Alberto Păduraru este poet, student și custode la Rezidența9. Acum se pregătește de lansarea celui mai nou volum de poezii Puterea micului om nu foarte divers. L-am rugat să ne spună cum s-a născut cartea și să ne dea câteva poezii pe care le vom putea citi acolo.
Mi-a scris într-o zi Vasile (Leac) să-i dau (știa că am) un material pentru editură. Zic ce editură, Vasile. Zice cum ce editură, Alberto. Fantomas (nume plecat de la o glumă mai veche de-ale lui Leac: Fantomas versus Humanitas). Am înregistrat-o cu sediul la Bodrog.
Cu Leac am lucrat la debut, mi-a fost redactor la Cartea cu moace, la Dezarticulat (2023). Atuncea ne-am cunoscut. Tot el mi-a zis și micul Dimov când a văzut în ce direcție mă joc cu faza asta cu poezia. De atunci și până în ziua de azi, de fiecare dată când îi fac o vizită, plec de la el cu brațe de cărți. Jumătate din biblioteca din București (încă în proces de construcție) de acolo vine. Dar nu-mi dă numai poezie, de la el am și o mulțime de SF-uri. Vorbim mai mereu despre literatura SF.
După debutul la Dezarticulat, în 2024 a urmat Titlul este ultima problemă, la Editura Alchimică, într-o colecție coordonată pe atunci de Dan Sociu. Făcusem o poezie despre procrastinare, pentru mine un calambur, sau în fine nu mai mult decât o glumă de zis la bere (ca să-l citez pe Cosmin Ciotloș într-un comentariu pe Facebook). Poezia asta:
mi-am propus
să scriu o lucrare
despre procrastinare
am întârziat că
încă n-am terminat-o
am terminat că
încă n-am început-o
am prezentat-o
ca pe o scuză
că n-am prezentat-o
unul mi-a dat zece
și unul patru
și-așa am și trecut-o
și-am și picat-o
au publicat-o
în toate tratatele:
unde vezi pagini goale
acolo e de fapt o lucrare
despre procrastinare
a mea, tati
Dan mi-a zis dacă mai faci o sută așa din astea îți scot carte. A durat cam o lună și a apărut Titlul este ultima problemă. Am pus așa titlul de lucru, ca să nu las gol și să mă panichez, am fost convins că e provizoriu. Dar colegul meu de apartament citea pe-atuncea Seneca, Inamicul este egoul. Și am zis că poți să pui orice lexeme cu este între, să faci ceva însemnat. Dan mi-a răspuns da, ca și cum ai zice „Este este este”.
Procesele de editare prin care am trecut s-au simțit ca un șpagat, dar unul super bine primit și extrem de bine executat. Erau două filme total diferite, dar din fiecare am rămas cu câte ceva. De la Leac cu atenția, de la Sociu cu libertatea. Nici eu nu mai eram același de la un proces la altul.
Într-o zi m-am trezit un pic fatalist (de obicei sunt solar și mă feresc de asta, dar atunci nu). Făcusem în moace o poezie în care am mințit că am un motan british short hair, tot așa, de dragul unui calambur. Poezia asta, mai exact:
am un motan british shorthair
îl cheamă piper
când mă duc la frigider
câteodată sare și piper
las ușa crăpată
sare și piper
așa face el
îl cheamă cu p mic
n-o să mai crească defel
întind mâna cu whiskas
zic cine-i băiat bun
primește whiskas
și îl mănânc de față cu el
și-așa la supărare
sare
săracul piper
Ei și în dimineața asta m-am gândit super serios că asta e, la un moment dat oricum ne ducem cu toții și că după toți poeții pe care îi admir o să rămână ceva mondial, frumos, sensibil, cu sens, cu scop și deznodământ. Cum a rămas după Naum, după Dimov, după Lorca. Cum, chiar în viață, sunt poeme întregi sau bucăți întregi de poeme care îmi plac de mor. Cum are Dan Cîntece excesive I, care începe cu încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta.
Ăsta da șlagăr. Și pe urmă, când o să îmi vină rândul, îmi imaginam că o să se strângă lumea și o să spună of, s-a prăpădit Alberto, săracul, avea un motan british short hair, îl chema piper...” Cu gândul ăsta am adunat de prin cele mai sensibile cotloane ale mele câteva lucruri reale, mici și extraordinare și le-am reunit într-un manuscris pe care l-am numitPuterea micului om nu foarte divers.
(Acum) e un volum în două părți, prima se numește Puterea micului. E cea în care mi-am conservat calitatea asta de calamburgiu, cu forme fixe, muzică și căutări mai mult lingvistice, plus destul de mult umor. Pe scurt, partea în care caut bucuria peste tot. A doua parte se cheamă Om nu foarte divers și e tributul meu pentru micuțul loser romantic care sunt. Asta e partea în care caut iubirea peste tot.
Volumul și-a găsit singur spațiul perfect de ieșit în lume, Editura Fantomas, susținută de Clubul Fantomelor Financiare & prietenii, în colecția s u p e r s o n i c. Îmi doresc să facă distracție plăcută!
s u p e r s o n i c este o colecție care propune și promovează autori și autoare din zona gri a literaturii prezentului, zona poeților speciali și a straturilor incomode, emergenți și opozanți ai tradiției. Suntem interesați de ceea ce se întâmplă în alternativul cultural actual - mișcări, protagoniști și direcții surprinzătoare care se formează aici. Ne place să credem că noi aducem fundul gropilor la suprafață. Urmăriți-ne mișcările și nu ratați aparițiile noastre fantomatice.
PUTEREA MICULUI OM NU FOARTE DIVERS
prima iubită
un pulover dat în ploaia cald-a verii
umbrela strâns ținută mână-n mână
și-un braț încolăcit de braț pe urmă
sub pașii lor și-n mrejele tăcerii
și nu mai vor nimica doar atâta
se lasă și-nserarea peste case
și capul ei ușor la el pe umăr
știi fetele devin tot mai frumoase
când blând trec orele și nu mai numeri
și-o placi dar chiar o placi de-adevăratea
la fel cum îți iubești singurătatea
și-ai împărți cu ea ultima gumă
schiorii
ori de câte ori schiorii
schiau ca chiorii
pe pârtiile alpestre line
luau în schiere trânte pline-n
mai toți pomii
dar și-ori de câte ori schiorii
schiau ca chiorii
pe norii pârtiilor celeste
cădeau în gol rugând să se izbească
doar de-o aleasă dacă este
gogoașa
cât de frumos cât de simplu
mănâncă raluca gogoașa
fă-mă doamne gogoașa
e timpul
