Am fost la „Congresul internațional de civilizație daco-română” (5-9 iulie), organizat de Fundația Origini Carpatice. În cele trei zile petrecute printre dacofili și dacologi, am aflat că romanizarea n-a existat, că Eminescu era un mare fan Dacia și că Academia Română ne ascunde istoria. Și tot la Buzău ne-am întâlnit cu Lucian Romașcanu. De altfel, a fost prima lui ieșire oficială în public în poziția de ministru al Culturii și al Identității Naționale.

 

În holul Consiliului Județean Buzău, dăm de un român autentic, înalt, cu barbă, și îmbrăcat în port dacic, care ne povestește cu mândrie despre veșmintele sale. „Șosetele-s făcute de soție, chimiru’ l-am moștenit de la tatăl meu”, zice Marius Diaconu. „Cămășoaia, am făcut un schimb cu o doamnă de la Maramureș. Căciula, asta este munca unei prietene foarte bune din Republica Moldova”. 

Marius Diaconu

E cea de-a doua zi de comunicări științifice a Congresului Internațional de Civilizație Daco-Română. Cât înăuntru dacologii dezbat soarta dacilor de ieri și a urmașilor lor, Marius Diaconu arată că își conservă identitatea daco-română prin înfățișarea de dac-tarabostes, dar mai ales prin faptul că e singurul producător de daci miniaturali din ceramică. Venise la congres să-și promoveze munca și să se documenteze despre originile noastre adevărate, resursele de informații fiind, altfel, destul de limitate. În general, Marius lucrează la comandă, întrucât n-ar dori să se simtă vreodată presat să producă daci în masă.  

Lângă el, au stand un dacofil ce susține cu mândrie că e singurul producător postdecembrist de stindard dacic, și o doamnă simpatică ce vinde cărți de dacologie, precum și Revista Origini, dar și niște elemente surpriză. De la ea primim gratuit, în afară de publicația lunară a fundației, un volum de dialoguri ale lui Claire Parnet cu Gilles Deleuze, alături de un altul de Yanis Varoufakis.

„Voi știți de ​arieni?”

În sala de spectacole, unde au loc comunicările științifice, îi găsim pe dacologi, oamenii de știință ai congresului; de la ei aflăm Adevărul despre daci și români. 

Ratăm câteva titluri care sunau promițător: „Nicolae Tesla, un geniu al istro-românilor”, „Trilogia aryano – pelasgo – ghetto – dacică” sau „Eminescu, dacolog”. Prindem, însă, destule. 

De la dacologul Marius Giurăscu aflăm că acțiunea din Iliada s-a  petrecut, de fapt, pe dealurile Uroiului. Suntem cu toții îndemnați să urcăm acolo cu cartea și să ne închidem ochii ca să ne imaginăm. Similitudinile, susține el, sunt incontestabile. Apoi ar mai fi discul lui Phaistos, pe care Mircea Țicleanu, fostul director științific al Institutului Geologic Român, spune că s-ar putea descifra o expediție a egiptenilor în Tracia. Conform lui, personajul cu creastă de pe disc este nimeni altul decât Zeus. El contrazice ipoteza unor cercetători de la Universitatea Oxford, potrivit căreia pe o parte a discului s-ar înfățișa o femeie gravidă, iar pe cealaltă ar fi o scenă a unei nașteri. 

Fiecare entitate (corp sau gând) este o formațiune de energie, care vibrează la o anumită frecvență, „de la 0 până la 9”, fapt demonstrat ferm de fizica cuantică, crede Ștefan Davidescu, președintele Fundației Origini.

Îl invităm pe Davidescu să stea cu noi, tinerii, la cina de după terminarea zilei de comunicări, în sala de mese a hotelului „B90 Sport” din Buzău, fostă mare rockotecă în era ceaușistă. Printre mesele pline cu cârnați de Pleșcoi și vin tulbure, oamenii se mișcă pe selecția fină de șlagăre internaționale întreținută la voia dănțuitorilor din două tab-uri de Youtube. Dacă, prin credința în energii, filosofia de viață a președintelui seamănă cu trend-urile new-age de dezvoltare personală, spiritualitate și mindfulness, mitul inițiatic al daciștilor aduce aminte de dogmele tradiționale religioase. 

„Voi știți de arieni?”, ne întreabă domnul Davidescu. Suntem singurii trei oameni rămași în sală care nu beau, așa că trecem la treburi serioase. Poporul arian, lăsat pe Pământ direct de Dumnezeu (sau de o altă forță, sau de o populație extraterestră, „cine știe?”) nu vorbea și nu mânca, pentru că ei comunicau prin telepatie și se hrăneau cu lumina soarelui. Însă, încet-încet, și-au pierdut aceste capacități, din cauza desfrâurilor profane, cum ar fi consumul alimentelor vegetale, apoi animale. 

Teoriile despre arieni sunt o parte fundamentală a felului în care daciștii văd lumea și, potrivit lui Laurențiu Popescu, co-fondator al Fundației Origini, sursele acestei teorii ar fi Densușianu și unii mediumi - cei ce comunică cu morții în timpul sesiunilor de spiritism. Aflăm că toate popoarele de pe pământ îi au ca strămoși pe arieni, dar descendenții lor nemijlociți sunt geții, deci implicit și românii de azi reprezintă cea mai pură rasă de pe Pământ. Odată cu pierderea telepatiei, arienii au început să vorbească prin interjecții, de acolo pornind limba primordială a strămoșilor noștri geto-daci. „Nu degeaba are româna cele mai multe interjecții dintre limbile europene,” spune Davidescu. 

Gheorghe Funar poartă tricolorul pe trening și adevărul în buzunar

După cina festivă, stăm de vorbă cu Gheorghe Funar, care în timpul congresului și-a susținut lucrarea „Cifrele geților, cifrele primordiale pe pământ”. Fostul edil al orașului Cluj Napoca, un star al conspiraționismului mioritic, este văzut în comunitatea participanților la congres ca un erou, cel care are curajul să spună lucrurilor pe nume. Într-o lumină albă și misterioasă, care bate din lateral, îmbrăcat într-un trening în culorile steagului României, Funar vorbește solemn despre patimile poporului român, căruia bunul Dumnezeu i-a dăruit o inteligență nativă care ne situează pe locul întâi între popoarele lumii. Și o Grădină. 

„Sunt forțe oculte care, de circa 2000 de ani, acționează împotriva strămoșilor noștri geți și daci și de câteva secole împotriva poporului român”, spune Funar. Poporul evreu, „ales de Antihrist”, e interesat să-i extermine pe români, „adevăratul popor ales de Bunul Dumnezeu”, și să se mute în Grădina Maicii Domnului, adică pe teritoriul țării noastre. Vina pentru falsificarea istoriei este a Academiei Române, tot o „afacere evreiască”. „Necazul este că, mai ales în ultimii 27 de ani, acționează reprezentanții poporului evreu și au pus la cale cel mai mare Holocaust din istoria lumii împotriva poporului român - ne extermină în fiecare zi - suntem singurul popor din lume otrăvit cu aditivi alimentari cancerigeni.” Cu toate astea, o să învingem, fiindcă Dumnezeu e de partea românilor. 

Un discurs de un asemenea antisemitism ne face să ne punem multe semne de întrebare despre cum cineva care instigă la rasism nu numai că nu este taxat în niciun fel de legile în vigoare în România, ci a avut şi funcții ca primar sau senator. Publică lucrări, apare în emisiuni la televizor, iar când este întrebat cum de nu a ajuns la Parchet până acum, el spune că nimeni nu e băgat la bulău pentru „adevăr”. Ne citează și nouă, ca în alte interviuri, niște vorbe ale lui Arsenie Boca, pe care el le-ar urma cu sfințenie: „Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.”

Funar câștigă, de asemenea, titlul de autoritate epistemică în fața congresului, primind chiar o diplomă „de excelență” pentru lucrarea sa, publicată și în volumul congresului. La finalul interviului, când menționează că „Hitler a fost evreu”, la fel ca „toți conducătorii partidului nazist și al lagărelor de exterminare”, se aud alte câteva voci aprobatoare, fapt ce ne dă de înțeles că antisemitismul nu e o deviație dacistă care să îi aparțină doar lui Funar. 

Sunt dacii destul de reprezentați în programa școlară? Romașcanu crede că nu

Printre dacofili freamătă o speranță de mai bine. După încheierea sesiunii de comunicări o să se alăture ministrul Culturii și Identității Naționale, Lucian Romașcanu, iar anunțul bagă pe toată lumea în alertă: în sfârșit, sunt ascultați de cineva cu o reală autoritate și care are șansa de a schimba ceva „în bine”. Ministrul Culturii este așteptat ca un Mesia, mântuitor al tinerilor și al programei școlare, cel ce va îndrepta greșelile și păcatele Academiei Române și ale politicienilor, de altfel corupți și care ne vând țara. De asta și discursul ministrului este întrerupt, de câteva ori, de niște voci care nu mai au răbdare să-și exprime dorințele arzătoare la final, când Lucian Romașcanu lasă un pic de spațiu pentru întrebări. 

E un eveniment important și pentru noul Ministru al Culturii și Identității naționale - prima sa ieșire în public de când a fost învestit cu această funcție. „Mi-aș dori ca pasiunea dumneavoastră, oarecum restrânsă, să treacă în sfera de mainstream, de curent principal al educației naționale și al preocupării naționale”, declară Romașcanu în fața sălii umplute pe jumătate la rugămințile organizatorilor. „Tinerii trebuie să fie atrași pe limba lor și convinși că asta este istoria noastră adevărată și că pe asta trebuie să construiască ei. (...) Sunt extrem de deschis să merg împreună cu colegii dumneavoastră de aici cu o propunere de amendare a programei școlare la Ministrul Învățământului”.

Ulterior, îl contactăm pe Lucian Romașcanu, ca să lămurim dacă are de gând să propună să se facă mai mult loc pentru daci în programa școlară. Pe mail, e mai rezervat: menționează că nu a participat la lucrările prezentate în cadrul congresului, deci nu poate afirma că „aderă” la acele idei, că nu crede că Academia Română ne ascunde adevărul istoric, așa cum susțin daciștii pursânge, și arată că „etnogeneza poporului român este indubitabil legată de contactele dintre daci și romani.” 

Daciștii neagă însă că romanii ar fi altceva decât niște moștenitori ai geto-dacilor și că limba latină și romanizarea poporului dac ar fi existat vreodată. „Într-adevăr susțin predarea istoriei adevărate, atestate științific, cu originile noastre daco-romane, și îmi doresc ca implicarea celor tineri în cunoașterea istoriei să se facă cu mijloacele agreate de aceștia”, a adăugat ministrul Culturii. Lucian Romașcanu ne-a mai comunicat că el a fost dintotdeauna un exponent al scenei culturale buzoiene, încă de când se afla pe băncile liceului şi cânta în formația rock „Top T83”.

LATER EDIT: Într-un mesaj transmis după publicarea reportajului, Dalia Pușcă precizează că se delimitează de mesajele exprimate în timpul congresului. După cum susține ea, a dorit să exprime „o opinie diferită, echilibrată, din perspectiva cuiva care nu este parte a organizației și nici nu împărtășește anumite opinii extremiste și care a fost prezent acolo, invitat să cânte”.

Despre Dan Alexe, „hack-writer, evreu și antiromân”

Discursul Ministrului Culturii este climaxul aplauzelor elogioase. Cu un sfert de oră înainte, însă, a avut loc apogeul dezolării, dezgustului și disprețului. Cu D, de la Dan Alexe. 

Se anunță ultima comunicare științifică. Vine la pupitru un medic din Canada, Dumitru Pădeanu, participant care asigură caracterul internațional al congresului. Cu multă indignare și cu sufletul amar, medicul ne arată coperta cărții „Dacopatia”. Dan Alexe, autorul volumului, își propune să elimine tentele patriotice sau naționaliste care duc mitologia românească în derizoriu, la niște reprezentări distorsionate ale culturii autohtone. Și lovește cu precădere în daciști, pe care îi numește dacopați, rătăciți, tembeli. „De parcă am fi în vreun fel bolnavi”, comentează cu dezgust Pădeanu.

