Film / Festival

Hai să-ți arăt viitorul cinematografiei din România

de Scena 9

Publicat pe 16 octombrie 2017

Anul trecut, am organizat împreună cu Les Films de Cannes à Bucarest un concurs de proiecte de scurtmetraj pentru studenții facultăților de film din România. Juriul Camera 9, alcătuit din Cristian Mungiu, Flavia Popa, Tudor Reu și Luiza Vasiliu, a ales patru proiecte câștigătoare din 39 de înscrieri. Cei patru au primit consultanță legată de scenariu de la Cristian Mungiu, sfaturi despre producție de la Tudor Reu și ajutor la editare de la Mircea Olteanu.

Vineri, 20 octombrie, de la 18.45, la Cinema Muzeul Țăranului, poți să vezi scurtmetrajele realizate de Andra Salaoru, Ioana Mischie, Octav Chelaru și Luca Marius, într-o proiecție specială în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest. Intrarea e liberă, nu ezita ;)

I-am întrebat pe Andra, Ioana, Octav și Luca în ce fel i-a ajutat experiența Camera9, ca un mic teaser înainte de proiecția de vineri.

Așadar, în ordinea intrării pe afiș:

Octav Chelaru, Petrecere privată

Ovi este trezit în miezul nopţii de către mama lui. Cei doi pleacă într-o călătorie nocturnă cu un final neașteptat pentru fiecare dintre ei.

Am făcut puține filme. Dar am câteva zeci de filme pe care nu le-am făcut. Scormonesc zilnic în biografie și în jurul meu, mai-mai s-o evidenția vreo poveste cinematografică în care merită să investesc efortul facerii unui film. Apoi mi-am amintit de copilărie și de o noapte interesantă, de pe vremea când credeam că lucrurile sunt mai simple decât par. Concursul Camera9 m-a ajutat să termin filmul, salvându-l, și m-a făcut să realizez că, atunci când îți dozezi energia într-o anumită direcție, oamenii se molipsesc de entuziasm și încearcă să te ajute. Vă mulțumesc de ajutor.

Still din „Petrecere privată”

Luca Marius, Paștele gâștelor

O poveste despre frică şi paradoxul pe care ea îl naşte, acela că fuga de consecinţe are un preţ mai mare decât asumarea lor.

Având în vedere că sunt la primul scurtmetraj, pentru mine experienţa acestui concurs a fost ca un botez. Nu unul cu dans, sarmale şi ursitoare, ci cu spaime, îndoieli şi decizii. Pentru că nu am avut nici cea mai mică speranţă că voi fi printre câştigători, m-am simţit ca unul luat din pat în mijlocul nopţii direct în armată. Totul a fost la extrem: responsabilitatea resimţită atunci când vezi oameni pe care nu i-ai cunoscut în prealabil roind în jurul proiectului tău, adrenalina de la filmări, panica de după filmări, când nu ştii exact dacă ce-ai filmat se leagă, uzura procesului de post-producţie, bucuria de a-ţi vedea ideea dusă până la capăt atunci când pui ultimul nume pe genericul de final, resemnarea că ai făcut tot ce se putea, îndoiala că poate n-ai făcut tot. Dar niciodată nu m-am simţit mai viu ca în cele câteva luni cât a durat toată povestea. Cât şi cum m-a ajutat acest concurs se va vedea abia la filmul următor, însă până atunci le mulţumesc tuturor celor care mi-au dat ocazia să trăiesc experienţa asta.

Still din „Paștele gâștelor”

Andra Salaoru, Emigranții

Un film care tratează problemele unei familii românești. 

Pentru mine, experiența Camera9 a însemnat o primă validare, dar și o provocare ce m-a obligat să țin pasul, chiar dacă la început eram cu vreo sută în urmă. Tot procesul de realizare a filmului a fost unul destul de greoi pentru mine, cu mulți pași făcuți în direcții greșite, dar e o experință ce m-a antrenat să devin mai responsabilă, să iau decizii în momente tensionate și să fiu mult mai prezentă și receptivă la oamenii și stimulii din jur.

E foarte important să fii susținut, mai ales când ești la început de drum. Tocmai de aceea atât colaborarea cu cei de la Camera9, cât și cu oamenii care au lucrat la film sau oamenii care pur și simplu m-au sfătuit și susținut, este una pentru care sunt pe deplin recunoscătoare. Întotdeauna mi-au întins o mână când eu le-am cerut un deget.

Scrierea scenariului, concursul ăsta, realizarea filmului m-au făcut să înțeleg că, dacă nu ești dispus să te dedici, mai bine rămâi acasă și mai dormi „încă 5 minute”.
Nici acum nu-s sigură dacă am recuperat cei o sută de pași, dar știu totuși că-s mai aproape de ceea ce-mi doresc.

Still din „Emigranții”

Ioana Mischie, Cumulonimbus

Copiii dintr-un sătuc izolat încearcă să dea peste cap tradiția căsătoriilor aranjate.

Câștigarea consursului Camera 9 a însemnat infinit pentru dezvoltarea proiectului. Cumulonimbus este inspirat de o premisă reală și a fost inițial dezvoltat în cadrul studiilor masterale de la UNATC sub forma unui proiect de film documentar. Ulterior, din rațiuni etice și sociale, a fost regândit sub forma unui univers ficțional. Gândit ca un basm rural, dar și ca o satiră socială, filmul își propune să redea un univers pitoresc, unde autenticitatea și realismul magic devin un țesut organic.  Am avut o echipă de excepție și, deși a fost o filmare complicată uneori (cu peripeții meteorologice etc.), am finalizat proiectul în deadline-ul promis.

Înainte de a înscrie proiectul la Camera 9, aveam un primul draft al scenariului și lucram la definitivarea celui de-al doilea draft. Am demarat prospecția de locații și am găsit satul Frumușani ca mediu expresiv pentru film. Comunitatea din Frumușani ne-a ajutat enorm și copiii au fost geniali. Dincolo de film în sine, cred că le-a deschis apetitul spre actorie și spre un domeniu artistic despre care nu vorbiseră până atunci.

Still din „Cumulonimbus”

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK