O jurnalistă româncă și un antropolog ucrainean își compară observațiile asupra a două evenimente diferite (dar uneori remarcabil de asemănătoare), care au avut loc de Ziua Independenței Ucrainei în capitala României.
Actorul-profet a urcat duminică pe scena Teatrului Național București pentru a ne avertiza că Siberia e tot mai aproape pentru oameni liberi ca el și ca noi, cei din sală.
De Ziua Armatei Române, câteva organizații de naționaliști români au mers la Valea Uzului să comemoreze eroii români morți în zonă în Primul Război Mondial.
★★★★★☆☆☆☆☆
Documentarul Monicăi Lăzurean Gorgan și al lui Andrei Gorgan, „Dacii Liberi”, e o incursiune într-o lume paralelă în care mai multe personaje își arată admirația și extazul față de strămoșii noștri.
Un fotograf a plecat în căutarea celor care, în 2018, resuscitează prin reconstituiri, petreceri și credințe, capitolele despre daci, romani & co din istoria României.
Am fost la conferința „Jertfa Unirii noastre” la Universitatea Populară „Ioan I. Dalles” și am întocmit un mic dicționar care să-l explice pe Dan Puric.
Întreruperea de către naționaliști a unor piese de teatru, conferințe, concerte, întreceri sportive, ceremonii publice a fost un fenomen obișnuit în perioada interbelică.
Spoiler: România nu a fost niciodată grânarul Europei, iar perioada comunistă a construit mai mult decât cea interbelică. Plus multe alte mituri naționale demontate de antropolog.
Am fost la un concert Remember Cenaclul Flacăra în județul Covasna și am vorbit cu fiul lui Adrian Păunescu despre naționalism.
Antropologul american Katherine Verdery va publica în curând „Viața mea ca spioană”, o carte pornită de la confruntarea cu propriul dosar întocmit de Securitatea din România.
În cele trei zile petrecute printre dacofili și dacologi, am aflat că romanizarea n-a existat, că Eminescu era un mare fan Dacia și că Academia Română ne ascunde istoria și ne-am întâlnit cu noul ministru al Culturii.
84 de membri ai instituției au semnat un apel pentru „identitate națională, suveranitate și unitate”.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre?
Un porc își găsește tradiționalul sfârșit în al șaptelea text al seriei „Scriitori și animale”, scris de Mihai Duțescu.
Dacă animalele sunt ca pietrele, atunci le putem arunca într-un morman pe care putem călca. Dacă totuși nu sunt, atunci ne aflăm în fața unei dileme morale serioase.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Timp de aproape un an am lucrat la o serie video-documentară despre relațiile noastre cu animalele. M-a interesat să aflu cât loc ocupă animalele în viața noastră, ce roluri le-am alocat, care e impactul civilizației sapiens asupra lor și cum putem reclădi legăturile bazate pe respect dintre noi și restul animalelor non-umane.