El îi încurajează pe daciști să-i „dea replica”. Medicul avertizează că Alexe este un individ de care dacofilul cel de toate zilele ar trebui să se ferească și un exponent al falsului istoric, deși un om foarte inteligent și erudit. „De proști să nu vă fie teamă, de inteligenți să fiți foarte atenți!”. Oratorul previne că Alexe „e viitorul Patapievici!”, iar din sală se aude un disprețuitor „pata-pe-veci!”. Altă sursă a aversiunii este că, undeva în cele trei sute și ceva de pagini ale „Dacopatiei”,  Dan Alexe susține că România e „Țara lui Mici și Bere”. Dacofilii noștri consumă într-adevăr mici la cina de după congres, însă aleg să îi asezoneze cu vin alb sau roșu. 

În cele 15 minute alocate, Pădeanu menționează un singur argument al lui Alexe. În cartea sa, scriitorul demonstrează că, pe un teritoriu larg, nu poate exista o limbă unică și unitară. Daciștii sunt convinși de faptul că geto-dacii vorbeau toți exact aceeași limbă, de altfel aproape identică cu cea pe care o vorbim noi astăzi. Altfel, doctorul alege să scoată din context fraze ofensatoare la adresa daciștilor și să îl acuze pe Dan Alexe de a fi hack-writer. Povestește istoria noțiunii de mercenar literar, fără a aduce însă măcar o dovadă că Dan Alexe ar aparține acestei categorii de scriitori. 

La final intervine și moderatorul congresului, generalul Mircea Chelaru, cu câteva comentarii, după cum ne obișnuiește pe tot parcursul comunicărilor. Generalul aduce aminte că, la o emisiune,  Dan Alexe a fost „învinuit” că este evreu, „și atunci s-a scuzat, n-a vrut să recunoască”. Generalul ține să menționeze că nu are nimic cu evreii („absolut nimic!”), ci cu „toți cei, indiferent de rasă, origine, naționalitate, etnie, care practică anti-românismul”, iar Dan Alexe e considerat un antiromân prin excelență. 

„Doamne, cât de frumos e!”

Congresul a avut două zile de comunicări științifice. Ultima, cea de sâmbătă, a fost rezervată unei excursii ezoterice prin Țara Luanei și pe la „peșterile rupestre” de la Bozioru, cinei festive și focului de tabără. O șansă excelentă să îi vedem pe dacologi pe teren. 

Așadar, plecăm cu voie bună și cu o mică întârziere către primul obiectiv turistic - un conac. E căldură mare. O profă de desen din București, aficionado al dacisimului, se plânge, totuși, de curent. Adriana, profă de istorie ieșită la pensie, ia notițe la ce ne spune domnul președinte. Un tip de la noi din microbuz e supărat că „România are al doilea cel mai mare exod la ora curentă după Siria”. În rest, domnește voia bună. 

Ne oprim și la Casa Memorială „Vasile Voiculescu”. Încercăm și la o biserică, dar porțile casei Domnului sunt ferecate; și-apoi mai un popas, mai o vizită la câte un prieten drag. 

Dacă adunăm și excursia pe munte până la picturile rupestre de la Bozioru, o urcare de vreo trei kilometri pe jos ce ne ia vreo oră și jumătate, toată plimbarea durează cu totul opt ore. Hrăniți doar cu niște covrigei buzoieni „excelenți”, ajungem în tabăra de la Poiana Pinului pentru a lua prânzul la 18.30. În tabără urmează să aibă loc cina festivă, focul de tabără și încă o noapte de somn în camere împărțite cu dârzenie. 

Mulți dintre participanți declară cu sufletul plin de bucurie că a fost o zi inedită, că așa ceva poți face doar în grup, nu singur. Patriotismul era din nou extrem de vizibil - „numai la noi găsești așa ceva!”, „Doamne, cât de frumos e!” - exclamă mai mulți când mai apare câte un deal, un pârâu sau câmpuri cu flori, după caz.