Film / Oscar
Mașina de spălat creierul
Victor Morozov
Nici două ore de când am terminat „Everything Everywhere All at Once”, și deja am uitat ce am văzut. De data asta, mai înțelept ar fi să nu mă grăbesc cu anatema.
Nici două ore de când am terminat „Everything Everywhere All at Once”, și deja am uitat ce am văzut. De data asta, mai înțelept ar fi să nu mă grăbesc cu anatema.
Charlotte Wells debutează în lung metraj cu „A fost odată ca o vară”(„Aftersun”), intră în toate topurile criticilor, iar în 2023 câștigă premiul pentru Cel mai bun debut la BAFTA.
Un dialog cu scenaristul și regizorul aflat la debutul său în lungmetraj de ficțiune, „Spre Nord”: despre jurnalism, opțiuni estetice și despre tema principală a filmului, întâlnirea cu necunoscutul.
Fascinația pentru poveștile (post)apocaliptice nu vine din masochism sau sadism, ci dintr-un soi de speranță arogantă.
În urmă cu treizeci de ani, din cauza unui cancer abdominal galopant, Audrey Hepburn murea în conacul său din apropiere de lacul Leman.
„Mi iubita mon amour” visează la povești toride de o vară, consumate pe plajele românești într-un păienjeniș de relații de putere dezechilibrate.
O comedie horror de categorie B reușește să amuze și să surprindă, în ciuda problemelor de ritm și structură. Mai important, însă, e simplul fapt că există.
Pe 14 februarie am fost să văd „Titanic” la cinema. Da, știu.
„As bestas” plutește în derivă între Shakespeare și western-uri spaghetti, pierzând din vedere tocmai propriul subiect: conexiunea cu pământul.
„Babylon”, o terapie de șoc într-ale istoriei cinefile.
Cu mecanica sa implacabilă, care face din societate o tablă de șah în alb și negru, „Close” – acum în cinematografe – îl confirmă pe Lukas Dhont în postura de nou star al filmului de artă consensual.
„I hope you’re reading this, Ada Solomon.”
„Holy Spider” - un film de gen care își propune, cu rezultate amestecate, să denunțe putreziciunea regimului politic de la Teheran.
Un SUV parcurgând un drum de țară șerpuitor: șanse bunicele să fie vorba despre un film iranian.
Filmul „Taximetriști” (2023, r. Bogdan Theodor Olteanu) e un ghiveci cu de toate, care te încălzește, te face să simți chestii și reușește toate astea în ciuda limitărilor de ingrediente.
Ce mai rămâne pentru imaginație atunci când un film își propune să arate absolut toate lucrurile care pot încăpea între o căsnicie complicată și un dezastru nuclear?
Pentru că moraliștii internetului s-au ultragiat săptămâna trecută, când au aflat de existența filmului „Romina VTM”, o comedie romantică cu & pentru adolescenți, cu & despre maneliști, am fost să vedem filmul.
„Apollo 10 ½”: ironia blândă, caracteristică esențială a cinemaului lui Linklater, se dezvăluie aici încă din titlu. Nu acea misiune legendară de care a auzit toată lumea, ci industria lucrativă construită în jurul său.
Un top 10 al criticului Victor Morozov. Această listă e compusă numai din titluri care au fost distribuite în România și/sau pe Netflix.
Regizorul Jean-Marie Straub s-a stins din viață, parcă simbolic, la doar două luni după Jean-Luc Godard (pe 20 noiembrie), trăgând cortina peste o extraordinară (și probabil irepetabilă) aventură politică a cinemaului.
Prin ultimele sale filme și spectacolul „Noi suntem EROIne”, Alina Șerban îți dă ocazia să înțelegi dificultățile tinerilor din centrele de plasament și responsabilitatea de a le spune poveștile prin artă.
Cazul „The Wonder”: un film despre Irlanda care s-ar fi putut petrece la fel de bine oriunde altundeva.
„Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
Cu această nouă adaptare după „Nimic nou pe frontul de vest”, regizorul Edward Berger se asigură manu militari că n-a mai rămas nicio fărâmă de fascinație sau entuziasm pentru ideea războiului.
În București se taie ilegal copaci după niște tipare deja încetățenite. Care e miza tăierilor și cine sunt cei care încearcă să le oprească?