În vara lui 2025, kendama a reapărut peste tot în România cu o forță care pare, la prima vedere, greu de explicat. Nu ne-am întors în 2017, însă în prezent e aproape imposibil să ieși pe stradă fără să vezi un copil sau un adolescent lipit de o kendamă. În fața școlilor, în parcuri, pe trotuare. Orice loc se poate transforma în spațiu de trick-uri ad-hoc. Revenirea kendamei spune mai multe lucruri despre cum se schimbă internetul, despre puterea nostalgiei și despre felul în care generațiile se raportează la joacă.
Kendama este o jucărie japoneză din lemn, formată dintr-un mâner, două cupe și o bilă legată cu sfoară, gândită ca un joc de îndemânare care te ajută să-ți crești coordonarea și răbdarea. Originea exactă rămâne disputată, însă forma sub care o cunoaștem astăzi s-a cristalizat în Japonia, în secolele XVII și XVIII, de unde kendama a început să circule treptat în afara granițelor țării și să se transforme, din joc tradițional, într-un fenomen global, care a luat amploare în ultimele decenii prin competiții și influenceri care au creat adevărate comunități online în jurul kendamei.
Prețul unei kendame pornește de la câteva zeci de lei pentru modelele simple dar poate să ajungă și la câteva sute de lei pentru cele folosite în competiții sau produse de branduri consacrate, cum ar fi Sweets Kendamas, KROM sau Ozora.
Kendama reapare într-un internet mult mai rapid, mai fragmentat și mai eficient în a crea trenduri, dar și într-un context în care nostalgia a devenit o resursă culturală importantă. Avem influenceri care o repun în circulație, copii care o descoperă pentru prima oară și tineri care o recunosc din propria copilărie digitală.
Primul val de kendama, într-o lume online complet diferită
Primul val de hype în jurul kendamei în România a atins apogeul în 2017. Până și Libertatea oferea o kendamă cu fiecare ziar. Era perioada în care TikTok nu apăruse încă, iar Instagram nu era chiar la nivelul actual de popularitate. Facebook și YouTube dominau imaginația colectivă din online și erau fix anii în care o nouă generație de copii creștea odată cu internetul. Kendama, un joc de îndemânare tradițional japonez, a sosit așadar într-o lume online complet diferită de ce vedem acum, însă a avut succes rapid.
Tot mai mulți copii urmăreau influencerii locali și visau să devină și ei populari pe internet, iar kendama s-a viralizat rapid și pentru că era printre primele jucării care veneau la pachet cu promisiunea vizibilității online.
Privit retrospectiv, valul din 2017 spune multe și despre starea internetului românesc din acea perioadă. Era un ecosistem în care trendurile se formau mai lent, dar erau mai ușor de identificat. În același timp, kendama a devenit atunci una dintre primele forme de cultură participativă online pentru copii. Era ceva ce nu doar consumai, ci chiar făceai, filmându-te și încercând să reproduci ce vedeai la alții.
Un rol cheie în această primă explozie l-a avut CRBL, care, în perioada respectivă, s-a agățat de acest trend emergent și l-a promovat intens pe oriunde a putut. Aparițiile sale cu kendama pe la diverse emisiuni de la televizor au dus kendama direct în mainstream-ul pop culture-ului românesc și au legitimizat jocul în ochii oamenilor. O jucărie deja populară era acum recomandată și de o vedetă mainstream.
Popularitatea din online s-a transferat rapid și în offline, iar kendamele au început să apară în curțile școlilor, în parcuri, pe holurile blocurilor. Magazinele de jucării au început să aducă stocuri dedicate. Însă, în timp, hype-ul din jurul kendamei a început să se stingă, mai ales din cauza felului în care oamenii se raportau la acest joc.
„Kendama, în primul val, era privită ca o jucărie destinată doar copiilor, nu era considerată „jucăria cool” de către audiențele de peste 18 ani. Chiar putea fi folosită ca jignire câteodată: „ești copil kendama” era noul “copil tabletă” (referință la copiii care se jucau excesiv pe tabletă)”, povestește Rovision, un youtuber care e atent la trendurile online și a postat recent pe canalul său un videoclip în care explică noua ascensiune a kendamei.
De aceeași părere e și Adrian Vilău, românul campion european la kendama în 2024 și cel care a obținut locul trei la Campionatul Mondial de kendama din Japonia din acest an: „A fost promovată greșit din punctul meu de vedere, era o simplă jucărie pentru copii. Și de asta a murit. Copiii au crescut, au făcut 18-19 ani și au abandonat-o, natural. Deja începea să pară lame”.
