Muzică / Jazz

3 concerte la care să-ți iei bilet la Jazz in Church

De Luiza Vasiliu

Publicat pe 17 aprilie 2018

Măsor trecerea anotimpurilor cu festivalurile de jazz. Primăvara vine cel târziu în aprilie, cu Jazz in Church, vara se dezmorțește în iunie, la Green Jazz Fest, duduie apoi în iulie, la Gărâna, și pocnește ca un pepene copt în august, la Smida. Fiecare are propria lui comunitate, fiecare primește membri noi (deci poți merge liniștit, chiar dacă n-ai mai fost până acum), fiecare scutură așteptările publicului și-i aduce cel puțin câțiva muzicieni care îi dau urechile peste cap de plăcere.

Jazz in Church se întâmplă pentru al șaselea an consecutiv, de joi, 17 aprilie, până duminică, 22 aprilie, tot la Biserica Lutherană din București, ceea ce-i aproape un miracol, dacă stai să te gândești la cât de puțin permanente sunt lucrurile din jurul nostru în ultima vreme. Nu mai spun cât de improbabil pare să organizezi un festival de jazz (dar și de contemporary classical, world music, muzică medievală ș.a.) într-o biserică și să poți aduce sub același acoperiș artiști din culturi diferite, într-un spațiu al interconfesionalului, al sunetelor și-al liniștii dintre sunete, unde prin muzică putem fi cu toții, în sfârșit, împreună.

Din line up-ul de mare clasă de anul ăsta, am ales trei concerte, câte unul din fiecare seară pentru care încă mai găsești bilete. Sâmbătă e deja sold out, dar mai sunt atâtea lucruri de ascultat. Printre altele, un senegalez, trei norvegieni și trei americani.

Programul complet al festivalului, pe site-ul Jazz.ro.

1. Seckou Keita, joi, 19 aprilie

--> joi, 19 aprilie, după Officium Divinum: Gavino Murgia & Cantar Lontano Ensemble

Keita e maestru la kora, un fel de lăută fermecată combinată cu harpă, care scoate niște sunete limpezi și jucăușe ca o dimineață de pace vest-africană. E din Senegal și a făcut înconjurul lumii cântând împreună cu pianistul Omar Sosa, cu „vocea de aur a Africii” Salif Keita sau harpista Catrin Finch. Spune despre el că e un „griot”, un trubadur-povestitor-poet-muzician care duce cultura africană mai departe și își pune muzica în slujba cauzelor umanitare. Guardian a scris despre Seckou Keita în 2014, după un concert la Barbican împreună cu celălalt Keita, Salif, că interepretarea lui e „delicată și hipnotică”. Am ascultat vreo patru albume de-ale lui și confirm că e cel puțin adevărat. Cam așa:

Seckou Keita - „Kanou”

2. Mathias Eick, Håkon Aase & Andreas Ulvo

--> vineri, 20 aprilie, după Renaud Garcia Fons

Am văzut Jagga Jazzist desenând live conturul cerului prog-jazz din Oslo într-un club din New York, acum vreo cinci ani, și mi-a plăcut mult. Ce legătură are asta cu concertul din Biserica Lutherană de la noi? Păi pe Mathias Eick, care-a cântat în Jaga Jazzist la trompetă, corn francez, clape și bass. Dada, la toate, e multi-instrumentist (mai știe și vibrafon, chitară, pian, sau, cum zice el „orice e nevoie”) și hiper-talentat - în 2007, a primit premiul International Jazz Talent, acordat de Organizația Festivalurilor Internaționale de Jazz din New York. Un an mai târziu, a înregistrat primul lui album solo, The Door, la ECM, una dintre cele mai influente case de muzică jazz din lume. La Jazz in Church vine cu alți doi muzicieni fabuloși, violonistul (în vârstă de aproape 26 de ani!), Håkon Aase & pianistul (care e și fotograf!) Andreas Ulvo. Și cred c-o să fie seren & groovy ca primul pas făcut pe lună de un astronaut care-a copilărit într-o trompetă.

Mathias Eick - „Oslo”

3. The Bad Plus

--> duminică, 22 aprilie, după Sylvie Courvoisier & Mark Feldman

Pentru un final de festival, consider că vesela deconstrucție a trioului din Minneapolist, Minnessota, e cea mai potrivită alegere. The Bad Plus sunt trei tipi (toți binișor peste 40), care se cunosc de la finalul anilor '80, dar au cântat prima oară împreună de-abia în 2000. Doi ani mai târziu, i-a pescuit Columbia Records după ce i-a văzut live în Village Vanguard. Și de-atunci, cum se zice în jargonul festivalurilor de jazz, i-au dat blană. 13 albume și o neobosită luare la trântă cu earworm-uri gen Cindy Lauper sau Nirvana, pe care le aruncă în aer și le transformă în artificii de bucurie&sunet. Sau le scufundă, din când în când, într-o răvășitoare melancolie. Anul ăsta, trioul tocmai și-a schimbat pianistul, așa că vine la Jazz in Church cu Orrin Evans în locul lui Ethan Iverson. Ar trebui să fie f o a r t e bine.

The Bad Plus - „Physical Cities”
Fotografii de Octavian Todiruț

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK