Actual

Ger la Biblioteca Națională

de Andra Matzal

Din luna octombrie, la Biblioteca Națională a României e foarte frig. Într-o bună parte din clădire - una dintre cele mai mari din România - nu funcționează cum trebuie sistemul de încălzire, aflat în administrarea Ministerului Culturii, cu care Biblioteca împarte sediul. De suferit au angajați, mii de cititori aflați în sesiune și nenumărate cărți valoroase. În tot acest timp, s-a schimbat ministrul Culturii, dar asta nu-i încălzește pe mulți nevoiți să lucreze sau să învețe la rece.

„Mi-a înghețat coloana”

Biblioteca Națională a României dârdâie sub ceața subțire care se lasă peste micul Gotham City de pe Dâmbovița. Pe apa înghețată șomează cârduri de rațe și pescăruși proaspăt aterizați dinspre Timpuri Noi. Câțiva oameni înghesuiți în geci dau târcoale clădirii - pe scările principale, pline de zăpadă și împrejmuite cu bandă de avertizare, e „interzis accesul pietonilor”. În dreapta intrării tronează un banner proaspăt arborat, care anunță Președinția României la Consiliul Uniunii Europene. Pe ușă, un anunț că Biblioteca nu are autorizație de securitate în caz de incendiu. (În fața acestor anunțuri aproape că ne-am imunizat, de altfel, în anii care au urmat incendiului de la Colectiv, când foarte multe instituții publice și organizații private s-au mulțumit ca, în loc să rezolve problemele de siguranță, să lipească pe ușă o hârtie. Un fel de Voi, cei care intrați aici, lăsați orice speranță în caz de urgență! )

În holul uriaș de la parterul Bibliotecii Naționale, rece ca o peșteră, siluete înfofolite stau aplecate deasupra cărților. „De obicei suntem trei, dar colega noastră a răcit după câteva zile la bibliotecă. Azi e la pat,” explică două studente la SNSPA, care învață pentru sesiune. „Stăm aici pentru că, deși venim devreme, nu prindem loc în sălile încălzite. Sus, la ultimele etaje, nu putem să mergem fiindcă acolo sunt mese, dar nu sunt scaune,” spune Carmen Mitrea, una dintre fete. Stă bine etanșeizată într-o geacă de fâș, cu capul afundat în glugă, și citește „Istoria terorismului”. Colega ei, Mihaela Dumitru, are un arsenal întreg de pulovere și șaluri. „Aici e totuși mai cald, că nu sunt uși. Dar chiar și-așa, zilele trecute simțeam că mi-a înghețat coloana. Mă gândeam să-mi iau laptopul și să mă duc în baie, că acolo e foarte cald.” Nici Shakir, un irakian bine făcut înconjurat de caiete după care învață la examenele de medicină, nu îndrăznește să-și dea haina jos. E prima oară când vine aici și frigul l-a luat pe nepregătite. 

Intrarea Bibliotecii Naționale, la final de ianuarie 2019

Agentul termic nu ajunge peste tot

Din octombrie, de când angajații Bibliotecii Naționale au cerut (în repetate rânduri) Ministerului Culturii să rezolve problema încălzirii Bibliotecii cu căldură, situația nu s-a rezolvat decât parțial.  Între timp, lui George Ivașcu i-a luat locul în fruntea Ministerului Valer-Daniel Breaz, dar asta nu-i încălzește pe mulți. În continuare, o bună parte dintre sălile de lectură, dintre birourile angajaților și dintre spațiile de depozitare a cărților în cea mai mare bibliotecă din România sunt reci bocnă. 

Pe scurt, explicația ar fi legată de un blocaj tehnico-bugetar pe care Ministerul Culturii nu a reușit să-l rezolve până acum. Biblioteca Națională e alimentată cu căldură de la RADET, doar că acest lucru se întâmplă printr-un punct termic aflat în administrarea Ministerului Culturii și Identității Naționale, care împarte clădirea cu Biblioteca. Potrivit reprezentanților Bibliotecii, Ministerul are sarcina de a se asigura de buna funcționare a sistemului comun de încălzire, dar în ultimele luni Ministerul nu a avut contract de mentenanță cu o firmă specializată care să se ocupe de acest sistem. Prin urmare, „o mică parte dintre echipamentele de climatizare prezintă erori / avarii datorate lipsei contractelor de mentenanță și neînlocuirii la timp a consumabilelor,” arată directoarea serviciului de comunicare, Carmen Mihaiu.

