pentru drepturile omului, distribuirea de materiale informative și susținerea de webinarii pentru educatori și inspectori ai Serviciului de Securitate Educațională al Poliției Naționale a Ucrainei.
Toate acestea fac parte din strategia Ucrainei de a construi treptat un sistem pe mai multe niveluri pentru protejarea copiilor în mediul digital. Poliția cibernetică desfășoară operațiuni speciale și blochează resursele care distribuie materiale de abuz sexual asupra copiilor. În 2025, au reușit să oprească serverul care găzduia 70% din pornografia infantilă din spațiul digital ucrainean.
În același timp, Ministerul Educației și Științei a lansat platforma AICOM, care permite elevilor, părinților și profesorilor să raporteze anonim cazurile de bullying și cyberbullying. Ministerul Transformării Digitale a oferit un instrument interactiv de siguranță online pe platforma Diya.Osvita. Instrumentul permite raportarea anonimă sau deschisă a hărțuirii într-o instituție de învățământ, iar aceste date vor fi transmise directorului instituției. Directorul trebuie să răspundă la raportul de hărțuire, însă, dacă acest lucru nu se întâmplă, algoritmul de răspuns la hărțuire prevăzut de legislația în vigoare va fi activat în termen de 24 de ore.
Și sectorul privat a contribuit cu instrumentele sale: Google Ucraina a deschis platforma „Siguranța Copiilor pe Internet", cu materiale pentru profesori și instrumente de control parental.
În cele din urmă, succesul acestor inițiative depinde nu doar de legi și tehnologii, ci și de construirea unei culturi a încrederii și a conștientizării. Copiii trebuie să știe că nu sunt singuri și că există adulți și instituții gata să-i asculte și să-i ajute. Părinții și profesorii trebuie, de asemenea, să fie echipați cu cunoștințele și instrumentele necesare pentru a vorbi deschis cu copiii despre riscurile online, fără frică sau judecată. Experiența Ucrainei arată că o combinație de mecanisme de răspuns rapid, educație preventivă și implicare activă a societății civile poate reduce semnificativ amenințările și poate proteja pe cei mai vulnerabili. Mediul digital nu va fi niciodată complet lipsit de riscuri, dar prin cooperarea dintre stat, sectorul privat, ONG-uri și parteneri internaționali, poate deveni un loc mai sigur pentru fiecare copil.
Dezbaterea despre interzicerea telefoanelor mobile în sălile de clasă și eficacitatea lor împotriva violenței digitale
Interzicerea telefoanelor mobile în sălile de clasă este o altă soluție posibilă pentru a reduce problema violenței digitale împotriva minorilor și a conținutului generat de inteligența artificială. Unele țări au făcut deja acest pas: Portugalia le va interzice începând cu anul școlar 2025/26 în etapele de început ale educației, după ce o evaluare a implementării acestei măsuri în unele școli a arătat că bullying-ul a scăzut, iar Franța, care a interzis utilizarea lor în 2018, ia în considerare înăsprirea măsurii.
În Spania, Consiliul de Stat pentru Școli a recomandat în 2024 ca telefoanele mobile să fie interzise complet în etapele primare, iar utilizarea lor să fie permisă doar în scopuri educaționale sau medicale în școlile secundare. Cu toate acestea, nu există o regulă unică la nivel național, iar reglementarea dispozitivelor electronice personale în sălile de clasă variază de la o regiune la alta: unele comunități autonome din Spania le interzic complet, altele au reguli nuanțate, iar altele lasă decizia la latitudinea școlilor înseși.
Departamentul de Educație și Formare Profesională din Región de Murcia – o comunitate autonomă din Spania care a interzis utilizarea dispozitivelor mobile în sălile de clasă din învățământul primar, secundar și în formarea profesională în ianuarie 2024 – a declarat pentru Maldita.es că măsura a dus la o „îmbunătățire notabilă a coexistenței în centrele educaționale, cu o reducere a infracțiunilor foarte grave și o scădere a cazurilor de hărțuire cibernetică." Concret, a existat o scădere de 27,42% a cazurilor raportate de hărțuire cibernetică între 2023 și 2024. Există, de asemenea, studii, precum o analiză a cercetătorilor Pilar Beneito și Óscar Vicente-Chirivella de la Universitatea din Valencia (Comunitatea Valenciană, Spania) și cercetări de la Universitatea din Augsburg (Germania), care apără eficacitatea acestor măsuri în reducerea bullying-ului în școli.
În România, utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor este interzisă. Cel puțin pe hârtie. Deși legea a fost schimbată anul trecut, iar Ministerul Educației a anunțat că telefoanele vor fi interzise complet pe durata întregului program școlar, inclusiv în timpul pauzelor, școlile au libertatea de a decide propriile politici în această privință. Asta lasă ușa deschisă excepțiilor. La o jumătate de an după ce interdicția telefoanelor a fost anunțată de Ministerul Educației, Daniel David, șeful instituției, a declarat presei că nu susține o astfel de măsură. El a recomandat doar școlilor să adopte măsuri stricte, fără să fie prea explicit. Întrebat recent ce exemple de măsuri propune pentru elevii care încalcă regulamentul de folosire a telefoanelor mobile în școli, David a spus: „Poți să-i scoți din clasă, să-i duci în sala de izolare, să chemi agentul de pază.”