Această etichetare a kendamei ca jucărie pentru copii a contribuit decisiv la stingerea fenomenului. Pe măsură ce copiii au crescut, iar trendurile online s-au schimbat, kendama a fost abandonată. Nu a apucat să se consolideze neapărat o comunitate vizibilă de adolescenți sau tineri în jurul ei, însă valul din 2017 a fost, în esență, un exemplu timpuriu de viralitate locală construită prin influenceri, înainte ca TikTok să standardizeze acest tip de fenomen.
După câțiva ani, interesul s-a stins aproape complet, însă memoria colectivă a rămas. Ceea ce explică, în parte, de ce revenirea kendamei în 2025 nu apare totuși din neant, ci reactivează o experiență comună a copilăriei digitale pe care mulți o asociază cu acele prime trenduri online.
„În valul din 2025, aceiași copii care se jucau au crescut și, conduși de nostalgie, și-au cumpărat iar kendame. Copiii de acum au urmat trendul văzut în jur și s-a ajuns în situația în care Kendama nu e lame”, spune Rovision.
Bisoi și nostalgia își dau mâna și readuc kendama în 2025
Chiar dacă mai erau copii și tineri care se jucau cu kendama și în 2025, noul trend a luat cu adevărat avânt odată ce a intrat în scenă și Bisoi, unul dintre cei mai populari influenceri de la noi, mai ales printre copii și Gen Z.
După cum remarcă și Rovision în videoclipul său, Bisoi era vehiculul perfect pentru readucerea kendamei în prim plan. A început să crească în popularitate cu live-uri pe YouTube care se simt ca un fever dream, din ce în ce mai absurde, pe modelul iShowSpeed din SUA, în multe dintre ele trezindu-se cu poliția acasă sau cu Dan Diaconescu ca invitat. A trecut apoi la daily vlogging, pe rețeta Dorian Popa.
Bisoi e un influencer cu un conținut asumat pentru copii și, în principiu, ar face cam orice ca să devină viral. Și de multe ori îi iese. Așa că atunci când a primit o kendama de la un copil într-unul dintre vlogurile din mai de anul acesta, Bisoi a știut să profite de asta.
Bucuria inițială sinceră cu care Bisoi s-a jucat din nou cu kendama s-a transformat rapid într-o strategie bine gândită de content. Bisoi a luat kendama peste tot cu el, a început să facă constant trick-uri și, în general, să își asocieze imaginea cu ea. A pariat corect.
„Este verificabil și prin statistici că Bisoi a reînviat trendul,” explică Rovision. „Nu e o coincidență faptul că kendama ca search term a devenit popular odată ce el a inclus în vlogurile lui kendama. Timeline-urile se aliniază perfect, după cum am menționat și în mini-documentarul de pe canalul meu. Bisoi este unul dintre cei mai populari creatori pe partea de vlogging în 2025; a fost suficient cât să creeze un trend.”.
Efectul a fost aproape instantaneu: copiii care urmăreau conținutul lui Bisoi au început să ceară kendame în magazine, să facă challenge-uri între ei și să posteze clipuri pe TikTok și Instagram Reels. Spre deosebire de 2017, acum avem o infrastructură online mult mai solidă și niște algoritmi capabili să amplifice rapid și eficient trendurile, iar kendama a redevenit rapid un catalizator de vizibilitate și socializare digitală.
Nostalgia joacă și ea un rol important. Adolescenții și tinerii care în 2017 au prins primul val au văzut în kendama un obiect din copilăria lor, iar prin Bisoi o nouă generație a descoperit cu ochi noi același obiect.
Nu e însă singurul, iar în jurul kendamei s-a creat un adevărat ecosistem de creatori de conținut, unii mai autentici decât alții:
„Alți influenceri s-au lipit de trend și au început să facă content cu kendama: încercări de trick-uri, unboxing, giveaways. Dar un alt nume important în boom-ul Kendamei este XRemus. Despre el se spune că ar fi cel mai bun la trick-uri pe kendama din România. E de ajuns să te uiți la câteva clipuri de la el ca să înțelegi că omul e la un alt nivel”, explică Rovision.
Kendama, antidot la o copilărie din ce în ce mai digitală?
Dincolo de hype, kendama funcționează și ca un antidot surprinzător la multe dintre anxietățile induse de copilăria digitală din prezent. E o jucărie simplă, mecanică, care cere timp, răbdare și repetiție, într-un context în care majoritatea experiențelor sunt mediate de ecrane și feedback instant.
Pentru copii și adolescenți, kendama introduce și o relație diferită cu eșecul: trick-urile nu ies din prima, iar progresul e vizibil doar după zeci sau sute de încercări. Reușita vine lent.