După câte se pare, Ministerul nu ar fi avut prevăzute în buget aceste cheltuieli, deși în 2018, anul Centenarului, a pompat bugete zdravene într-un număr consistent de activități festiviste. Deși mai bine de o săptămână am încercat aproape zilnic să aflu o explicație din partea Ministerului Culturii legată de această problemă, până în acest moment nu am primit niciun răspuns. Am primit, în schimb, mustrări că perturb activitatea departamentului de comunicare cu insistența mea.

Cert este, însă, că unul dintre motivele pentru care trenează așa de mult găsirea unei soluții e faptul că nici până acum, în prima zi de februarie, bugetul de stat nu a fost aprobat de guvern. Prin urmare, Biblioteca nu știe dacă vor exista fondurile necesare pentru repararea și verificarea sistemului de încălzire, explică Liliana-Roxana Hudrea, președinta Sindicatului Bibliotecii Naționale. „În aprilie sperăm să avem, în mod optimist, bugetul pe 2019 aprobat. Până atunci, se merge pe credit bugetar,” arată Hudrea. Pe caiet, cu alte cuvinte. 

„În lunile de iarnă, factura totală pentru întreaga clădire în care funcţionează Biblioteca Naţională şi Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale este de circa 400.000 lei lunar (aproximativ 85.000 euro), din care cota-parte ce revine Bibliotecii Naţionale este de circa 280.000 lei (aproximativ 60.000 euro), conform protocolului de împărţire a cheltuielilor între cele două instituţii,” explică reprezentanții Bibliotecii. Pe lângă sumele necesare pentru plata facturilor, e nevoie de bani pentru reparații și înlocuirea unor consumabile, dar care deocamdată nu figurează în niciun buget.

În fundal, se vede clădirea Bibliotecii Naționale, fotografiată în decembrie 1990. Imagine din colecția lui Andrei Bîrsan

„Să nu se interpreteze”

Până se va găsi însă o soluție, cam jumătate dintre cei peste 200 de angajați ai Bibliotecii au de suferit, fiindcă sistemul de încălzire e deficitar și imprevizibil și fiindcă oricum funcționează doar într-o parte dintre spații. Unii dintre cei care lucrează în birourile fără încălzire se descurcă pe cont propriu, aducându-și de acasă reșouri sau calorifere. Iar pentru ca cei care lucrează cu publicul să-și poată continua munca, au fost făcute mai multe schimbări. „Noi, cei de la comunicare, am fost cei mai vocali și am trimis hârtii către conducere, am ieșit în presă. Asta pentru că ajunsesem să stăm singuri în sălile de lectură,” explică o angajată care preferă să nu-și spună numele.

Biroul de înscrieri a fost mutat de la parter la mezanin, ca-n fiecare iarnă, din cauza curentului de la parter. Actualul sediu, unde Biblioteca Națională funcționează din 2012, este a treia cea mai mare clădire din România, cu o suprafaţă construită de peste 15.000 de metri pătraţi, cam o treime din Casa Poporului. Construcția ei a început în 1986, dar după 1989 clădirea cu ambiții monumentale ce urma să fie o piesă centrală pe Bulevardul Victoria Socialismului, a fost abandonată. După o lungă perioadă de ruină și haos administrativ, și după o investiție de mai bine de 100 de milioane de euro, a fost finalizată în 2011, 

Acum, unele dintre cele 14 săli de lectură au fost închise, cum ar fi cea de copii și tineret (de obicei foarte căutată), iar cititorii redirecționați spre sălile ce pot fi încălzite. În după-amiaza de ianuarie când merg să văd pe pielea mea cât de frig e la Bibliotecă, sala „Mihai Eminescu”, cea mai călduroasă, e arhiplină. Dar la cea de studii juridice, mult mai răcoroasă, se aventurează mai doar temerarii. La parter, însă, unde e frig pursânge, continuă să lucreze cei de la pază și o parte din personalul administrativ, dar care preferă să nu vorbească despre asta. „Să nu se interpreteze.” Doar unul dintre paznici îmi împărtășeșe cu jumate de gură secretul lui anti-îngheț: se plimbă de colo, colo.  

