Casa Memorială „Dinu Lipatti”, a fost listată la vânzare pe platforma de anunțuri imobiliare Storia. O mână de artiști, jurnaliști, muzicieni și activiști au protestat împotriva deciziei.
Cine este Dinu Lipatti și de ce pare mai apreciat în străinătate decât în țara natală?
Filme, muzică, rebeli și inovatori din Sahara Occidentală, Mali, Washington, DC, Cuba și de pretutindeni. Se văd & aud la ediția a 9-a a festivalului care aduce laolaltă muzica și sociopolitica, începând de azi, la București.
AI-ul a infestat, ca un virus globalist de ultimă generație, fix genul muzical care se leapădă de Satana tehnologiei, predică întoarcerea la rădăcini ca răspuns la perversiunea sexo-marxistă și strigă „Tradiții adevărate” din toți algoritmii.
O operă de artă care îmbină tipurile de limbaj și care creează o experiență personală, volatilă și unică.
Ce rămâne în urmă după moartea Sofiei Gubaidulina, una dintre cele mai importante compozitoare ale secolului XX.
Trei tinere compozitoare vorbesc despre cum e să fie femeie într-o lume încă patriarhală, muzica lor și dorințele lor pentru lumea artistică.
Spoken word incisiv și beaturi industriale, techno, dream pop și sensibilități hauntologice, hedonism și dans, o călătorie muzicală prin Anatolia și nostalgii britanice cu estetici indie lo-fi nouăzeciste.
Classix Festival, o ocazie pentru descoperi ce ne spune muzica despre bucurie și tristețe.
Anul trecut, am avut parte de primele alegeri prezidențiale ale căror campanie electorală s-a revărsat și pe TikTok. Iată ce mi-a atras atenția și câteva perspective despre semnificațiile cântecelor folosite.
Luna asta o avem pe columbiana Ela Minus, pe unul dintre meșterii ambientului, austriacul Fennesz, remasterizarea primului album al peruanilor de surf rock Los Belking’s, o Sharon Van Etten redefinită și o o recuperare lo-fi a Japoniei anilor ’90.
În ultimul deceniu or so, muzica a suferit câteva transformări importante sub imperiul netului. Eticheta de piesă făcută pe calculator s-a transformat din rușine în estetică. Sinceritatea și ironia au început să se întâlnească în interiorul aceluiași vers.
★★★★★☆☆☆☆☆
Pe cel de-al șaselea album al său, „Debí Tirar Más Fotos”, Bad Bunny prepară un cocktail dulce-amărui cu două ingrediente principale, naționalism și nostalgie, care ar fi putut fi retrograd, dacă n-ar fi reflectat realitățile complicate ale insulei și relației toxice dintre aceasta și „unchiul Sam”.
Cinci tablouri sonore înfăptuite de unii dintre cei mai renumiţi şi înzestraţi pianişti ai secolului trecut.
Cronica unui spectacol fascinant despre oglinzi.
Cinci albume noi și bune, de la Tyler, the Creator, o egipteană preocupată de istoria represiunilor din Orient , irlandezul Senan Magee și folkistul Father John Misty, plus o compilație menită să atragă atenția asupra discriminării minorităților sexuale.
Doi compozitori din spațiul estic european se uită la unele dintre cele mai mari tragedii din istoria omenirii.
Muzică electronică din Țara Galilor, o compilație cu muzică din Indonezia, Thailanda și alte țări din Marea Chinei de Sud, din anii ’70 și ’80, și alte recomandări pe care să le descoperi.
★★★★★☆☆☆☆☆
De fapt, trupa asta are fani? Dacă fanii sunt cei care nu (mai) pot asculta decât vrei două, trei cântece de pe „Disintegration”, ci au câteva albume din primii ani ai trupei pe care le apreciază, atunci mă număr și eu printre ei.
Pianistul și țambalistul Cătălin Răducanu propune o călătorie muzicală care „sparge barierele culturale, sociale și etnice”.
Și tu simți că nu mai găsești muzică nouă care să-ți placă? Mihai Tița vine cu cinci albume pe care ți le recomandă. De acum, în fiecare lună.
Patru recomandări de documentare despre muzică de la Dokstation 2024 - un platou eclectic, pe care se regăsesc și clasicii rockului și conspirațiile, și post-punk-ul și soap operele, și krautrock și disco și industrial.
„Eu scriam muzică, dar aveam nevoie de oameni care să înțeleagă”, spune Tigran Hamasyan. O conversație pe repede înainte cu pianistul-prodigy al Armeniei, pe care l-am întâlnit la Festivalul Jazz in the Park din Cluj Napoca.
În cele mai fierbinți zile ale verii în București de anul ăsta, am participat la un atelier de sound art oferit de Semi Silent și găzduit de /SAC, unde m-am conectat cu un grup de oameni creativi și am mâncat sunet pe pâine 5 zile. L-am prins pe Stephane Marin, mentorul atelierului înaintea ultimei zile și am povestit la cafea despre field recording, auz nediscriminatoriu, somn sonor și despre phonosynthesis (fonosinteză).
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