„Kendama m-a ajutat foarte mult cu coordonarea dar și cu atenția”, explică și Adrian Vilău, campion european la kendama. „Cumva, trebuie să ai multă răbdare cu multe dintre chestiile pe care le faci cu kendama, toate necesită foarte mult timp. M-a învățat că totul necesită timp și răbdare, la fel și toate antrenamentele. Nu poți să fii bun de azi pe mâine, trebuie să fii perseverent”.
Kendama a intrat în viața lui Adrian în 2017, pe vremea când era elev de gimnaziu, adusă la școală de un coleg. Nu mai văzuse obiectul până atunci și i-a atras atenția așa că le-a cerut imediat părinților să îi cumpere și lui una.
„Atunci am început să descopăr ce înseamnă kendama cu adevărat: canale de YouTube, tutoriale, oameni care făceau trick-uri pe Instagram. Practic, m-am învățat singur, uitându-mă la alții pe internet”, zice Adrian.
De atunci kendama nu a mai lipsit din viața lui, chiar dacă entuziasmul s-a cam stins după câțiva ani.
„Din 2021 m-am mai lăsat puțin. Am pierdut din motivație, eram prins cu bacalaureatul și apoi cu facultatea. Chiar dacă nu m-am mai jucat constant și nu mai eram activ pe rețelele sociale, kendama a rămas prezentă: o mai învârteam prin casă, era o activitate pe care o făceam mereu.
Revenirea serioasă a venit în 2024, când am ajuns la Campionatul European și am câștigat. Am reușit atunci să-l înving pe unul dintre cei mai buni jucători din lume, iar asta mi-a deschis drumul spre echipa KROM, participarea la Campionatul Mondial și o serie de competiții internaționale”, povestește el.
Fiind jucător profesionist, e nevoie de antrenamente și dedicare, la fel ca la oricare altă disciplină: „Mă antrenez în sensul real al cuvântului, chiar dacă fac asta din plăcere. Kendama e un stil de viață pentru mine. Chiar și când nu mă antrenez propriu-zis, o învârt prin casă”, spune Adrian.
„Când știu că urmează o competiție importantă, lucrurile devin mai structurate. La freestyle, de exemplu, îmi pun muzică și mă joc 30–40 de minute continuu, fără un scop anume, doar ca să-mi îmbunătățesc skill-urile și să simt kendama în mână. În schimb, când am un trick list, cum e la Open Division sau la Mondial, iau fiecare trick pe rând și îl repet până simt că e bine pus la punct”, explică el.
Adrian face referire la cele două tipuri principale de concursuri. Freestyle-ul e ca o sesiune liberă: jucătorii au un timp fix și pot face orice trick-uri doresc, improvizând, ca să impresioneze prin creativitatea lor. Practic, e exprimare liberă și contează mult cât de natural dar și creativ manipulează kendama.
Pe de altă parte, competițiile cu trick list presupun o listă prestabilită de mișcări („trick-uri” precum „Lighthouse” sau „Spike”, de exemplu) pe care fiecare participant trebuie să le execute cât mai precis. Fiecare trick are propriile mișcări și poate fi punctat separat. Aici e nevoie de mai multă disciplină și tehnică.
Nu e suficient să faci un trick, ci e nevoie să-l faci cât mai „curat”, fără să scapi sau să tremure bila.
În plus, kendama nu e un joc solitar prin definiție. În curțile școlilor, în parcuri, copiii ajung rapid să facă schimb de trick-uri, să se corecteze unii pe alții, să fie în competiție unii cu alții și să construiască mici comunități. Într-o perioadă în care părinții și profesorii se plâng constant că interacțiunile dintre copii au loc online, kendama devine un pretext pentru socializare offline.
„E foarte important să găsești un grup de oameni cu care rezonezi și care te poate și ajută să evoluezi. Eu am un grup de prieteni pe care i-am cunoscut prin intermediul kendamei și acum călătorim împreună la evenimente din afară și ei mă împing de la spate, unii sunt chiar mai buni decât mine”, povestește Adrian.
„Cred că pentru mulți s-a simțit ca o gură de aer proaspăt ca un curent să nu fie în jurul unui dans pe TikTok, meme sau te miri ce provocare. De data asta, a fost nevoie să ieși din casă, să îți pui corpul în mișcare și atenția la contribuție”, consideră și Rovision.
În 2026, kendama continuă să circule într-un ecosistem mult mai agresiv dominat de algoritmi puternici, însă, paradoxal, rămâne o practică lentă, care nu poate fi accelerată artificial. Kendama cere timp, repetiție și eșec. Poate tocmai de asta, într-un mediu digital construit pe optimizare și rezultate rapide, iese din tiparul obișnuit al trendurilor și reușește să revină în atenția oamenilor.
Foto main: Wikimedia Commons