„După ce am făcut cereri, am primit niște răspunsuri, dar nu știm dacă sunt chiar cele reale,” spune angajata de la departamentul de relații cu publicul. „Biblioteca dă vina pe Minister, Ministerul pe Bibliotecă. De fapt, nici nu contează a cui este vina. Contează să se remedieze, fiindcă altfel de pierdem scopul: acela de de a fi o bibliotecă bună pentru toți. Doar de-asta scrie Națională pe noi.”

Cititul ca sport de iarnă

Pe lângă angajați, tremură și mulți dintre cei câteva sute de cititori care vin zilnic la bibliotecă. „Sunt mulți cititori care vin și studiază chiar și pe frig, dar ei au nevoie de un spațiu corespunzător, au nevoie de liniște”, spune Liliana-Roxana Hudrea, președinta sindicatului.

Acum, în plină perioadă de sesiune, numărul studenților care vin la bibliotecă crește vizibil, iar dacă nu ajungi de la prima oră, riști să nu mai prinzi loc în sălile încălzite. „Ieri am stat aici șase ore și mi-au înghețat picioarele,” spune Ștefania Butnaru, studentă la Limbi Străine, care învață în sala deschisă de la mezanin, „baricadată bine, cu cinci straturi de haine”. „Frigul ne face să plecăm mai repede. Nu se poate sta prea mult,” îmi spun și Gabriela și Ștefania, eleve în clasa a XII-a la liceul „C.A. Rosetti”, dintre cărți și caiete de chimie pline de formule și calcule.

E important să ne-amintim că nu doar oamenii au de suferit de pe urma frigului. „Colecțiile noastre de documente și de cărți ar trebui să stea într-un microclimat de umiditate și temperatură specific, prevăzut în lege. Asta e valabil pentru cărțile curente, dar gândiți-vă că avem cărți de patrimoniu, incunabule, manuscrise,” spune președinta de sindicat.

Hudrea speră ca problema sistemului de încălzire și de aerisire să se repare cât mai curând, fiindcă altminteri amenințarea va continua pentru cărți și vara. „Dacă nu avem sistemul de ventilație, iar nu e bine, nici pentru angajați și utilizatori, care oricum mai suportăm, nici pentru cărți, care se vor deteriora. Iremediabil unele.”

Ministerul Culturii e prins cu viitorul luminos

În timp ce la Biblioteca Națională mulți studenți se pregătesc de sesiune la o temperatură de apartament din România anilor ‘80, ministrul Culturii, Valer Daniel Breaz, prezintă în Parlamentul European prioritățile culturale pentru Europa lui 2019. „Una dintre priorități se referă la crearea de noi oportunități pentru sectoarele culturale și creative, atât în ce privește finanțarea, cât și promovarea transfrontalieră a operelor și a conținutului european” într-un discurs ale cărui cuvinte-cheie sunt „produs”, „industrii”, „antreprenoriat”, „inovație”.

O altă prioritate a României, care timp de șase luni conduce Consiliul European, este, dacă e să ne luăm după Breaz, „asigurarea accesului cetățenilor europeni la conținut cultural european de înaltă calitate.” Doar că cei câteva sute de „cetățeni europeni” care vin zilnic la Biblioteca Națională să acceseze „conținut cultural european de înaltă calitate” din milioanele de volume disponibile nu simt că Ministerul aflat la doar doi pași distanță i-ar fi pus pe lista de priorități. Fiindcă nici accesul la „conținut cultural” nu e tocmai exemplar asigurat la Bibliotecă, unde o bună parte dintre colecții nu sunt disponibile publicului, tot din lipsă de resurse, și nici pentru asigurarea unor condiții decente într-o bibliotecă europeană din 2019 (cum ar fi căldura) Ministerul nu pare să fi găsit vreo „soluție inovatoare”. 

de

  • Andra MatzalAndra Matzal

    Editor. Jurnalist multitasking, navetist. Mai multe despre Andra, aici. O găsiți la andra@scena9.ro.

     

1 February 2019 ora 09:00


Tag-uri


X Revista Scena9