În Ucraina, nu există o interdicție totală a telefoanelor mobile în școli la nivel legislativ, dar instituțiile își pot stabili propriile reguli pentru utilizarea lor. Fiecare școală are dreptul să dezvolte și să adopte în mod independent reguli privind gadget-urile, care trebuie respectate de toți participanții la procesul educațional. Ombudsman-ul pentru educație notează că școlile nu pot interzice elevilor să aibă telefoane, dar le pot restricționa utilizarea în timpul lecțiilor. Situația este complicată de război. În timpul războiului, renunțarea la gadget-uri în timpul orelor este imposibilă. Mulți copii studiază de la distanță, iar a fi prezent la ore și a renunța la internet în același timp este pur și simplu imposibil.
Pe de altă parte, experții consultați de Maldita.es consideră că o interdicție totală nu este soluția (interzicerea poate avea un efect opus, iar minorii au în continuare acces la dispozitive după orele de școală). Toți sunt de acord că educația digitală pentru minori este esențială. „Educația are de-a face cu conștientizarea aspectelor bune și rele care pot apărea odată cu utilizarea noilor tehnologii. Credem că interdicția ca atare nu rezolvă problema", explică Ferran Calvo, președintele Asociației Baobab.
De la sisteme de verificare a vârstei la incriminarea conținutului sexual generat de inteligența artificială: cadrul legislativ pentru a reduce violența digitală
Reglementarea ca soluție nu se aplică exclusiv interdicției sau non-interdicției telefoanelor mobile; este de asemenea necesară pentru a preveni și a răspunde la situațiile de violență digitală. În Uniunea Europeană, Spania, România și Ucraina, există cadre legislative în vigoare și proiecte de legi care caută să actualizeze reglementările pentru a aborda noi probleme, cum ar fi clasificarea ca infracțiune a conținutului sexual creat cu inteligența artificială.
La nivel european, principala reglementare care urmărește protejarea minorilor online este Actul privind serviciile digitale (DSA), un set de reguli care guvernează spațiul digital și care include măsuri privind transparența, moderarea conținutului, dezinformarea și algoritmii de recomandare. Pe 14 iulie 2025, Comisia Europeană a publicat Ghidul său privind protecția minorilor în cadrul DSA, „pentru a proteja copiii de riscurile online, cum ar fi grooming-ul, conținutul dăunător, comportamentul problematic și adictiv, precum și cyberbullying-ul și practicile comerciale dăunătoare". Potrivit lui Asha Allen, secretar general al Centrului pentru Democrație și Tehnologie Europa (CDT), în declarații pentru Maldita.es, „Actul privind serviciile digitale oferă cel mai cuprinzător cadru pentru protecția online a minorilor, deoarece stabilește parametrii pentru obligațiile platformelor de a aborda conținutul ilegal, precum și obligațiile de diligență și transparență obligatorii pentru a aborda 'riscurile sistemice', printre care se numără explicit protecția minorilor".
Legi precum DSA cer platformelor foarte mari (VLOP) – cum sunt Instagram, Facebook, Tiktok – să introducă sisteme de verificare a vârstei pentru a proteja minorii de conținut care poate fi dăunător. Cu toate acestea, dezvoltarea unor sisteme mai stricte rămâne un subiect de dezbatere din cauza problemelor de confidențialitate pe care le-ar putea implica. Ella Jakubowska, șef al Departamentului de Politici Publice la European Digital Rights (EDRi), explică pentru Maldita.es că, în prezent, nu există „instrumente bune de verificare a vârstei disponibile și s-ar putea să nu avem niciodată unele care să ne respecte confidențialitatea". În iulie 2025, a fost anunțat că Spania va fi una dintre țările, alături de Danemarca, Grecia, Franța și Italia, care va testa prototipul de aplicație prezentat de Comisia Europeană pentru verificarea vârstei.
România nu are încă o lege care să impună verificarea vârstei. Un proiect de lege din 2023, „Legea Vârstei Digitale a Consimțământului", inițiat de senatoarea liberală Nicoleta Pauliuc, propune consimțământul parental până la 16 ani pentru accesul la platformele online, concentrându-se pe responsabilitatea părinților mai degrabă decât pe verificări tehnice. De asemenea, introduce obligații pentru rețelele de socializare și aplicațiile de jocuri: filtre împotriva conținutului dăunător, standarde de siguranță pentru copii și interdicții privind publicitatea către minori. O altă inițiativă a Partidului Național Liberal vizează copiii sub 18 ani de pe Platformele Online Foarte Mari (Snapchat, Facebook, Instagram, YouTube etc.), cu măsuri mai stricte: verificări ale vârstei verificabile, control parental personalizat, interdicții de a monetiza conținutul live al minorilor fără consimțământul părinților și amenzi de 0,5–3% din cifra de afaceri globală. Consultantul legislativ Bogdan Manolea avertizează că aceste legi sunt greu de aplicat platformelor globale fără sediu în România. El notează pentru Scena9 că copiii ocolesc adesea restricțiile și că drepturile la confidențialitate, la libera exprimare și la explorarea identității trebuie, de asemenea, luate în considerare.
