În iunie 2024 am fost în Ucraina, la Kyiv și în împrejurimi, împreună cu jurnaliști din lumea întreagă. Am văzut o bună parte din localitățile altminteri adormite, unde rușii au făcut măcel și au bombardat blocuri, la începutul invaziei din februarie 2022.
Și am ajuns și la Cernobîl.
Despre incursiunea mea la Centrala Nucleară de la Cernobîl și în orașul abandonat Prîpeat am scris pe larg pentru numărul 6 al revistei Scena9 pe hârtie. Poți să-ți comanzi revista de aici sau, până o primești, poți să asculți aici cum a fost la Cernobîl.
Cernobîl nu e doar un loc sau un accident. E un semn de întrebare care nu s-a șters de pe hartă. În ultimul episod, trag linie după călătoria în Zona de Excluziune: cum rămâi cu ceva care nu poate fi cuprins în imagini sau în cuvinte? O încheiere despre memorie, absență și responsabilitate, dar mai ales despre cum a continuat timpul, atât după aprilie 1986, cât și după martie 2022.
Muzică și sound design de Vlaicu Golcea.
Textul a fost editat de Andra Matzal.
Realizarea acestui reportaj a fost posibilă cu sprijinul publicației ucrainene Babel.ua, în cadrul programului „Justice for Ukraine“.
Fotografiile din timpul ocupației din 2022 au fost obținute prin amabilitatea Agenției de Stat a Ucrainei pentru Gestionarea Zonei de Excluziune (SAUEZM). Fotografiile din 2024 sunt realizate de autoare.