În contextul spaniol există deja un set de legi care pot proteja minorii în spațiile digitale, cum ar fi Legea Organică privind protecția integrală a copiilor și adolescenților împotriva violenței, Legea Organică privind protecția juridică a minorilor și Legea Organică privind protecția datelor cu caracter personal și garantarea drepturilor digitale. În ceea ce privește conținutul sexual cu minori generat de inteligența artificială, aceste cazuri pot fi urmărite penal datorită extinderii conceptului de pornografie infantilă (și includerii pornografiei virtuale, pornografiei tehnice și pseudo-pornografiei infantile). Dar există mai multe inițiative în curs de desfășurare: proiectul de Lege Organică pentru Protecția Minorilor în Medii Digitale a fost prezentat în Spania - aflat în prezent în faza de procesare în Congres. Legea urmărește să incrimineze crearea de conținut sexual cu minori generat de inteligența artificială și să clasifice ademenirea ca o circumstanță agravantă în anumite infracțiuni sexuale. Proiectul urmărește, de asemenea, să stabilească noi cerințe de verificare a vârstei pentru platformele destinate adulților, să crească vârsta minimă pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de la 14 la 16 ani, să impună instalarea de controale parentale gratuite pe toate dispozitivele și să stabilească pedeapsa de ordin de restricție în mediile virtuale.
În România, drepturile copiilor în mediul online sunt aceleași pe care le au offline. La nivel național, acestea sunt reglementate de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care include prevederi clare referitoare la abuzul online. De exemplu, articolul 85, alineatul (1) specifică faptul că minorii au dreptul de a fi protejați împotriva oricărui tip de abuz și a oricărei forme de violență, indiferent de mediul în care se află. În plus, alte reglementări din Codul Penal incriminează clar anumite fapte, cum ar fi pornografia infantilă sau actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani. Din 2019 este în vigoare și Legea 221/2019, care previne și combate bullying-ul în școli și care conține, de asemenea, definiții clare privind cyberbullying-ul în instituțiile de învățământ, precum și instrumente de identificare și măsuri de prevenție.
În Ucraina, conținutul digital care implică abuz sexual asupra copiilor este în mod clar o infracțiune și este urmărit penal conform legislației. În același timp, cyberbullying-ul și unele forme de violență psihologică digitală (umilirea, intimidarea) sunt calificate doar ca contravenții. Codul Penal al Ucrainei se referă în mod explicit la „pornografia infantilă", care este definită ca orice imagine sau video care simulează abuzul sexual al unui copil sau folosește imaginea unui copil. Legea nu face excepție pentru conținutul creat artificial, astfel încât, chiar dacă un copil nu a participat efectiv la crearea materialului, acesta poate fi clasificat ca infracțiune. Adică, dacă un conținut AI reproduce în mod realist un copil într-un context sexual, este echivalat cu produse interzise, iar persoana care creează, stochează sau distribuie un astfel de material va fi trasă la răspundere.
Deepfake-urile și alte tipuri de conținut sexual generat de inteligența artificială sunt în creștere și vor fi cu siguranță una dintre principalele provocări cu care autoritățile de reglementare vor trebui să se ocupe de acum încolo. În această căutare colectivă de soluții, Danemarca intenționează să-și modifice legea drepturilor de autor și să acorde tuturor cetățenilor danezi dreptul de autor asupra propriilor caracteristici fizice (față, voce, corp). În acest fel, speră să aibă control legal asupra conținutului generat de inteligența artificială care le folosește trăsăturile.
Acestea sunt toate soluțiile pe care organizațiile și instituțiile le-au găsit în fața unui ecosistem al internetului extrem de complex și în continuă schimbare, definit în linii mari ca violență digitală. Dar ele pot funcționa doar parțial, atâta timp cât mediul online nu cunoaște granițe, este supus unor seturi de reguli diferite de cele care guvernează societățile offline și este modelat constant de fenomene necunoscute anterior. Procesul de adaptare este lent și implică multe încercări și erori, iar lipsa de transparență din partea giganților din tehnologie și a tragerii lor la răspundere complică și mai mult situația, așa cum au exprimat experții consultați. Este esențial ca tot mai mulți cetățeni, organizații și instituții să înceapă să recunoască faptul că alfabetizarea digitală, instrumentele culturale, infrastructura tehnologică și politicile coerente nu sunt opționale. Ele sunt instrumente absolut necesare împotriva numeroaselor forme de violență online care ne afectează pe toți, începând cu cele mai fragede vârste.
Editor pentru Scena9.ro: Andra Matzal
Editors pentru Maldita.es: Patricia Ruiz Guevara, Coral García Dorado
Editor pentru Rubryka.com: Viktoriia Hubareva
Ilustrația principală: Malu Jaramillo for Maldita.es
Acest articol este susținut de Journalismfund Europe.
